4,476 matches
-
a acestuia, Adélaide de Maurienne (sau Adela de Savoia). În anul 1147, Petru i-a acompaniat pe frații săi, regele Ludovic al VII-lea și Robert de Dreux în Cruciada a doua, participând la lupta de la Dorylaeum, ca și la asediul asupra Damascului. În anii 1149-1150, Petru a fost singurul care a luat partea regelui Ludovic al VII-lea, în disonanță cu ceilalți frați ai săi, Henric și Robert de Dreux, care s-au răsculat împotriva lui Ludovic. Înainte de 1150, s-
Petru I de Courtenay () [Corola-website/Science/324393_a_325722]
-
a soldat cu readucerea sub ascultarea Imperiului a teritoriilor noului stat bulgaro-vlah. Împăratul de la Constantinopol a atacat din nou în 1187, de această dată amenințând direct Târnovo și asediind Loveci vreme de trei luni de zile, însă fără succes. Pe parcursul asediului, bizantinii au capturat-o pe soția lui Asan, care a fost ulterior răscumpărată, în schimbul predării fratelui mai tânăr al lui Petru și Asan, Ioniță Caloian, la încheierea armistițiului. Însă niciuna dintre cele două părți nu intenționa să mențină pacea. Atunci când
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
rezolvarea problemelor din timpul Cruciadei a treia, împăratul constantinopolitan s-a decis să tranșeze definitiv problema bulgarilor și vlahilor. Basileul a prognozat o campanie pe scară largă și a ajuns cu trupele până la Târnovo, pe care l-a supus unui asediu prelungit. Între timp, Petru îl încoronase pe Asan drept co-împărat în 1189 și, fără să abdice, se retrăsese la Preslav. Rămas la Târnovo, Ioan Asan I a reușit să îl atragă pe împăratul bizantin în cursă, prin răspândirea de zvonuri
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
planifică încă din vara anului 1696 să elibereze cetatea Timișoarei care se află sub ocupație otomană, motiv pentru care un corp al armatei imperiale s-a deplasat pînă la Titel, (cetate aflată azi în Șerbia) unde a început pregătirile în vederea asediului, ale cărui pregătiri au fost terminate pe data de 3 august, data la care a început asediul Timișorii. Sultanul Mustafa al II-lea, care își avea tabăra la Belgrad s-a deplasat rapid cu un puternic corp de armată de-
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
pentru care un corp al armatei imperiale s-a deplasat pînă la Titel, (cetate aflată azi în Șerbia) unde a început pregătirile în vederea asediului, ale cărui pregătiri au fost terminate pe data de 3 august, data la care a început asediul Timișorii. Sultanul Mustafa al II-lea, care își avea tabăra la Belgrad s-a deplasat rapid cu un puternic corp de armată de-a lungul Dunării dinspre Pancevo către Timișoara. Într-un consiliu de război, Armata Imperiala după ce a decis
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
al II-lea, care își avea tabăra la Belgrad s-a deplasat rapid cu un puternic corp de armată de-a lungul Dunării dinspre Pancevo către Timișoara. Într-un consiliu de război, Armata Imperiala după ce a decis suspendarea temporară a asediului cu scopul de a-și schimba poziția din sudul cetății pentru a nu fi prins în clește de turci, s-a repoziționat la Pardany într-un mod favorabil față de armată otomană care se apropia, fapt care l-a făcut pe
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
astfel oponent al regelui Richard Inimă de Leu al Angliei. Ca preot, a realizat/desfăcut numeroase căsătorii, precum aprobarea divorțului lui Conrad de Montferrat, pentru a-l căsători pe același cu Isabella I de Ierusalim, fiica lui Amalric I, în timpul asediului Acrei. De asemenea, a luat parte la divorțul regelui Filip August de regina Ingeborg de Danemarca. Filip a fost fiul lui Robert I de Dreux și fratele mai mic al lui Robert al II-lea de Dreux. A participat la
Filip de Dreux () [Corola-website/Science/324429_a_325758]
-
oprită în bătălia de la Halmstad. Suedezii strânseseră 14.000 de oameni în octombrie, dintre care trei sferturi erau călare, și de aceea erau suficient de încrezători pentru a înainta către sud. Au înaintat încet într-o tentativă de a sparge asediul orașului Malmö. Liniile de aprovizionare suedeze erau însă în pericol, convoaiele fiind adesea interceptate de țăranii locali sub comanda ofițerilor danezi. La începutul lui noiembrie, regele Danemarcei și armata sa se aflau la Lund, la sud de râul Kävlinge. Danezii
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
în franceza medievală, constituie o sursă de primă mână pentru istoria normanzilor din zona medieraneană, văzută din perspectiva marii abații de la Montecassino, unul dintre cele mai importante centre culturale și religioase ale creștinătății din secolul al XI-lea. Amato descrie asediile efectuate de normanzi asupra orașelor Bari și Salerno, cucerirea de către ei a Siciliei, cariera lui Robert Guiscard (duce de Apulia), ca și punctul de vedere al scaunului papal în timpul reformei gregoriene a papei Grigore al VII-lea, fiind inserată cu
Amato de Montecassino () [Corola-website/Science/324439_a_325768]
-
lui Henric(octombrie 1139), oponenții au continuat lupta contra Hohenstaufenilor, grupându-se în jurul fiului acestuia, Henric Leul, susținut de saxoni, ca și de fratele său, Welf al VI-lea. Acesta din urmă a fost înfrânt de către Conrad, după un îndelungat asediu, la Weinsberg în decembrie 1140, însă abia în mai 1142 s-a ajuns la încheierea unui acord, semnat la Frankfurt. În același an, Conrad a pătruns în Boemia, pentru a-l reinstala pe cumnatul său, Vladislav al II-lea al
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
pentru a se recupera la Constantinopol, unde a fost îngrijit de către însuși împăratul Manuel I Comnen. După ce și-a revenit, regele Germaniei a navigat până la Acra, de unde a reușit să ajungă la Ierusalim. De asemenea, el a participat la nefericitul asediu al Damascului, în timpul căruia a avut mai multe neînțelegeri cu aliații săi francezi. Încercarea de a asalta Ascalon a eșuat și ea, după care Conrad a revenit în Germania. În anul 1150, Conrad și fiul său Henric Berengar i-au
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
-lea. În campania din anul 1024, Pilgrim a traversat cu trupele sale coasta occidentală a Italiei, străbătând Statul papal. Însărcinat să aresteze pe noul abate de Montecassino, Atenulf, și pe principele de Capua Pandulf al IV-lea, el a început asediul asupra Capuei, după ce a evitat să treacă prin Montecassino, pe care Atenulf îl abandonase în grabă. Dat fiind că Pandulf nu se mai bucura de loialitatea populației din Capua și nici de cea a mercenarilor normanzi, orașul și-a deschis
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
Salerno, pe care a început să îl asedieze. Spaima pe care trupele sale au provocat-o asupra ducelui Sergiu al IV-lea de Neapole l-a făcut pe acesta din urmă să se supună, fără a fi măcar amenințat cu asediul. După doar o lună de asediu asupra Salerno, Pilgrim a renunțat în schimbul unor ostateci și s-a raliat restului trupelor împăratului Henric al II-lea. Împăratul era tocmai pe punctul de a-l executa pe Pandulf al IV-lea, însă
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
îl asedieze. Spaima pe care trupele sale au provocat-o asupra ducelui Sergiu al IV-lea de Neapole l-a făcut pe acesta din urmă să se supună, fără a fi măcar amenințat cu asediul. După doar o lună de asediu asupra Salerno, Pilgrim a renunțat în schimbul unor ostateci și s-a raliat restului trupelor împăratului Henric al II-lea. Împăratul era tocmai pe punctul de a-l executa pe Pandulf al IV-lea, însă arhiepiscopul a intervenit la timp pentru
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
la noul împărat, Conrad al II-lea, prin care îl ruga să îl elibereze pe cumnatul său Pandulf al IV-lea de Capua, supranumit "lupul din Abruzzi", la care Conrad s-a conformat. Imediat după aceea, Pandulf a purces la asediul vechii sale capitale, Capua, o acțiune în care s-a bucurat de sprijinul lui Guaimar, ca și al normanzilor aflați sub comanda lui Ranulf Drengot și al catepanului Vasile Boioannes. În 1015, Guaimar l-a numit pe fiul său (rezultat
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
Rainulf Drengot, Pandulf a început imedat să asedieze Capua. În 1025, generalul Vasile Boioannes, care până atunci fusese ocupat cu o expediție asupra sarazinilor din Siclia, i s-a alăturat cu o puternică armată. Ca urmare, în 1026, după un asediu de 18 luni de zile, orașul a căzut. Contele de Teano a obținut totuși liberă trecere către Napoli din partea comandantului grec. Pandulf al IV-lea a revenit la conducerea principatului și a rămas la pature până în 1038. În 1027, Pandulf
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
Suferind aceste înfrângeri, musulmanii care ocupau Narni și alte puncte întărite au dat înapoi, refugiindu-se în principala fortăreață sarazină de pe râul Garigliano: este vorba de o așezare fortificată ("kairuan"), a cărei locație nu a fost încă identificată cu exactitate. Asediul său a început în luna iunie a anului 915. După ce au fost respinși în câmpul liber, sarazinii au fost nevoiți să se retragă în dealurile din apropiere. Aici ei au reușit să reziste multor atacuri purtate sub comanda lui Alberic
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
importante mărturii arheologice în legătură cu această campanie militară a fost găsită de cercetătorul englez Austen Henry Layard la Ninive, capitala Asiriei,lângă Mosulul de astăzi. E vorba de un bazorelief din palatul lui Senaherib (palatul de sud-vest) în care este arătat asediul și distrugerea unei cetăți, si refugiați închinându-se lângă tronul monarhului. Lângă imaginea regelui stă scris: Senaherib, regele Ashurului și al întregii lumii sade pe tron și pradă cetății Lahish trece în fața sa. Cu alte cuvinte, bazorelieful arată asediul asirian
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
arătat asediul și distrugerea unei cetăți, si refugiați închinându-se lângă tronul monarhului. Lângă imaginea regelui stă scris: Senaherib, regele Ashurului și al întregii lumii sade pe tron și pradă cetății Lahish trece în fața sa. Cu alte cuvinte, bazorelieful arată asediul asirian al Lahishului,iar regelui i se oferă pradă după victoria dobândită. Acest bazorelief se află în prezent la Muzeul Britanic din Londra. La Lahish s-au descoperit și circa 400 sigilii ale regelui, pe care asirienii le-au lăsat
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
vardenii asediind orașul Belatona. În timpul bătăliei, Saphira este aproape ucisă de sulița Dauthdaert numită Niernen, care provine din vremea Războaielor Dragonilor. După căderea Belatonei, pisicile fermecate se aliază cu vardenii, iar Roran este trimis să cucerească orașul Aroughs, al cărui asediu se prelungește fără sorți de izbândă. El găsește o metodă riscantă dar extrem de ingenioasă de a pătrunde în cetate, cucerind-o cu prețul multor răni, apoi revine în tabăra vardenilor, care plănuiesc să atace orașul Dras-Leona, în care se află
Moștenirea (roman) () [Corola-website/Science/327515_a_328844]
-
și solembum îi salvează și, cu ajutorul lor, deschid porțile armatei vardene, alungându-l pe Murtagh. Acesta revine în toiul nopții și o răpește din tabără pe conducătoarea vardenilor, Nasuada, ceea ce face ca Eragon să fie însărcinat cu înlocuirea ei în asediul fortăreței Urû'baen, sediul Regelui Galbatorix. Cu ajutorul lui Solembum, Eragon află despre Poarta Sufletelor din Turnul lui Kuthian, aflat în fosta cetate a Cavalerilor Dragonilor de pe insula Vroengard. Sperând că acolo se află ajutorul de care are nevoie pentru a
Moștenirea (roman) () [Corola-website/Science/327515_a_328844]
-
Răzbunarea haiducilor" (1968), cu Sergiu Nicolaescu în "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Omul de aur" (1977), "Revanșa" (1978) și "Capcana mercenarilor" (1981) sau cu Mircea Mureșan în "Baltagul" (1969), "Asediul" (1971), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Horea" (1984) și "Maria și marea" (1988). A devenit membru al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) la 30 decembrie 1963. Scenograful obișnuia să se plimbe prin întreaga țară pentru a găsi cele mai
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
italiene, creând vreo douăzeci de medalii. Între primii care l-au solicitat a fost ducele de Mantova, Gianfrancesco I Gonzaga, la putere din 1433. Lucrarea i-a fost solicitată în 1439-1440, când Pisanello se afla la Mantova și participa la asediul Veronei, în suita lui Gonzaga și a condotierului Niccolò Piccinino, căruia i-a dedicat și lui o medalie. are dimensiuni ceva mai reduse. Lucrarea a fost creată cu intenția clară de celebrare, în mod cinstit fără retorică gratuită, fiind capabilă
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
care au fost înălțați, deasupra lor fiind ridicate etaje de apărare prevăzute cu mașiculi. Întreaga structură este sprijită pe contraforți de rezistență, înăuntrul sălii, în colțul sud-vestic și în cel nord-estic fiind săpate două fântâni foarte necesare pe timp de asediu. Clopotnița are o datare mai târzie ca biserica, ea fiind construită simultan cu cele două portaluri gotice din calcar și gresie care străjuiesc intrările în edificiul religios din partea de vest și sud. Portalurile sunt bogat decorate cu struguri și viță
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
După ce a cucerit-o, el a așteptat momentul în care armata lui Balduin va traversa locul, și l-a atacat pe acesta. Lupta amenința să se agraveze, însă prostestele soldaților i-au obligat pe lideri să pună capăt disputei. În timpul asediului Antiohiei din anii 1097 - 1098, Tancred (pentru o taxă de 400 mărci de argint) împreună cu detașamentul său a cucerit ruinele importante din apropierea mănăstirii și un turn strategic, blocând calea de ieșire din oraș. Când Petru Sihastrul și Guillaume de Charpentier
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]