4,701 matches
-
de întrebare, exemplu: („Ce va fi?”). În limba franceză se pune un spațiu înaintea semnului de întrebare (de exemplu, "Que voulez-vous boire ?"). În limbile greacă și slavonă bisericească în locul semnului de întrebare normal se folosește punctul și virgula („;”) În limba armeană semnul de întrebare (՞) are forma unui cerc deschis plasat pe ultima vocală a cuvântului din propoziția interogativă. În limbile arabă și persană, în care se scrie de la dreapta la stânga, este folosit un semn de întrebare inversat orizontal „؟”. Limba ebraică se
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
ale Ligii Națiunilor”, la 19 septembrie 1923 . În 5 noiembrie, la Berlin, a fost semnată o înțelegere suplimentară, prin care se extindeau prevederile tratatului germano-rus de la Rapallo la relațiile Germaniei cu RSS Ucraineană, RSS Belarus, RSS Georgiană, RSS Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica din Orientul Îndepărtat. Documentele de ratificare ale acestei înțelegeri au fost schimbate la Berlin pe 26 octombrie 1923, iar protocolul suplimentar a fost înregistrat la „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”,în 18 iulie 1924. Prevederile tratatului au
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
acțiune ar fi fost singura care ar fi asigurat securitatea creștinilor. Tratatul de la Sèvres punea cea mai mare parte a Anatoliei sub controlul creștinilor. Asemenea acțiuni ar fi trebuit să distrugă autoritatea sultanului și a guvernului cu ajutorul creștinilor greci și armeni, ale căror interese difereau în mod dramatic de cele ale musulmanilor. Detaliile acestor operațiuni cu caracter secret erau conținute într-un document numit „Jurisdictional Conflict”. În noaptea zilei de 15 - 16 martie, trupele britanice au început să ocupe clădirile cheie
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
reprezenta forța care, în opinia britanicilor, avea asemenea calități. Mai înainte de emiterea Circularei Amasya de pe 22 iunie 1919, Mustafa Kemal s-a întâlnit cu delegația bolșevicilor condusă de Semion Budionnîi. Bolșevicii doreau să anexeze părți ale Caucazului, inclusiv Republica Democrată Armeană, care se aflaseră sub dominația Imperiului Rus. Bolșevicii considerau că o republică turcă prietenă ar fi fost un stat-tampon și un posibil aliat al comuniștilor. Poziția oficială a lui Kemal a fost aceea că orice discuții politice trebuie amânate până
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
țările lor nu le-ar fi permis să ia o poziție în această chestiune, fie pentru că forțele lor armate nu erau suficient de puternice în acel moment ca să le ocupe ele și să elimine pretențiile elenilor. Frontiera dintre Republica Democrată Armeană si Imperiul Otoman a fost definită prin Tratatul de la Brest-Litovsk semnat cu bolșevicii pe 3 martie 1918, după Revoluția din Octombrie, și a fost întărită prin prevederile Tratatului de la Batumi din 4 iunie 1918, semnat cu RD Armeană. După semnarea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Republica Democrată Armeană si Imperiul Otoman a fost definită prin Tratatul de la Brest-Litovsk semnat cu bolșevicii pe 3 martie 1918, după Revoluția din Octombrie, și a fost întărită prin prevederile Tratatului de la Batumi din 4 iunie 1918, semnat cu RD Armeană. După semnarea Armistițiului de la Moudros (30 octombrie 1918) a devenit clar pentru toată lumea că granița turco-armeană nu avea să rămână așa cum a fost definită la Batumi. Puternica diasporă armenească a purtat discuții intense cu guvernele Antantei cu privire la traseul acestei frontiere
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
clar pentru toată lumea că granița turco-armeană nu avea să rămână așa cum a fost definită la Batumi. Puternica diasporă armenească a purtat discuții intense cu guvernele Antantei cu privire la traseul acestei frontiere. „Cele paisprezece puncte” erau văzute ca documentul justificativ al pretențiilor armenilor, atâta vreme cât puteau puteau demonstra că reprezintă majoritatea populației în respectivele regiuni și aveau în plus controlul militar în aceste zone. Mișcările armenilor din regiunile de frontieră au fost folosite ca argument pentru redesenarea frontierei dintre Imperiul Otoman și RA Armeană
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
intense cu guvernele Antantei cu privire la traseul acestei frontiere. „Cele paisprezece puncte” erau văzute ca documentul justificativ al pretențiilor armenilor, atâta vreme cât puteau puteau demonstra că reprezintă majoritatea populației în respectivele regiuni și aveau în plus controlul militar în aceste zone. Mișcările armenilor din regiunile de frontieră au fost folosite ca argument pentru redesenarea frontierei dintre Imperiul Otoman și RA Armeană. Woodrow Wilson a accetat să transfere aceste regiuni sub controlul armenilor, plecând de la ideea că ele au majoritate etnică armeană și că
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
armenilor, atâta vreme cât puteau puteau demonstra că reprezintă majoritatea populației în respectivele regiuni și aveau în plus controlul militar în aceste zone. Mișcările armenilor din regiunile de frontieră au fost folosite ca argument pentru redesenarea frontierei dintre Imperiul Otoman și RA Armeană. Woodrow Wilson a accetat să transfere aceste regiuni sub controlul armenilor, plecând de la ideea că ele au majoritate etnică armeană și că ele se află sub controlul lor. Rezultatul acestor negocieri aveau să fie reflectate în textul Tratatului de la Sèvres
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
regiuni și aveau în plus controlul militar în aceste zone. Mișcările armenilor din regiunile de frontieră au fost folosite ca argument pentru redesenarea frontierei dintre Imperiul Otoman și RA Armeană. Woodrow Wilson a accetat să transfere aceste regiuni sub controlul armenilor, plecând de la ideea că ele au majoritate etnică armeană și că ele se află sub controlul lor. Rezultatul acestor negocieri aveau să fie reflectate în textul Tratatului de la Sèvres (10 august 1920). În sud-estul Anatoliei activa o puternică mișcare a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
zone. Mișcările armenilor din regiunile de frontieră au fost folosite ca argument pentru redesenarea frontierei dintre Imperiul Otoman și RA Armeană. Woodrow Wilson a accetat să transfere aceste regiuni sub controlul armenilor, plecând de la ideea că ele au majoritate etnică armeană și că ele se află sub controlul lor. Rezultatul acestor negocieri aveau să fie reflectate în textul Tratatului de la Sèvres (10 august 1920). În sud-estul Anatoliei activa o puternică mișcare a armenilor, care se bucura de sprijinul francezilor. Acordul franco-armean
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
plecând de la ideea că ele au majoritate etnică armeană și că ele se află sub controlul lor. Rezultatul acestor negocieri aveau să fie reflectate în textul Tratatului de la Sèvres (10 august 1920). În sud-estul Anatoliei activa o puternică mișcare a armenilor, care se bucura de sprijinul francezilor. Acordul franco-armean din 1916 asigura controlul armenilor asupra Ciliciei în schimbul înființării Legiunii franco-armene, care să lupte de partea Antantei. Francezii urmărea să unească RD Armeană cu Cilicia trecută sub controlul armenilor. Printr-o asemenea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
află sub controlul lor. Rezultatul acestor negocieri aveau să fie reflectate în textul Tratatului de la Sèvres (10 august 1920). În sud-estul Anatoliei activa o puternică mișcare a armenilor, care se bucura de sprijinul francezilor. Acordul franco-armean din 1916 asigura controlul armenilor asupra Ciliciei în schimbul înființării Legiunii franco-armene, care să lupte de partea Antantei. Francezii urmărea să unească RD Armeană cu Cilicia trecută sub controlul armenilor. Printr-o asemenea unire, RD Armeană ar fi dispus de resurse suficiente ca să reziste expansionismului bolșevic
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
1920). În sud-estul Anatoliei activa o puternică mișcare a armenilor, care se bucura de sprijinul francezilor. Acordul franco-armean din 1916 asigura controlul armenilor asupra Ciliciei în schimbul înființării Legiunii franco-armene, care să lupte de partea Antantei. Francezii urmărea să unească RD Armeană cu Cilicia trecută sub controlul armenilor. Printr-o asemenea unire, RD Armeană ar fi dispus de resurse suficiente ca să reziste expansionismului bolșevic. Armata naționaliștilor turci a fost implicată într-unele dintre cele mai grele lupte pe care le-a dus
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
puternică mișcare a armenilor, care se bucura de sprijinul francezilor. Acordul franco-armean din 1916 asigura controlul armenilor asupra Ciliciei în schimbul înființării Legiunii franco-armene, care să lupte de partea Antantei. Francezii urmărea să unească RD Armeană cu Cilicia trecută sub controlul armenilor. Printr-o asemenea unire, RD Armeană ar fi dispus de resurse suficiente ca să reziste expansionismului bolșevic. Armata naționaliștilor turci a fost implicată într-unele dintre cele mai grele lupte pe care le-a dus la frontiera armeană. Armata națională a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
bucura de sprijinul francezilor. Acordul franco-armean din 1916 asigura controlul armenilor asupra Ciliciei în schimbul înființării Legiunii franco-armene, care să lupte de partea Antantei. Francezii urmărea să unească RD Armeană cu Cilicia trecută sub controlul armenilor. Printr-o asemenea unire, RD Armeană ar fi dispus de resurse suficiente ca să reziste expansionismului bolșevic. Armata naționaliștilor turci a fost implicată într-unele dintre cele mai grele lupte pe care le-a dus la frontiera armeană. Armata națională a obținut victorii importante în răsărit, în ciuda
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
trecută sub controlul armenilor. Printr-o asemenea unire, RD Armeană ar fi dispus de resurse suficiente ca să reziste expansionismului bolșevic. Armata naționaliștilor turci a fost implicată într-unele dintre cele mai grele lupte pe care le-a dus la frontiera armeană. Armata națională a obținut victorii importante în răsărit, în ciuda presiunii crescânde a grecilor de pe frontul apusean. Rapoartele generalului Kâzim Karabekir oferă o imagine a campaniilor de pe frontul de est. În două rapoarte (30 mai și 4 iunie) el a prezentat
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
importante în răsărit, în ciuda presiunii crescânde a grecilor de pe frontul apusean. Rapoartele generalului Kâzim Karabekir oferă o imagine a campaniilor de pe frontul de est. În două rapoarte (30 mai și 4 iunie) el a prezentat o imagine completă a activităților armenilor și propunea un model de organizare a resurselor pe frontul de est, în special în regiunea Erzurum. În acest timp, guvernul rus a trimis un mesaj diplomatic prin care propunea redesenarea cu sprijinuul bolșevic nu doar a granițelor cu Armenia
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
fie transferate Armeniei. Această cerere era inacceptabilă pentru revoluționarii turci. În același timp, revoluționarii turci erau obligați să facă față amenințării pe două fronturi. Tergiversarea negocierilor și ezitările lor în ceea ce privește transferul unoir forțe importante în est făceau imposibilă prevenirea raidurilor armenilor și provocau exodul etnicilor turci, dar în același timp ei trebuiau să facă față amenințărilor militare și diplomatice ale grecilor. Mai înainte ca să se hotărască un transfer de teritorii pe cale diplomatică, armenii au hotărât să ofere o demonstrație de forță
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
forțe importante în est făceau imposibilă prevenirea raidurilor armenilor și provocau exodul etnicilor turci, dar în același timp ei trebuiau să facă față amenințărilor militare și diplomatice ale grecilor. Mai înainte ca să se hotărască un transfer de teritorii pe cale diplomatică, armenii au hotărât să ofere o demonstrație de forță și au transferat forțe importante la Oltu. Victoria turcilor în prima fază a Bătăliei de la Oltu (18- 25 iunie 1920) a pus capăt discuțiilor cu guvernul rus. Acest eveniment a fost urmat
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Acest eveniment a fost urmat de ocuparea de către Georgia a orașului Artvin (25 iulie). Pe 10 august să aibă loc semnarea Tratatului de Sèvres. A doua fază a luptelor de la Oltu (3 - 5 septembrie) a dus la alungarea definitivă a armenilor din regiune. Tratatul de la Alexandropol (2 decembrie 1920) a fost primul tratat semnat de revoluționarii turci. El a pus capăt acțiunilor militare la granița de răsărit, în regiunile cunoscute drept Armenia Wilsoniană. Prin acest tratat, Armenia a renunțat la prevederile
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
avut loc o insurecție a bolșevicilor. Pe 28 noiembrie 1920, Armata a 11-a sovietică sub comanda lui Anatoli Gekker staționată în Azerbaidjan a invadat Armenia. Al doilea război sovieto-armean a durat doar o săptămână. Pe 16 martie 1921, RSS Armeană, RSS Azerbaidjană, RSS Georgiană și turcii au semnat un tratat cuprinzător la Kars. Armele capturate de la fosta armată a RD Armene au fost trimise în vest, pentru ca să fie folosite în luptele cu grecii. Războiul în vest a izbucnit în principal
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
în Azerbaidjan a invadat Armenia. Al doilea război sovieto-armean a durat doar o săptămână. Pe 16 martie 1921, RSS Armeană, RSS Azerbaidjană, RSS Georgiană și turcii au semnat un tratat cuprinzător la Kars. Armele capturate de la fosta armată a RD Armene au fost trimise în vest, pentru ca să fie folosite în luptele cu grecii. Războiul în vest a izbucnit în principal datorită faptuluil că liderii Antantei, în principal premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei ocuparea unor teritorii care aparțineau Imperiululi Otoman
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
sau Çerkes Ethem. Acești luptători erau foarte hotărâți să reziste în fața atacului grecilor, deoarece nu mai aveau unde să se refugieze. Resit, Tevfik și Ethem erau de origine cercheză și fuseseră alungați de pe pământurile strămoșești din Caucaz de ruși și armeni. Ei colonizaseră regiunea din jurul Mării Egee. Trupele elene au intrat în contact prima dată cu aceste trupe neregulate musulmane. Mustafa Kemal l-a rugat pe amiralul Rauf Orbay să coordoneze unitățile formate de Ali Çetinkaya, Resit, Tevfik și Çerkez Ethem. Rauf
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Cilicia]] având o importanță mai redusă pentru ei, ceea ce era în avantajul naționaliștilor. Controlul regiunii [[Munții Taurus|Munților Taurus]] era considerată vitală de către Mustafa Kemal. Francezii nu erau capabili să obțină informațiile militare de care aveau nevoie decât cu ajutorul milițiilor armene. Naționaliștii turci au cooperat cu triburile arabe din regiune pentru obținerea victoriei. Mustafa Kemal considera că amenințarea franceză era a doua ca importanță, după cea greacă. El a presupus că dacă grecii vor fi învinși, francezii nu ar fi rezistat
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]