4,412 matches
-
După 962, regii de Italia erau mereu și regi ai Germaniei, iar Italia a devenit astfel parte constitutivă a Sfântului Imperiu Roman, alături de Germania și, după 1032, cu Burgundia. Totodată, se impune tradiția ca regii germani să fie încoronați de către arhiepiscopul de Milano cu Coroana de fier a regilor longobarzi în Pavia, ca un preludiu al vizitei întreprinse la Roma pentru a fi încoronați ca împărați de către papă. În general, faptul că monarhul era de obicei absent, petrecându-și cel mai
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Franței Republicane și al celor napoleoniene, austriecii au fost alungați din Italia de către Napoleon I, care a instituit mai întâi republici pe cuprinsul întregii Italii de nord, și recunoașterile imperialilor din perioada 1799-1803 eliminau pretențiile acestora asupra Italiei, chiar și arhiepiscopul de Koln pierzându-și revendicările, principii ecleziastici fiind secularizați. În 1805, pe când Imperiul încă mai exista, Napoleon I, devenit împărat al Franței, a pretins coroana Italiei pentru sine, punându-și deasupra capului Coroana de fier a Italiei, la Milano în
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
al III-lea și fiul său Lambert al II-lea, ambii devenind regi ai Italiei și împărați romani. La rândul său, Guy al IV-lea de Spoleto a devenit și principe de Benevento. Un alt membru, Fulk "Venerabilul", a devenit arhiepiscop de Reims, ajutându-l pe Guy al III-lea să emită pretenții la tronul Franței.
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]
-
în posesiunile ducatului Gaetei), Emilia și episcopul Bernard de Gaeta (cumnat al său) au găzduit câțiva conducători locali: Daufer de Traetto, principele Pandulf al II-lea de Capua, ducele Sergiu al IV-lea de Neapole, abatele Atenulf de Montecassino și arhiepiscopul de Capua. Întrunirea a căzut de acord să urmeze o politică antibizantină. În 1027, cînd ducele Sergiu al IV-lea de Neapole a fost nevoit să părăsească Napoli, Emilia i-a acordat refugiu, mai ales că Ioan al V-lea
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
ca asociat. În 969, Pandulf Cap de Fier a fost capturat în bătălia de la Bovino. "Strategos"-ul bizantin de Bari, Eugenius, a cucerit orașul Avellino și a supus asediului Capua, apoi și Benevento. Mama lui Landulf, Aloara de Capua și arhiepiscopul Landulf I de Benevento, au preluat guvernarea în numele lui Landulf, apărând orașul în fața bizantini. În 977, după eliberarea tatălui său, Landulf s-a raliat acestuia într-o expediție de apărare a Montecassino împotriva raidurilor contelui Bernard de Alife. La moartea
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
domnească, cu mâinile rugătoare, având inscripția: “Io Matei Basarab Voevod”. Iar în cea stângă, se afla tot în aceiași porțiune Mitropolitul Ștefan, cu mitra pe cap și cu omoforul pe umeri, cu inscripția tot în slavonește: Chir Ștefan mitropolit și arhiepiscop a toată Țara”. Naosul și pronaosul sunt cam la fel de spațioase, despărțite de un zid înalt până la boltă, cu o deschidere cât o ușă obișnuită. Pridvorul este închis cu ziduri la fel de groase. Este pictat în totalitate (pereți și boltă). Are două
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
Gras de către nepotul său de frate Arnulf de Carintia în 887, puterea în Italia a fost asumată de către markgraful Berengar I din familia Unruochingilor, pe atunci markgraf de Friuli, care a primit Coroana de fier a regilor longobarzi din mâinile arhiepiscopului Anselm al II-lea de Milano. Arnulf, rege al francilor răsăriteni (Germaniei) a pornit în marș asupra Italiei, pentru a dobândi coroana longobardă pentru sine, drept pentru care Berengar a găsit de cuviință să îi presteze omagiu, fapt care a
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
ales să susțină pe ambițiosul duce Guy al III-lea de Spoleto, care tocmai eșuase în tentativa de a-i succeda lui Carol cel Gras în Francia Apuseană (Franța), însă această nouă oportunitate l-a condus la succes, având suportul arhiepiscopului Anselm de Milano și al papei Ștefan al V-lea și reușind să îl înlăture pe Berengar și să se încoroneze ca rege al Italiei la Pavia, în 889. Guy a întemeiat pentru ruda sa, Anscar în 888. Anscar și
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
s-a realizat ca urmare a medierii unchiului Yolandei, împăratul de Constantinopol Henric I. Căsătoria a fost celebrat în februarie 1215 în Alba Regală (Székesfehérvár), iar arhipeiscopul Ioan de Strigoniu a încoronat-o ca regină a Ungariei. Cu toate acestea, arhiepiscopul Robert de Veszprém a trimis o plângere către papa Inocențiu al III-lea, dat fiind că încoronarea reginelor consorte ale Ungariei era prin tradiție un apanaj al bisericii din Veszprém. Papa a trimis un legat în Ungaria pentru a investiga
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
orașelor imperiale, al Suabiei și al ducatului de Austria, Conrad a fost ales ca anti-rege la Nurnberg în decembrie 1127. Imediat după aceea, Conrad a traversat Alpii pentru a fu încoronat ca rege al Italiei de către Anselm al V-lea, arhiepiscopul de Milano. Cu toate acestea, pe parcursul următorilor doi ani, el nu a reușit să obțină nimic în Italia, drept pentru care a revenit în Germania în 1130, după ce orașele Nurnberg și Speyer, care îi acordaseră sprijinul, căzuseră în mâinile rivalului
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
actual de aproximativ 15 mii de vizitatori pe an, Muzeul s-a bucurat de-a lungul istoriei sale de vizite ale unor oaspeți iluștri, începând cu oameni ai bisericii, precum diverși Mitropoliți ai Transilvaniei, episcopul anglican Robert Runcie, mai târziu arhiepiscop de Canterbury și conducător al Comuniunii anglicane, teologi de renume mondial precum Oscar Cullmann, Jürgen Moltmann, Olivier Clément, Dumitru Stăniloae, oameni de cultură cum ar fi poeta Ana Blandiana și scriitoarea Ioana Postelnicu, delegații guvernamentale și diplomatice străine, persoane publice
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
Pilgrim (n. anii 980 - d. 25 august 1036) a fost arhiepiscop de Köln între 1021 și 1036 și arhicancelar de Italia (din 1031) în cadrul Sfântului Imperiu romano-german, demnitate pe care Pilgrim a obținut-o pentru toți succesorii săi din scaunul arhiepiscopal. Originile lui Pilgrim nu sunt cunoscute cu certitudine, presupunându-se
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
comanda unei divizii a armatei imperiale în marșul acesteia către sud prin Peninsula Italică, în anul 1024. Între 1016 și 1021, Pilgrim a fost prior al catedralei din Bamberg. La 29 iunie 1021, Henric al II-lea l-a numit arhiepiscop de Köln și, cu ocazia Paștelui din 1028, același Pilgrim a fost cel care l-a încoronat la Aachen pe fiul împăratului Conrad al II-lea ca rege al Germaniei, sub numele de Henric al III-lea. În campania din
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
evitat să treacă prin Montecassino, pe care Atenulf îl abandonase în grabă. Dat fiind că Pandulf nu se mai bucura de loialitatea populației din Capua și nici de cea a mercenarilor normanzi, orașul și-a deschis destul de repede porțile trupelor arhiepiscopului, iar Pandul s-a văzut nevoit să se predea. În loc să se întoarcă spre răsărit către Troia (în regiunea Foggia), unde era masat grosul trupelor imperiale, Pilgrim s-a îndreptat către Salerno, pe care a început să îl asedieze. Spaima pe
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
După doar o lună de asediu asupra Salerno, Pilgrim a renunțat în schimbul unor ostateci și s-a raliat restului trupelor împăratului Henric al II-lea. Împăratul era tocmai pe punctul de a-l executa pe Pandulf al IV-lea, însă arhiepiscopul a intervenit la timp pentru a salva viața principelui. Pilgrim a obținut pentru arhiepiscopia sa dreptul de a bate monedă pentru Köln și Andernach. Este înmormântat în Bazilica Sfinții Apostoli din Köln, una din cele 12 bazilici romanice din Köln
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
o strictă neutralitate în cazul oricărui conflict între turci și creștini. În ziua de 9 septembrie, ordinea și disciplina în rândurile militarilor turci au început să scadă, ei atacând sistematic populația armenească, jefuindu-le magazinele și casele, sau violând femeile. Arhiepiscopul grec ortodox Chrysostomos a fost torturat și ucis de o masă de turci furioși în văzul soldaților francezi, care au fost împiedicați să intervină de comanda ofițerului lor. Refugiații au cătat adăpost oriunde a fost posibil, inclusiv în cartierele locuite
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
care fusesră montate șapte pietre mari, bombate, de diferite culori. Mergând la locuința ei din Montmartre, Raoul o salvează pe Brigitte de atacul lui Leonard și astfel află de la Joséphine secretul sfeșnicului. În timpul războiului franco-prusac din 1870, cardinalul de Bonnechose, arhiepiscop de Rouen și senator, s-a adăpostit într-o noapte în castelul Gueures al cavalerului des Aubes. Acesta din urmă, fiind foarte bătrân, i-a dezvăluit înaltului prelat un secret aflat în timpul teroarei iacobine de la preotul Nicolas. Preotul, care urma
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
diferite ale presupusei acceptări a Luciei a interpretării viziunii publicate de Vatican în 2000. Un articol publicat în "Catholic World News" pe 27 septembrie 2007 arată că jurnaliștii italieni Antonio Socci și Solideo Paolini „au realizat o casetă în care Arhiepiscopul Loris Capovilla, care a fost secretarul personal al Papaei Ioan al XXIII-lea, a revelat că au existat două texte în cel de-al treilea secret.” Un articol publicat cu doar două săptămâni în urmă îl citează pe Archbishop Capovilla
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
încadrate în jurisdicția Arhiepiscopiei de Lemberg. La 1 aprilie 1796, Sfântul Scaun a aprobat această rearondare a parohiilor din Bucovina, iar la 11 aprilie 1796 aceste parohii au fost scoase din jurisdicția Episcopiei de Bacău. În 1801, Ignatius Kajetan Kicki, arhiepiscop de Lemberg (1797-1812), l-a numit pe preotul militar Ferdinand Speck ca vicar pentru Câmpulung și localitățile din împrejurimi. Acesta a introdus la 1 ianuarie 1802 condicile matricole pentru ținerea evidenței familiilor catolice. În 1812 a venit aici preotul Augustus
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
un proiect realizat de serviciul de construcții civile de la Viena. Lucrările de construcție s-au făcut cu fonduri de la guvernul Galiției, fiind finalizate în anul 1815. Acest an este înscris deasupra intrării în lăcașul de cult. În anul 1820, când arhiepiscopul Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice a vizitat Câmpulungul, el a găsit aici ""o biserică bine construită și o casă parohială"", precum și o clădire pentru școală. Biserica nu avea clopote, utilizându-se o tobă pentru a-i chema pe credincioși la
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
-se o tobă pentru a-i chema pe credincioși la liturghie. Comunitatea strânsese însă 1200 florini pentru dotarea bisericii cu obiecte de cult și peste 300 de florini pentru cumpărarea clopotelor. Biserica a fost consacrată la 18 iunie 1826 de arhiepiscopul de Lemberg, Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice, primind hramul "Înălțarea la cer a Domnului Cristos". În perioada 1815-1918, Parohia romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc a fost vizitată de mai mulți episcopi catolici și anume: Andreas Alois Ankwicz von Skarbek-Poslawice (13 iunie
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
1918 au produs unele schimbări în organizarea bisericească. Odată cu trecerea Bucovinei sub administrație românească, s-au reglementat noi relații între Regatul României și Vatican. Pentru administrarea noilor teritorii unite cu România, Vaticanul l-a desemnat pe ES Józef Bilczewski (1860-1923), arhiepiscop de Liov (1900-1923), ca administrator apostolic al Bucovinei. În anul 1921, statul papal a înființat un Vicariat general în Bucovina (cu sediul la Cernăuți), care a fost condus de pr. Josef Schmidt. După moartea parohului Ladislaus Bartz (în 1922), Parohia
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
vedere numărul mare de credincioși, preoții din Iacobeni făceau din ce în ce mai greu față cerințelor acestor enoriași. Devenise necesar ca un preot să stea permanent în mijlocul credincioșilor din Vatra Dornei. Astfel, în anul 1911, la cererea credincioșilor din Vatra Dornei, Józef Bilczewski, arhiepiscopul de Lemberg (1900-1923), a hotărât desprinderea comunității catolice dornene din Parohia Iacobeni și înființarea Parohiei Vatra Dornei. Primul paroh a fost desemnat pr. Joseph Ettmayr, care a sosit aici la 12 august 1913. Izbucnirea Primului Război Mondial (1914) a transformat Bucovina în
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
1918 au produs unele schimbări în organizarea bisericească. Odată cu trecerea Bucovinei sub administrație românească, s-au reglementat noi relații între Regatul României și Vatican. Pentru administrarea noilor teritorii unite cu România, Vaticanul l-a desemnat pe ES Józef Bilczewski (1860-1923), arhiepiscop de Liov (1900-1923), ca administrator apostolic al Bucovinei. În anul 1921, statul papal a înființat un Vicariat general în Bucovina (cu sediul la Cernăuți), care a fost condus de pr. Josef Schmidt. După moartea parohului Julius Weber (în 1929), Parohia
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
inițiativa preoților Ilie Cormoș și Constantin Vârlan, pereții interiori ai lăcașului de cult au fost pictați în tehnica frescă de către o echipă de pictori condusă de pictorul Corneliu Pașcanu din București. Biserica a fost sfințită la 17 octombrie 1999 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, împreună cu episcopul-vicar Teodosie Petrescu "Snagoveanul" al Arhiepiscopiei Bucureștilor (originar din zona Dornelor) și cu un sobor de preoți și diaconi. Pe peretele vestic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""PISANIE Cu voia Tatălui
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]