6,861 matches
-
fundamentale Așa cum precizam anterior, cu cât frecvența de alternare a proceselor corticale fundamentale (excitația și inhibiția) este mai ridicată, cu atât alternanța contracțiilor și relaxărilor la nivelul grupelor musculare agoniste și antagoniste se va realiza într-un ritm mai rapid (Ardelean, 1991, citat de Stoica, 2000, p. 22), aspect esențial în ceea ce privește viteza de repetiție și viteza de deplasare. * Nivelul de funcționare a analizatorilor Viteza unui individ depinde în multe împrejurări de adaptarea în cel mai scurt timp a comportamentului motric la
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
simț va favoriza apariția rapidă a excitației în celulele receptoare. De asemenea, timpul cât mai scurt de transmitere pe căile aferente și, mai ales, de procesare la nivelul cortexului senzitiv (unde se cunoaște că se consumă un timp mai îndelungat - Ardelean, 1990, citat de Stoica, 2000, p. 20) a impulsurilor nervoase provenite de la organele de simț, va determina manifestarea de acte și acțiuni motrice cu indici ridicați de viteză. * Viteza transmiterii impulsurilor nervoase Viteza de conducere nervoasă este o componentă aflată
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
1985 citat de Letzelter și Eggers, 2004, p.17). * Nivelul capilarizării periferice Cu cât densitatea capilarelor în musculatura implicată este mai mare, cu atât irigarea sangvină locală se va efectua mai bine, favorizând procesele oxidative intense specifice efortului de rezistență (Ardelean, 1990, citat de Stoica, 2000, p. 104). * Calitatea metabolismului și resurselor energetice Nivelul optim de desfășurare al proceselor metabolice la nivelul fibrei musculare, și nu numai, este condiționat și de calitatea și cantitatea resurselor energetice specifice eforturilor de lungă durată
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
lupta de eliberare națională a românilor: 1744, Inochentie Micu În Supplex Libellus susține obținerea drepturilor pentru românii din Transilvania ( recunoașterea națiunii române, a limbii române). 1791, În Supplex Libellus Valachorum sunt reluate ideile și argumentele lui Micu Klein Reprezentanții Școlii Ardelene: Gh. Șincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu, Samuil Micu. Deși abordările predominante ale secolului sunt impregnate de dimensiunea politică au existat și abordări corecte Iosif al II lea, contele Telechi, Husti Andras. Reprezentanți ai teoriei imigraționiste Frantz Sulzer susține că
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
istoricul englez E. Gibbon arată că În Dacia după retragerea aureliană, a rămas “ o parte Însemnată din locuitorii ei, care mai mare groază aveau de migrare decît de stăpînitorul got.” Teoria imigraționistă a mai fost combătută și de reprezentanții Școlii Ardelene, de Paul Ioseph Schafarik, care În 1844, susținea că „ valahii de la nord și de la sud de fluviu au toți aceeași origine”evoluând din “ amestecul tracilor și geto - dacilor cu romanii “ Sec. XIX Premise - 1859, unirea Principatelor Române 1877-1878, câștigarea independenței
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc sîntu cu moldovenii și toți de la Rim se trag”; o Dimitrie Cantermir în lucrarea “Hronicul vechimei a romano moldovlahilor”, spunea că “Aceștia dară (...) vestiți romani (...) sunt moșii, strămoșii noștri, a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor(...)”. 3.Romanitatea românilor. O problemă politică. -La sfârșitul sec. XVII și în sec. XVIII au apărut primele semne ale unei conștiințe naționale moderne în întreaga Europă, iar problema originii popoarelor s-a transformat din problemă istorică în problemă politică. -Conflictul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
atât de apropiată de acea veche romană ca națiunea valahilor ceea ce este un semn sigur și care nu poate înșela că ei sunt în Transilvania urmașii vechilor colonii romane”. -În spațiul transilvănean a fost declanșată lupta de emancipare a românilor ardeleni, care a avut ca scop recunoașterea legitimității revendicărilor populației românești din imperiu, în calitatea sa de moștenitoare directă a Romei antice: a fost începută de episcopul Inochentie Micu-Klein (1692 1768);a fost continuată de reprezentanții Școlii Ardelene: Samuel Micu (1745-1806
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
emancipare a românilor ardeleni, care a avut ca scop recunoașterea legitimității revendicărilor populației românești din imperiu, în calitatea sa de moștenitoare directă a Romei antice: a fost începută de episcopul Inochentie Micu-Klein (1692 1768);a fost continuată de reprezentanții Școlii Ardelene: Samuel Micu (1745-1806); Petru Maior „Istoria pentru începutul românilor în Dacia”; Gheorghe Șincai (1754-1816) „Hronica românilor și a mai multor neamuri”; Ion Budai-Deleanu; au respins ca nefondată teoria imigraționistă și au afirmat cu tărie originea romană a românilor și continuitatea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
1871, cu prilejul sărbătorilor de la Putna, A. D. Xenopol aprecia că “marea unire” era un fapt inevitabil. -Deși alianța cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia) a împiedicat exprimarea deschisă a ideilor iredentiste, în secret, guvernul de la București, a acordat sprijin “naționaliștilor” ardeleni. la București a fost înființată “Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor” (1890), care și-a luat numele de “Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor” (1914). 86 -Românii din Vechiul Regat au susținut lupta românilor din provinciile istorice: o
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Mahomed al IIlea i-a cerut lui Ștefan: o să plătească tributul restant; o să cedeze Chilia și Cetatea Albă. Ștefan a refuzat și a cerut ajutor puterilor creștine (a primit ajutor doar de la secui 5.000 de luptători și 800 de ardeleni); -în 1475, sultanul a organizat o campanie militară împotriva Moldovei, trimițând în fruntea armatei pe beilerbeiul Rumeliei Soliman, care dispunea de 120.000 luptători, la care s-au alăturat 17.000 soldați din partea lui Laiotă Basarab; Ștefan nu dispunea decât
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
de la Călugăreni între armatele lui Mihai și cele otomane: armata otomană comandată de Ferhat-Pașa, apoi de Sinan-Pașa, număra aproximativ 20.000 de luptători, în timp ce armata lui Mihai se ridica la doar 10.000 de ostași, din care 2.000 erau ardeleni; o deși bătălia a fost câștigată de Mihai, domnul muntean a trebuit să se retragă spre munți pentru a primi ajutor din partea Transilvaniei; o turcii au ocupat importante orașe inițiind transformarea țării în pașalâc; o cu ajutor transilvănean (aproximativ 23
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
efecte favorabile: a scos România din izolarea diplomatică în care se găsea, consolidându-i poziția în Europa de SudEst; i-a asigurat unele avantaje pe piața Europei Centrale. o a avut și efecte negative a stânjenit ajutorul acordat luptei românilor ardeleni. în perspectivă istorică, aceasta a mers contra intereselor naționale și împotriva simțămintelor marii majorități a românilor, astfel că prevederile tratatului nu s-au putut aplica nici în 1914, nici în 1916. -În plus, relațiile cu Austro-Ungaria au continuat să se
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
1.377 km), devenind proprietar unic al rețelei de cale ferată din țară. 1894: La Oxford are loc un miting prezidat de filologul englez W.R. Morphill (specialist în studii ebraice), care adoptă o moțiune de sprijin a luptei memorandiștilor ardeleni. 1890: Înființarea societăților petroliere "Telega Oil" și "Buștenari" cu capital englez. Cele două societăți vor fuziona sub numele de "Concordia" în 1907. 1905: Înființarea societății petroliere "Trajan" cu capital englez. 1910: Ia ființă societatea anonimă petrolieră "Astra Română" sub controlul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
aflat cîndva în proprie tatea persoanei denumite astfel, este plauzibilă. Ardeal Este numele uneia dintre cele trei mari provincii istorice (state, înainte de Marea Unire) componente ale Romîniei. Prin polarizare, au fost create numele de sat Ardealu (în județul Tulcea), Plaiul Ardeleanului (culme în Subcarpații Vrancei), Pîrîul Ardelenilor (afluent de stînga al pîrîului Apa Mare), Ardeloaia (vîrf în Obcina Feredeului) sau Ardeluța (sat în județul Neamț). Nicolae Drăganu mai consemnează un munte Ardeal (la sud-est de Săliște), un pîrîu Ardeoanu, un vîrf
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
denumite astfel, este plauzibilă. Ardeal Este numele uneia dintre cele trei mari provincii istorice (state, înainte de Marea Unire) componente ale Romîniei. Prin polarizare, au fost create numele de sat Ardealu (în județul Tulcea), Plaiul Ardeleanului (culme în Subcarpații Vrancei), Pîrîul Ardelenilor (afluent de stînga al pîrîului Apa Mare), Ardeloaia (vîrf în Obcina Feredeului) sau Ardeluța (sat în județul Neamț). Nicolae Drăganu mai consemnează un munte Ardeal (la sud-est de Săliște), un pîrîu Ardeoanu, un vîrf de deal și o poiană pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late, „mlaștină“), numele tribului celtic al britologilor, vechiul nume germanic *Berlad (< goticul *bourlad, „teritoriu nou căpătat“). Defectuoase lingvistic și istoric sunt și alte soluții sugerate: sufixul maghiar local -d atașat numelui localității ardelene Bîrla (< sl. berla, „nuia“) sau unui toponim cu baza turanică Bîrl (regăsibilă în Bîrlui); sufixul slav colectiv -ad, atașat temei *berl, „nuia“. S a observat de către adversarii acestor soluții că sufixul -d a funcționat în maghiară numai pînă în secolul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vorbea poporul din cele trei provincii, choronimul (numele structurii politico-administrative) generalizînd, întîi neoficial, apoi popular, numele pentru întreg teritoriul politico-administrativ locuit de romîni. A favorizat această generalizare și sensul înglobator (supraordonarea seman tică) al etnonimului romîn față de apelativele muntean, moldovean, ardelean, bănățean, dobrogean, oltean (la care pre dominantă era nuanța semantică de „apartenență la o anumită regiune locuită de romîni“). Așadar, unitatea limbii (care era desemnată printr-un glotonim unic, limba romînă) a precedat și ea unitatea politică, a cărei idee
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în care au trăit romînii: aservirea față de barbarii cuceritori, căsătoriile cu romani ale femeilor dace, creștinarea romînilor înaintea tuturor populațiilor înconjurătoare. Cît privește varianta rumîn, pe care unii o consideră singura autentică, populară (romîn fiind rezultatul intervenției etimologizante a Școlii Ardelene și a curentului latinist), trebuie menționat că în graiurile daco-romîne de est și în dialectul fărșerot al aromînei a circulat mereu forma romîn, așa cum a demonstrat V. Arvinte. Putem spune că oamenii de cultură în realitate, nu au „refăcut“ forma
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și la noi o etapă etimologică preștiințifică, practicată de nelingviști: cronicarii au citat cuvinte românești de origine latină (Gr. Ureche, carne, găină, pâine; M. Costin, frunte, meu, om), iar D. Cantemir explică prin substrat unele cuvinte românești (stejar). Reprezentanții Școlii Ardelene fac un mare salt înainte în cercetarea etimologică, fiindcă folosesc principiile utilizate în Europa. Lucrarea cea mai reprezentativă este Lexiconul de la Buda (1825), care are și multe exagerări latiniste inacceptabile (babă, cuvânt slav, este dat ca provenind din it. babbo
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în deplasarea periodică a ciobanilor cu turmele de oi, de două ori pe an, de la șes la munte sau de la sud la nord, primăvara, iar toamna în sens invers, în vederea asigurării pășunatului și a adăpostului. În cadrul dialectului dacoromân, transhumanța păstorilor ardeleni, care au întemeiat așezări în Dobrogea și Muntenia, mai ales în Bărăgan, explică apariția unor graiuri mixte: graiul dobrogean este un grai muntenesc cu elemente transilvănene. Transhumanța practicată intens de păstorii români a fost un factor important și pentru a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
7,47% din totalul acestuia. Împrumuturile din franceză ocupă rangul V, iar, dacă ținem seama și de etimologia multiplă (multe cuvinte au pătruns nu numai din franceză, ci și din italiană sau chiar din latină, luată ca model de Școala Ardeleană), numărul lor crește la cinci sute șaptezeci și unu, adică ,12%. Unor cuvinte ca dată, deja, destin, a deveni, cu origine numai franceză, li se pot alătura unele cu etimologie multiplă ca a declara (fr., lat.), definitiv (fr., lat.), delicat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
al doilea descălecat. El vorbește numai despre istoria romanilor retrași din spațiul extracarpatic și trăitori în munți, ca romani, pe parcursul a 6, 7, 8 sau zece secole. Istoria românilor începe în secolul al XIV-lea, când ei devin munteni, moldoveni, ardeleni, neamestecați cu alte nații și nici trăitori printre acestea. La acest descălecat cuvântul roman/român devine automat un nume vechi, oarecum depășit, actuale fiind acum „moldovan, de pre apa Moldovei” și muntean, „ori de pe munte, muntean, ori de pe Olt, olteani
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultat o limbă „cu un nou specific”, ceea ce reprezintă „un caz similar” cu cel al dacoromânei, considerată, cum am văzut, păstrătoarea cea mai fidelă a formelor limbii latine (p. 224). Din aceste aprecieri ale savantului german reiese clar aportul Școlii ardelene la cunoașterea limbii române în Europa. Cel de al doilea aspect vizează soarta comună a limbilor romanice care se raportează la latină prin focul acelorași vicisitudini, ceea ce anulează izolarea artificială a dacoromânei din pasajul precedent. Pierzând legătura cu aparatul de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
autorul precizează: „În tenebrele care ascund formarea sufletului și succesiunea individualității spirituale rămâne neîndoielnic evidentă infinit de puternica dependență dintre țesătura limbii și ansamblul gândurilor și sentimentelor” (p. 226). Izolarea limbii române de limbile romanice, sugerată lui Humboldt de cărturarii ardeleni, este în cele din urmă și ea anihilată, savantul german făcând următoarele aprecieri globale asupra limbilor romanice: a) limbile romanice sunt lipsite de continuitatea limbii grecești, însă dezavantajul lor este numai aparent, întrucât „timpul vindecă mai bine rănile limbii decât
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
paradigmatică și flexionară a substratului aglutinant este artificial luat de deteriorarea prin substrat și adstraturi a modelului, căruia i se atribuie capacitate de regenerare prin transformarea carențelor în virtuți. Petru Maior Petru Maior (1761-1821) este teoreticianul preocupărilor lingvistice ale Școlii ardelene, preocupări materializate în „Lexiconul de la Buda” (1825), „care de mai mulți autori în cursul a treizeci și mai multor ani s-au lucrat”. Conjunctura istorică a impus cărturarilor ardeleni o nouă viziune asupra istoriei limbii române, împreună cu motivarea permanenței poporului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]