4,354 matches
-
petreceam în comuna mea natală. Pe câteva file rupte dintre-un caiet cu linii, i-am trimis poetului câteva poezii. A publicat una singură, încurajându-mă să revin după câtva timp. Nu am mai revenit niciodată, căci eram, pe atunci, bântuit de un demon perfecționist care îmi șoptea mereu: "mâine vei fi mai bun!" În ciuda atacurilor la care e supusă efigia poetului Ștefan Augustin Doinaș, nu mă sfiesc să văd în el una din personalitățile proeminente ale poeziei noastre, un spirit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
program estetic analog. Concomitent cu propulsarea modernismului la "Sburătorul", se manifestă la "Gândirea" tradiționalismul ortodoxist; în cel de al treilea deceniu al veacului tr4ecut, câțiva intelectuali la început de drum, grupați în jurul "Crinului alb", înțeleg să ridice "tânăra generație românească", bântuită de neliniști multiple în calea vârstnicilor; la rândul lor, experiențele avangardiste, europenizante, au susținătorii lor. Complementaritatea generațiilor, literar vorbind, e fenomen normal. În 1933 (anul nașterii lui Nichita Stănescu), intrau în librării: Creanga de aur de Mihail Sadoveanu, Patul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trezește”, de Dimitrie Covalciuc, din care cităm: „Sentimentul fricii l-a părăsit cu desăvârșire și în sufletul lui s-a sădit demnitatea... S-ar putea, cu adevărat, ca descălecătorul întregirii să fie și el, românul din nordul peste care mai bântuie crivățul înstrăinării. Căci în el s-a descolăcit voința, s-a descătușat memoria. Căci în venele sale gâlgâie năvalnic sângele mazililor și răzeșilor de odinioară. Sol al Bucovinei vestiri este el, românul nord-bucovinean.” Când asemenea semnale sunt emise și receptate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mitul lui H.S. Nyberg, care vorbea toate limbile Asiei și încă ceva în plus, mitul lui Geo Widengren care după două săptămâni de învățare a sanscritei i se plângea lui Wikander că nu înțelegea orice text sanscrit, mitul ciorilor care bântuie și care întrupează sufletele celor care nu și-au susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice, Eliade își amintește, fără precizarea paternității, avertismentul dat de Dumézil, în contextul primului eșec suferit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
chiar și în prezent 8 martie este cultivat, deși a fost compus de propagandă pentru a afirma și promova tovarășele femei. Multe sărbători comuniste au căpătat tente religioase, ce tindeau să înlocuiască pe cele veritabile. Un alt mit care a bîntuit în perioada dictaturii, pe care, pe lîngă istorie, nici poeții n-au uitat să-l preamărească în versurile lor, a fost cel al frontului român antiotoman, în secolele XIV-XV. Un fals susținut prin minciuni și exagerări, dar care cădea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gratii, moralitatea nu s-a degradat, n-a fost supusă intemperiilor regimului, care, prin toate mijloacele, a căutat să distrugă fibra morală a națiunii în dorința de a construi omul nou împletire a delațiunii cu mișelia. Un sindrom care a bîntuit totdeauna regimul socialist a fost permanenta amînare a deciziilor, cum s-a întîmplat și cu legea accesului la dosare, pusă în 1997 în discuția Parlamentului și abia după trei ani adoptată. "Dacă pe plan economic, consideră Monica Lovinescu, încetineala reformei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nicicînd nu se întrezărește că-i va chema, fie și numai pentru o condamnare morală în fața vreunui tribunal al adevărului. Asistăm în lumea contemporană la o diferență vădită de tratament a nazismului și comunismului, a celor două totalitarisme ce au bîntuit secolul trecut, definită exact prin sintagma scriitorului britanic Ferdinand Mount asimetria indulgenței. În timp ce pentru nazism se înregistrează o hipermnezie, comunismul beneficiază de o amnezie interesată (M.L.). Vladimir Bukovski consideră faptul că "cea mai mare crimă a istoriei, comunismul", n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rînd, luarea în posesie totală a fiecărui individ". Singura opțiune salvatoare este instaurarea reală a democrației de tip occidental. În caz contrar, ne atenționează autoarea Seismogramelor, vom fi absorbiți de mlaștina rusă. Pronunțîndu-se în contra corectitudinii politice și a multiculturalismului ce bîntuie prin unele foi bucureștene, Monica Lovinescu se simte datoare a susține democrația: Dacă democrația de tip occidental reprezintă cel mai puțin nociv dintre toate sistemele politice este și pentru că presupune propria sa critică. Prin această cerere și ofertă a criticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe toate trei se sprijină și tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor așează harul care le îmbină și, îmbinîndu-le, le cumpănește, nelăsînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai puțini cei care îl mai cred posibil. Între timp martorii, victimele vechiului regim dispar, de bătrînețe, de boli, cu pensii mizere, în schimb călăii prosperă, primesc pensii de invidiat, ori sînt (și) prosperi oameni de afaceri, fără a fi bîntuiți de coșmaruri, în care să-și viseze victimele nevinovate strivite, prin tortură, de mîna lor. Ei au primit niște ordine pe care le-au executat, e drept cu mult zel. Șefii lor din conducerea de partid puteau fi mulțumiți au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
adus niciodată vorba despre el, pentru că de fiecare dată când și-l închipuia, cu greu își putea stăpâni lacrimile. Vitejii, cum spunea maică-sa, nu sunt plânși, ci venerați. Imaginea lui Gheorghe Vasile, tot mai estompată odată cu trecerea timpului, îl bântuia nopți la rând, nelăsându-l să închidă ochii nici măcar preț de câteva secunde. Pentru că micuțul Cristi îi promisese în atâtea rânduri că o să-l facă mândru, dacă va alege calea lui, și nu cariera de inginer, așa cum i-o plănuiseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tremur i-a învăluit tot trupul, lucru neobișnuit să i se întâmple cu o femeie. Dar nu era orice femeie, și-a amintit el imediat cum a apucat să-i privească pentru câteva clipe chipul acela angelic, care i-a bântuit atâtea nopți și rugăciuni. A vrut s-o atingă pe față cu vârful degetelor și să fugă, zburdând apoi și strigând precum cel mai fericit copil de pe pământ, însă și-a stăpânit impulsul cu toate puterile. Își imaginase de atâtea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
socialism de tip suedez - limitarea proprietăților, impozite pe venit până la 80%, preluarea de către stat a celor În nevoie, de la copii până la bătrâni și handicapați etc. etc. (Ce ignoră, În acest caz, dl Iliescu este faptul că societatea suedeză nu e bântuită de uriașul flagel al corupției, individuale și statale, instalat la noi cu secole În urmă de levantini și de Grecii turciți! Cu titlu de amuzament, specific doar unora dintre argumentele sale - la țărani, el predica „marea fermă americană”, posibilă la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ceea ce știm este că azi, la un deceniu și jumătate după Întronarea reală a Libertății, noi Înșine suferim de două rele majore: criza identității naționale și o iritare crescândă față de „criza economică” În care suntem cufundați, deoarece relelor care ne bântuie societatea, ca și ezitării Europei occidentale de a ne primi În forumul ei economic noi le punem eticheta de criză! Este, Într-adevăr, așa? Aminteam mai sus de „recăderea În istorie”, după o jumătate de secol de „experiment colectivist” importat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conforme necesităților unei mari părți a populației; ca și de discordanțele dintre Nord și Sud, care, deși par a se sprijini și pe motive etnice, istorice sau morale, nu au de fapt legătură directă cu această temă, ce ne va „bântui” Încă multe decenii. Și, dintr-o temă a „nesiguranței”, va trebui să facem nu numai una a unității, dar și una a curajului și eficiențiie economice! Deoarece eu sunt ferm convins că acestea sunt intim legate: nu, noi nu putem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Matei Călinescu, dar el, cred eu, nu era doar expresia unei genetici bine echilibrate și tari, ci - o arată scrierile mele de mai târziu! - incapacitatea mea, la orice vârstă, de a mă lăsa contaminat de acel „virus al fatalismului” care bântuie mai ales prin sudul României, rod și al influențelor otomano-orientale și nu numai, cum se zice, al vicisitudinilor istoriei. Bunul meu prieten Matei Călinescu Își fortifică - și-și fortifica și altădată! - scepticismul său elegant și, uneori, profetic, din sursele sale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lucizi, conștienți de fiecare ceas sau clipă de viață, ea ne conferă de fapt geniu, capacitatea de a vedea, de a simți, de a auzi, de a memora, Într-un grad incomparabil mai Înalt decât celelalte viețuitoare, care nu sunt bântuite, presate, de „amenințarea” ei, de existența ei ineluctabilă. Suntem aproape obligați de a fi, gândul că tot acest Întreg teatru viu, formidabil, În care am fost „aruncați, parașutați” are o limită ne umple, e drept, de spaima Neantului care ne-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În existența proștilor, de a Întâlni „proști” În drumul său, față de care să se simtă superior, ba uneori să râdă de ei, Într-un fel sau altul. Insul inteligent nu ar trebui să se teamă de „mediocritate” - o fantasmă ce bântuie creierele nu puținor intelectuali europeni și contemporani. Și nici de nebunie, care, ca și moartea, este o realitate ce aparține mereu altora! Omul inteligent, În vremea noastră, trebuie să se teamă de detracarea propriei sale calități majore, de folosirea ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de Giuseppe Mazzini. Mai târziu, Între 1881 și 1890, a fost ministru plenipotențiar la Londra Ion Ghica (1816-1897), unul dintre cei mai interesanți oameni politici și intelectuali români ai vremii, În plus un „anglofil“, specie foarte rară Într-o epocă bântuită de „francofili“ și, eventual, de „germanofili“. Sunt și englezi care călătoresc În România; câțiva ajung chiar să se stabilească aici. Printre ei, un anume Effingham Grant, care În vremea revoluției de la 1848 lucra la consulatul britanic din București; astăzi este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
romanul cel mai apreciat de critica românească — potrivit unei anchete recente — Îi aparține lui Mateiu Caragiale (1885-1936), fiul lui I.L. Caragiale: Craii de Curtea-veche (1929), evocare de factură „decadentă“, Într-un stil extrem de elaborat, a unui București nocturn, indolent și bântuit de vicii (text caracteristic pentru tentația românească, literară, dar și reală, a evadării din istorie). Printre poeți, sunt de menționat Tudor Arghezi (1880- 1967), cu un registru extrem de larg, neezitând să facă poezie din cea mai vulgară materie, Lucian Blaga
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fel de drept asupra ei - Patrick Bateman voia toate drepturile. Iar după ce cartea a fost publicată, era aproape ca și cum el s-ar fi simțit ușurat și, mai dezgustător, satisfăcut. A încetat să mai apară după miezul nopții și să-mi bântuie lacom visele, astfel că am fost în stare, în sfârșit, să mă relaxez și să încetez să-mi mai fie groază de aparițiile lui nocturne. Însă nici după câțiva ani de zile nu puteam să mă uit la carte, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru cititor. Indiferent cât ar putea să apară de oribile evenimentele prezentate în roman, un singur lucru trebuie să-l rețineți în timp ce țineți în mână această carte: ele s-au întâmplat cu adevărat, fiecare cuvânt este adevărat. Ce m-a bântuit cel mai tare? Cum nimeni nu știa ce se întâmplă în casa aceea, nimeni n-a fost speriat pentru soarta noastră. Acum a sosit momentul să ne întoarcem în trecut. Joi, 30 octombrie 2 p e t r e c
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-și protejeze costumul, lama securii despicând calota lui Paul, sângele care țâșnește și sunetele șuierătoare pe care le produce craniul crăpându-se. Lucrul care mă speria cel mai tare: dar dacă nu exista pic de furie în tipul ăsta care bântuia prin districtul Midland? Dacă își planifica asasinatele cu cea mai mare seninătate și le executa metodic, nivelul lui emoțional fiind similar cu cel trăit atunci când împingi un coș cu rotile într-un supermarket în timp ce tai lucruri de pe listă? Nu exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de urgență se manifesta acum cu de la sine putere. Se exprima în jupuirea casei și luminile care pâlpâiau și în rearanjarea mobilei și chiloții uzi de baie și aparițiile Mercedesului crem. Dar de ce? M-am forțat, dar amintirile care mă bântuiau nu erau despre el: o piscină luminată, o plajă pustie la Zuma, o veche melodie New Wave, o porțiune părăsită de pe Ventura Bouevard la miezul nopții, crengile de palmier legănându-se pe cerul vărgat cu întunecate dâre violete după-amiaza târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-te ca și cum ai fi aterizat din eter. Afișează expresia de gangster cu dezinvoltură. Fă-i să ia în serios reclama de prezentare deși știi foarte bine cât de falsă și de umflată e. Pentru că locuința de la 307 Elsinore Lane era bântuită și asta era singura alternativă la care mă puteam gândi marți dimineața. Aveam nevoie de altceva - distragerea cauzată de o altă viață - pentru a elimina spaima. Dar nu voiam să călătoresc înapoi în lumea aceea. Voiam să recapăt luciul idilic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]