5,062 matches
-
unei lumi, iar șocul își pierde caracterul violent, traumatic, devenind „urmă“ a unui vis. În legătură cu ultimul aspect, Benjamin face, în textul pe care îl analizez, o mențiune importantă: aceea că lucrul, în viziu nea lui Baudelaire, își pierde în modernitate aura (Aura). Conceptul este important, mai ales din perspectiva scrierilor lui Benjamin despre „noile“ arte ale fotografiei sau cine ma tografiei. Ea se definește ca fiind „die Vorstellungen, die, in der mémoire involontaire beheimatet, sich um einen Gegenstand der Anschauung zu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lumi, iar șocul își pierde caracterul violent, traumatic, devenind „urmă“ a unui vis. În legătură cu ultimul aspect, Benjamin face, în textul pe care îl analizez, o mențiune importantă: aceea că lucrul, în viziu nea lui Baudelaire, își pierde în modernitate aura (Aura). Conceptul este important, mai ales din perspectiva scrierilor lui Benjamin despre „noile“ arte ale fotografiei sau cine ma tografiei. Ea se definește ca fiind „die Vorstellungen, die, in der mémoire involontaire beheimatet, sich um einen Gegenstand der Anschauung zu gruppieren
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
perspectiva scrierilor lui Benjamin despre „noile“ arte ale fotografiei sau cine ma tografiei. Ea se definește ca fiind „die Vorstellungen, die, in der mémoire involontaire beheimatet, sich um einen Gegenstand der Anschauung zu gruppieren streben“. Modernitatea pre supune tocmai distrugerea aurei, prin punerea între paranteze a experienței și reducerea scenariului epistemologic la trăirea șocului. Flaneurul însă este cel care recuperează memoria orașului și salvează exponatele vitrinelor de caracterul lor de marfă. O sumară fenomenologie a acestui personaj, pe care o voi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atunci când pierderea unui obiect coexistă cu persistența înțelesului lui, iau naștere imaginile dialectice: „Dialektische Bilder sind Konstellationen zwischen entfremdeten Dingen und eingehender Bedeutung, inne hal tend im Augenblick der Indifferenz von Tod und Bedeutung.“ Fetișismul mărfii se confruntă, astfel, cu aura sa pe care Baudelaire, Poe, anticarii sau colecționarii o regăsesc, pe care flaneurul o experimentează și pe care ziaristul o folosește. Progresul tehnicii (comentează Benjamin), care scoate rapid și continuu din uz obiectele, face ca imaginile dialectice să devină, pentru
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
imaginii dialectice, gândirea li se opune și recunoaște chemarea inevitabilă a unui trecut încărcat de forță profetică. Lumea istorică este „die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Kafka, articolul ilustrează conceptul de „experiență“ în momentul decăderii acesteia: „die Erfahrung ist im Kurse gefallen“. Semnul decăderii este, aici, dispariția abilității de a spune povești, adică de a „schimba experiențe“ (Erfahrungen austauschen). Privit mai îndeaproape însă, textul vorbește de aura acesteia, mai degrabă decât de experiență în sine. Decăderea aurei, fenomen la care m-am referit deja și la care voi reveni în capitolul al treilea, înseamnă aici, de fapt, dispariția figurii povestitorului, de care povestea ca formă a experienței
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
die Erfahrung ist im Kurse gefallen“. Semnul decăderii este, aici, dispariția abilității de a spune povești, adică de a „schimba experiențe“ (Erfahrungen austauschen). Privit mai îndeaproape însă, textul vorbește de aura acesteia, mai degrabă decât de experiență în sine. Decăderea aurei, fenomen la care m-am referit deja și la care voi reveni în capitolul al treilea, înseamnă aici, de fapt, dispariția figurii povestitorului, de care povestea ca formă a experienței este intrinsec legată. Din perspectiva mizei principale a acestor rânduri
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sesizarea noutății, a po si bi lităților obiectelor, a modului cum acestea sunt înlocuite sau intră în circuitul consumului. Legile economice devin alegorii înghețate în forma expunerii mărfurilor. În Zentralpark (1939), Benjamin citește în Baudelaire intenția de a face vizibilă aura proprie mărfii, umanizând-o în figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor, mărfurile capătă aura care le dislocă legitățile imanente și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Baudelaire intenția de a face vizibilă aura proprie mărfii, umanizând-o în figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor, mărfurile capătă aura care le dislocă legitățile imanente și le recompun într-un univers fantasmagoric. Expusă și privită ca atare, marfa de vine un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului și își regăsește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
marfa de vine un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului și își regăsește, sal vator, posibilitățile. „Noua“ ipostază a dialecticii care funcționează în acest caz este cea dintre urmă și aură: „Spur und Aura. Die Spur ist Erscheinung einer Nähe, so fern das sein mag, was sie hinterließ. Die Aura ist Erscheinung einer Ferne, so nah das sein mag, was sie hervorruft. In der Spur werden wir der Sache habhaft; in
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului și își regăsește, sal vator, posibilitățile. „Noua“ ipostază a dialecticii care funcționează în acest caz este cea dintre urmă și aură: „Spur und Aura. Die Spur ist Erscheinung einer Nähe, so fern das sein mag, was sie hinterließ. Die Aura ist Erscheinung einer Ferne, so nah das sein mag, was sie hervorruft. In der Spur werden wir der Sache habhaft; in der Aura bemächtigt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
flaneurului și își regăsește, sal vator, posibilitățile. „Noua“ ipostază a dialecticii care funcționează în acest caz este cea dintre urmă și aură: „Spur und Aura. Die Spur ist Erscheinung einer Nähe, so fern das sein mag, was sie hinterließ. Die Aura ist Erscheinung einer Ferne, so nah das sein mag, was sie hervorruft. In der Spur werden wir der Sache habhaft; in der Aura bemächtigt sie sich unser.“ Flaneurul ia în posesie marfa și, în același timp, o pune în perspectivă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
und Aura. Die Spur ist Erscheinung einer Nähe, so fern das sein mag, was sie hinterließ. Die Aura ist Erscheinung einer Ferne, so nah das sein mag, was sie hervorruft. In der Spur werden wir der Sache habhaft; in der Aura bemächtigt sie sich unser.“ Flaneurul ia în posesie marfa și, în același timp, o pune în perspectivă, lăsându-se stăpânit de aceasta. Relația cu mecanismul economic al orașului este esențial vizuală și, în acest fel, fantasmatică. La fel ca mulțimea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urbane. Benjamin o spune explicit în acest loc: „Diese Irrkünste hat mich Paris gelehrt“. Labirintul urban al metropolei franceze reprezintă paradigma prin care este privit, retrospectiv, Berlinul. Imaginea nebuloasă a orașului natal își certifică propriul caracter ermetic prin oglindirea în aura tainică a Parisului, locul în care flaneurul este un sacerdot, iar flanatul un ritual. Din toate întâlnirile urbane ale lui Benjamin, cea cu Parisul este decisivă: aici învață autorul german nu numai tehnica de a se pierde pe străzile sinuoase
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui Benjamin nu este o privire retrospectivă, contemplativă asupra unei epoci trecute. Dimpotrivă, „asupra lor [a acestor scrieri] planează umbra Rei chului hitlerist. Ele cunună, ca prin vis, groaza pricinuită de Reich cu lucruri ce au fost demult. În lumina aurei dezagregate a propriului trecut biografic, spiritul burghez, cuprins de panică, devine conștient de sine: ca aparență.“ Gestul politic al experienței urbane se definește în concluzie prin descentrarea mecanismelor monotone ale istoriei și prin evidențierea pericolului, a caracterului de „criză“ al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Salomei și subiecte simbolice ca "Învierea fiicei lui Iair" din viața lui Iisus, aceasta cu atât mai mult cu cât și el fusese un elev al școalei de la München"238. Într-adevăr, pictura lui Vermont cu subiect religios dobândește o aură proprie, un contur sensibil, o atmosferă de mister. În articolul "A VIII-a expoziție a "Tinerimii artistice"", George Murnu remarca echilibrul compoziției în raportul desen-colorit la tablourile cu subiect religios, Pogorârea de pe cruce și Moartea sfântului Ștefan, primul fiind reprodus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
duală a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
putere exercitat asupra celui mai puternic, deținător prin excelență a tuturor atributelor puterii. Victoria lui Judith se desfășoară pe un alt teren de luptă, cel al războiului dintre sexe, și se încarcă cu ambiguitatea unui erotism caruia îi conferă o aură perversă. În contextul esteticii decadente, victoria asupra bărbatului este capitalizată ca suprema sursă a satisfacției sexuale, iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lectura este presupusă ca studiu sau ca vocație artistică și nu ca loisir. Feminizarea lecturii nu merge până la o feminizare a culturii, ci se păstrează în cadrul tematic al unor preocupări domestic-burgheze, dar și a marcării unei sensibilități particulare, a unei aure feminine de un discret lirism. Reveria, capelă particulară, își are propriul cult, un cult al eu-lui sensibil. Ion Theodorescu-Sion utilizează în acest context de sensibilitate figura poetului latin Ovidius, exilat la Tomis, într-un tablou cu titlul Ovidiu în exil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a alunecat în mod oportun. Ca și tabloul anterior, Visând înscrie prin titlu tema. Chipul unei fete văzut din profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj pictural propriu-zis, pictorul realizează un portret
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gurile deschise ale Cerberului sau ale altor demoni care au luat o formă igniferă. Asemeni haloului auratic al sfinților, capul său este înconjurat de un nimb luminos, încununat de lauri și de părul asemeni unei cozi de cometă. Poetul dobândește aura demoniilor romantice aduse la incandescența rece a sensibilității decadente, a unei frumuseți blestemate. Coborârea lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi exemplare în lumea infernală, cea a lui Iisus Hristos și cea a lui Dante însoțit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
identitate; Loghi nu se păstrează în datele stricte ale unui model, adoptând, ca și Moreau o formulă sincretică, artificială, însă presiunea modelului marchează efortul pictorului de a-și decupa propria viziune. Personajele care apar în picturile lui Loghi păstrează o aură de mister, amplificată de insolitarea lor în decoruri de o frumusețe stranie, cu care aceste figuri sibilinice intră în rezonanță. Avem aici dimensiunea simbolistă a picturii lui Loghi, și chiar dacă termenul nu-i este familiar criticii, putem observa că el
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar și în cadrul convenției academizante, are loc o încercare de înnoire la ceilalți pictori prezenți în expoziție: George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino, Constantin Pascaly, Juan Alpar, R. Aurelian, A. Dimitriu, Eduard și Nicolae Grant, Nicolae Gropeanu, Oscar Obedenaru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Deși tabloul o invocă pe fiica Herodiadei, primul tablou, având-o ca subiect pe Salomeea, nu-i include numele în titlu. Tema neotestamentară a decapitării sfântului Ioan oferă reperul în jurul căruia este construit tabloul care anexează episodul secundar al dansatoarei. Aura sfântului reprezintă singura sursă luminoasă, care creează haloul de vizibilitate în care intră și dansatoarea. Ca și von Stück, Vermont a plasat brățările la nivelul încheieturii brațului și umărului fetei. Extazul constituie un numitor comun al Salomeelor lui von Stück
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]