3,928 matches
-
a 60 de ani de Cod civil, Academicianul Andrei Rădulescu 30 arăta că alcătuitorii Codului nu s-au mărginit la o simplă traducere, cu mici modificări a codului civil francez, ci au utilizat și proiectul italian de Cod civil, legea belgiană din 1851 pentru regimul ipotecar, au folosit în câteva locuri și dreptul vechi românesc, iar atunci când au întrebuințat Codul francez, au căutat să rezolve controversele, ținând seama de critici, de jurisprudență, de comentarii și au năzuit la o lucrare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
doamna Finck, de la Protocol, să fixez o suită de întâlniri, pentru ultimele zile ale lunii, astfel: la 28 ianuarie, au fost programate întâlniri cu conducerea Comisiei pentru relații cu țările nemembre (Kurt Hugosson, președinte, deputat suedez; R. Noerens, raportor, deputat belgian, și Hanno Hartig, secretar), urmate de o întrevedere cu Francis Rosenstiel, director adjunct pentru afaceri juridice și șef al Diviziei de relații externe, însoțit de colaboratoarea sa, Paula Muriel. Programul zilei se încheia cu primirea la Louis Jung, Președintele Adunării
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
reduce timpul de lucru de la o cincime până la jumătate pentru o perioadă nelimitată 50. Însăși ideea de a permite Întreruperi de carieră și credite de timp ar fi prea mult pentru angajatorii americani, ei s-ar minuna cum pot companiile belgiene să-și mențină competitivitatea cu aceste orare de muncă flexibile. Totuși, este interesant de observat din nou, ca, la fel ca În Franța, lucrătorii belgieni au avut o productivitate orară mai mare decât cei americani În 200251. Europenilor le place
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
timp ar fi prea mult pentru angajatorii americani, ei s-ar minuna cum pot companiile belgiene să-și mențină competitivitatea cu aceste orare de muncă flexibile. Totuși, este interesant de observat din nou, ca, la fel ca În Franța, lucrătorii belgieni au avut o productivitate orară mai mare decât cei americani În 200251. Europenilor le place să spună că „americanii trăiesc ca să muncească” În timp ce „europenii muncesc ca să trăiască”. La ce folosește să câștigi mai mult, argumentează ei, dacă nu ai timp
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
creșterea În vulnerabilitate, care, În mod inevitabil acompaniază schimbările În complexitatea și densitatea interacțiunilor umane și comprimarea spațiului și a timpului În lumea globalizată. Am avut oportunitatea, acum douăzeci și trei de ani, să Îl vizitez pe Ilya Prigogine, specialistul belgian În chimie fizică. Teoria sa privind „structurile disipative”, pentru care a obținut premiul Nobel, oferă anumite răspunsuri la Întrebarea de ce modul nostru de a gândi asupra relațiilor de proprietate și libertate este În proces de schimbare radicălă. Prigogine folosește atât
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Class and Alternations: A Preliminary Investigation, Chicago, The University of Chicago Press. 106 M. Shibatani, A Linguistic Study of Causative Constructions, teză de doctorat, University of California, Berkley. 107 J. Van Voorst, "Against a Composite Analysis of Certain Causative Constructions", Belgian Journal of Linguistics, 8, p. 145−165. 108 J. Van Voorst, "The Semantic Structure of Causative Constructions", Studies in Language, 19, p. 489−523. 109 P. Kiparsky, "Remarks on Denominal Verbs", în: A. Alsina, J. Bresnan, P. Sells (eds.), Complex
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obicei, primul partid (LDD) este încadrat populismului neoliberal (Pauwels 2010), iar cel de-al doilea familiei populismului de dreapta radicală (Art, 2011; Carter, 2005; Coffé, 2005a; Mudde, 2007; Norris, 2005). Partidele populiste de stânga nu au fost reprezentate în parlamentul belgian, chiar dacă formațiunea social-democrată Socialistische Partij Anders (SP.A) a fost acuzată de tendințe populiste (Jagers 2006). Acest capitol își propune să evalueze efectele apariției formațiunii Vlaams Belang (VB), partidul populist din Belgia cu cel mai mare succes electoral, asupra calității
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
interne ale partidului, iar un număr mare de membri marcanți, printre care se numără Karim van Overmeire, Koen Dillen, Francis Van der Eynde, Franck Vanhecke sau Jurgen Ceder, au părăsit partidul. Astfel, în acest moment, viitorul celor trei partide populiste belgiene este mai degrabă sumbru. Numeroși cercetători au studiat succesul electoral al VB-ului și au stabilit profilul electoratului partidelor populiste de dreapta radicală și motivația acestuia. Astfel, votantul VB este bărbat, muncitor calificat (blue-collar), cu un nivel scăzut de educație
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu ar trebui să fie capturată de castele dubioase ale politicienilor de profesie, retrași în turnuri de fildeș sau în organizații supranaționale"(VB, 2004c). În concluzie, Jagers (2006: 221) afirmă că: Discursul anti-establishment al VB-ului, acest paria al politicii belgiene, este destul de răspândit. Leitmotivul îl reprezintă conspirația, o critică morală care afirmă că de la centrul bine localizat al puterii, toate mijloacele posibile sunt utilizate împotriva VB-ului și a poporului. VB-ul consideră că se luptă cu clasa politică în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sau membrii în consiliul Centrului public pentru asistență socială - Openbaar centrum voor maatschappelijk welzijn (OCMW). În plus, VB-ul ar vrea să introducă mecanismul referendumului cu rezultate obligatorii, pentru a da cetățenilor o voce mai puternică în privința politicii flamande și belgiene. Potrivit VB-ului, partidele consacrate ezită să introducă mecanismul inițiativelor cetățenești sau al referendumurilor, de teama unei confruntări directe cu poporul. Reprezentanții partidului susțin că partidele consacrate se tem de faptul că aceste instrumente vor scoate la lumină lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o amenințare directă la adresa democrației, deoarece principiile democrației populiste promovate de acest partid intră în conflict cu principiile democrației liberale. Comentatorii opinează că partidul respinge așa- numita trias politica și nu respectă anumite libertăți și drepturi fundamentale înscrise în constituția belgiană, cum ar fi: libertatea de expresie sau dreptul de a nu fi discriminat pe criterii etnice sau în baza afilierii religioase. Numeroși politicieni utilizează aceste argumente pentru a întări necesitatea unui cordon sanitar care să izoleze VB-ul, afirmând că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la autodeterminare, așa cum apar acestea în articolul 1 al Convenției Internaționale privind Drepturile Civile și Politice. De altfel, cu numeroase prilejuri, VB i-a acuzat pe alții, cel mai adesea pe elitele politice și pe imigranți, că nu respectă constituția belgiană și ideile care subîntind trias politica. În multe dintre publicațiile sale, partidul susține că formațiunile politice consacrate nu respectă separația puterilor și drepturile constituționale ale cetățenilor flamanzi. Mai cu seamă după ce partidul a fost condamnat pentru încălcarea legislației anti-rasiste, reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
corectate" (VB, 2004a). De asemenea, trebuie spus că VB-ul susține în continuare repatrierea imigranților care refuză asimilarea. Numeroase propuneri de politici publice incluse în manifestele partidului se află în contradicție cu principiul pluralismului care este puternic ancorat în Constituția belgiană. Alte propuneri, mai cu seamă cele care vizează limitarea drepturilor musulmanilor în Belgia, se pot afla în conflict cu articolul 19 al legii fundamentale care consfințește libertatea religioasă. 2.4. Efectele politice ale ascensiunii VB În democrațiile reprezentative, partidele populiste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
voor Vrijheid en Vooruitgang (Partidul pentru libertate și progres) (PVV) în Open Vlaamse Liberalen en Democraten (Liberalii și Democrații Flamanzi) VLD. Schimbarea a fost inițiată de Guy Verhofstadt, noul lider al PVV, care și-a prezentat ideile privind reformarea politicii belgiene într-o serie de "Manifeste Cetățenești" publicate între 1989 și 2006. În aceste manifeste, Verhofstadt a afirmat că grupurile de presiune au influențat prea mult politicile publice din Belgia. Pentru a reduce impactul acestora, el a propus să fie creată
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de adversitate (cf. Meguid, 2005) deplasându-se și mai mult spre stânga, pe această axă ideologică. Astfel, succesul VB a antrenat și o creștere a polarizării politice 5. În ciuda acestui impact al VB asupra programelor partidelor consacrate, elaborarea politicilor publice belgiene nu poartă amprenta acestei formațiuni. Partidele cu tradiție nu s-au grăabit să schimbe acele politici asupra cărora partidul populist de dreapta radicală deține monopolul ideologic. Ele s-au străduit din răsputeri să se acomodeze cu aceste cereri impuse de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2005). Este greu, prin urmare, să vorbim despre emergența unei politici plebiscitare în Belgia. În domeniul imigrării și integrării străinilor s-au făcut unele reforme, însă, adesea, acestea au avut o altă direcție decât cea promovată de VB. Astăzi, legislația belgiană privind aceste aspecte este mai degrabă liberală, mai cu seamă dacă o comparăm cu cea care funcționează în alte democrații consensualiste ale Europei de Vest, așa cum sunt, de exemplu, Danemarca, Olanda sau Elveția. În anii '80 și '90, partidele consacrate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
privind aceste aspecte este mai degrabă liberală, mai cu seamă dacă o comparăm cu cea care funcționează în alte democrații consensualiste ale Europei de Vest, așa cum sunt, de exemplu, Danemarca, Olanda sau Elveția. În anii '80 și '90, partidele consacrate belgiene au impulsionat apariția unui cadru legislativ, considerat a fi unul foarte progresist. La începutul anilor 1980, Belgia a abolit ius sanguinis, în favoarea mai puțin restrictivului ius solis; în 2000 a intrat în vigoare legea Snel Belg Wet, care dă posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
legală în această țară; iar, în 2006, Belgia a fost una dintre primele țări vest- europene care a acordat drept de vot imigranților proveniți din alte țări decât cele ale Uniunii Europene. Mai mult, contrar celorlalte țări vest-europene, obținerea cetățeniei belgiene nu este condiționată de trecerea unui test de integrare. În sfârșit, în Belgia 6 nu s-au luat acele măsuri simbolice, foarte populare în Danemarca și Olanda, cum ar fi crearea unui minister al imigrației. Una dintre rațiunile principale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înțelegeri privind votarea unor acte normative, fără sprijin pentru rezoluțiile introduse de VB) sau în domeniul executiv (fără coaliții guvernamentale) (Damen, 2001). Prin urmare, VB nu a putut să pună în aplicare niciuna dintre propunerile de politici publice, iar democrația belgiană nu arată nici a etnocrație și nici a democrație populistă. În același timp, cordonul sanitar a făcut ca partidele consacrate să fie mult mai vulnerabile la atacurile VB. Odată cu excluderea VB, partidele de stânga sau de dreapta au fost obligate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politice, Parlament și Guvern în particular a fost în creștere, începând cu ultima parte a anilor 1990 (vezi și Dekker și al., 2006; Dekker și Van der Meer, 2004). Începând cu 1997, procentul votanților care au încredere în instituțiile politice belgiene și flamande a crescut în mod constant, atingând maximul în 2001, când 43% dintre cetățeni afirmau că au încredere în aceste instituții. De asemenea, de la finele anilor 1990, procentajul cetățenilor belgieni care se declarau satisfăcuți de democrație a fost în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1997, procentul votanților care au încredere în instituțiile politice belgiene și flamande a crescut în mod constant, atingând maximul în 2001, când 43% dintre cetățeni afirmau că au încredere în aceste instituții. De asemenea, de la finele anilor 1990, procentajul cetățenilor belgieni care se declarau satisfăcuți de democrație a fost în creștere, de la 60% până la 70%, respondenții afirmând că sunt (foarte) mulțumiți de modalitatea în care funcționează democrația belgiană. Cu toate că este greu de demonstrat faptul că aceste aprecieri statistice sunt legate în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au încredere în aceste instituții. De asemenea, de la finele anilor 1990, procentajul cetățenilor belgieni care se declarau satisfăcuți de democrație a fost în creștere, de la 60% până la 70%, respondenții afirmând că sunt (foarte) mulțumiți de modalitatea în care funcționează democrația belgiană. Cu toate că este greu de demonstrat faptul că aceste aprecieri statistice sunt legate în vreun fel de ascensiunea VB, ele demonstrează că retorica acestui partid nu i-a facut pe belgieni mai lipsiți de încredere sau mai nesatisfăcuți, cel puțin nu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
gradului de satisfacție privind funcționarea democrației Sursa: Eurobarometru 48.0, 51.0, 55.1, 56.2, 57.1, 59.1, 60.1, 61.0 (rezultate ponderate) Aceste observații la nivel micro sunt confirmate de cele macro. În ultimii ani, guvernul belgian a renunțat să-i mai sancționeze pe cetățenii care nu participă la alegeri, iar procentul acestora a început să scadă treptat, de la 95% în 1977 la 87% în 2010. În aceeași perioadă, suportul pentru VB a crescut constant de la 1
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o confirmare a ipotezei 2 formulată în introducere -, dar relativ redusă. VB canalizezează sentimentele de nemulțumire și neîncredere și le face vizibile partidelor consacrate. În încercarea de a diminua aceste sentimente și de a-i recâștiga pe alegătorii dezamăgiți, partidele belgiene și-au reformat organizațiile și și-au reorientat programele, devenind mai sensibile la opiniile cetățenilor. Cu toate acestea, partidele consacrate nu și-au schimbat atât de radical perspectiva, încât să devină suținătoarele ideii democrației populiste. Se pare că efectele pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
VB, acest lucru ar însemna să delegitimeze cordonul sanitar. De altfel, lucrurile sunt încă și mai complicate, cordonul sanitar alimentează VB-ul cu muniție, în campania sa îndreptată împotriva partidelor consacrate și introduce o distincție de tip prieten-dușman în politica belgiană, care se află în contradicție cu caracterul incluziv și pluralist al democrației liberale. Astfel, decizia partidelor consacrate de a exclude VB-ul cu ajutorul cordonului sanitar, are efecte ambivalente asupra calității democrației. Se poate deci concluziona că exemplul belgian conține numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]