5,219 matches
-
Petrecerea avea loc într-o clădire modernă de pe chei. Deoarece era apartamentul lui Mark Dignan, și mulți dintre oaspeți erau și ei comedianți, Ashling se aștepta să râdă isteric toată noaptea. Dar, deși camera era aglomerată și zgomotoasă, o atmosferă bizară și întunecată plutea în aer. —Tac toți chitic, doar să nu le fure cineva replicile și ideile, explică Joy, care era o veterană a acestui gen de evenimente. Dacă nu au o audiență în față, nu îi poți face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cuțit din mână, l-a văzut pe Dylan pălăvrăgind încântat cu o chelneriță - o adolescentă slăbănoagă - care roșea din cauza proximității față de un bărbat atât de arătos. Dar acel bărbat arătos era soțul ei, realiză Clodagh și, dintr-odată, în mod bizar, abia dacă îl mai recunoștea. I se părea că îl cunoaște atât de bine încât nu îl cunoaște deloc. Familiaritatea cu el diminuase impactul părului său blond ca soarele și zâmbetul care îi desena perechi de paranteze în jurul gurii, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a coborât scările în ultima vreme se rugase ca el să nu fie acolo. De unde îmi știi numele? întrebă ea aproape flatată. — Nu știu. Cred că i-am auzit pe amicii tăi strigându-te. Ashling a căzut într-o tăcere bizară, deoarece ceva ciudat îi venise în minte. A reușit să vocifereze într-un final: —Cum te numești? —Prietenii mei îmi spun Boo, rânji el către ea. —Încântată de cunoștință, Boo, spuse ea mecanic și, înainte să își dea seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mama ei să înceapă să se simtă mai bine, în speranța că atunci poate tatăl ei nu va mai pleca luni dimineața, pentru a se întoarce vineri seara. Apoi, când rugăciunile nu i-au fost ascultate, a dezvoltat o idee bizară conform căreia, dacă trăgea apa la toaletă de trei ori de fiecare dacă când se ducea, lucrurile se vor întoarce la normal. Apoi a început să creadă că, atunci când cobora scările, trebuia să facă o piruetă când ajungea jos. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dracu’. Joy se îndrepta deja către ușă. Nu! spuse Ashling hotărâtă. Nu. Vreau să vorbesc cu el. Joy s-a întors peste câteva secunde. —Nu e Marcus... spuse ea. Ashling alunecă imediat înapoi între așternuturi. —E Jack Devine. Această vizită bizară o scoase puțin pe Ashling din stare. Ce voia? Să o dea afară pentru că lipsea de la muncă? — Spală-te, pentru numele lui Dumnezeu! o imploră Joy. Miroși îngrozitor. — Nu pot, spuse Ashling grav. Atât de grav, încât Joy și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
avea același păr negru, lucios, și același ten palid ca al lui Madeleine, dar nimic altceva atrăgător. Era grasă, avea obrazul fleșcăit, iar fardul de obraz și rujul erau aplicate ușor pe de lături, astfel încât fața ei părea, în mod bizar, strâmbă. Când i-am luat mâna, mi-a spus: — Madeleine ne-a povestit atâtea lucruri frumoase despre tine. Pronunța cuvintele ușor neclar. Răsuflarea nu-i mirosea a de alcool. M-am întrebat dacă nu cumva era varză din cauza barbituricelor. Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
După toate câte s-ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată de uciderea lui Betty Short. În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu zâne. Totul era limpede. „Renunță la tot.“ Când mi s-a golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
punea pe copii să poarte kilt-uri ostășești, le pudra fețele și le dădea muschete de jucărie. Uneori le mânjea trupurile cu o vopsea ce imita sângele, iar din când în când Georgie filma totul. Jocul a devenit atât de bizar și le-a scăpat așa de tare de sub control, încât le-am interzis Lindei și lui Carol să se mai joace cu fetele Sprague. Într-o zi Carol a venit acasă cu niște fotografii pe care i le făcuse Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chestiile pe care mi le spusese Jane. Madeleine mi-a spus că Emmett era ușor îngrijorat de viitoarele demolări ale clădirilor din jurul panoului publicitar Hollywoodland și că piesele pe care le punea mama ei în scenă și dragostea pentru cărțile bizare și înțelepciunea medievală nu ar fi decât niște „aiureli de drogată - mami cea cu o grămadă de timp liber și amețită de medicamentele luate fără rețete“. După o vreme au început să-i displacă întrebările mele și mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca din ochii ei să țâșnească săgeți, dar mă surprinse cu un salut: — Bună, domnule Bleichert. Și schiță o urmă de zâmbet. M-am apropiat și m-am așezat lângă ea. Cotidianul Times era deschis la rubrica Fapt divers: „Incendiu bizar la Silverlake Foothills. A fost găsit un cadavru carbonizat, imposibil de identificat“. — Îmi cer scuze pentru desenul pe care l-am făcut cu voi doi în seara aceea, când ai venit la cină, spuse Martha. I-am făcut semn spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Kay Lake. Vrei să fii atât de drăguț și să-mi scrii sau să mă suni? În curând? Acum? Asta-i vestea cea mare. Cât despre P.S.-ul celeilalte scrisori, s-a întâmplat ceva ciudat... trist... sau pur și simplu bizar. Nu-mi ieșea din minte Elizabeth Short. Mă gândeam la felul în care ne-a distrus ea viețile, deși eu nici măcar n-am cunoscut-o. Când am ajuns la Cambridge ( Doamne, ce-mi plac campusurile!), mi-am amintit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apoi declarația corespunzătoare, Încercând să-și facă o imagine despre oameni din cele spuse de ei. Nu era deloc ușor: de fiecare dată când poliția lua o declarație, o consemna În limbajul acela formal al lor, un fel de engleză bizară și artificială, care era atât de diferită de cea vorbită de oamenii simpli, Încât Îți venea să râzi. „M-am deplasat spre serviciu În acea dimineață“ citi Logan cu voce tare, „după ce În prealabil am mutat sacul de gunoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Tiberius nu avea să se întoarcă la Roma în anii care-i mai rămâneau de trăit. Și n-a vrut niciodată să-și vadă mama. Asemenea majorității romanilor culți, nu se încredea în nici o religie, însă raționalismul lui era completat bizar de o idee confuză despre niște puteri astrale de nepătruns, care dirijau soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil și care îi stătea alături pentru consultații zilnice. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă. Era locul sacru al discursurilor istorice: Julius Caesar și Augustus o făcuseră să devină simbolul gloriei Romei. În timp ce urca spre tribună, printr-un bizar joc al memoriei, Împăratul își aminti că sărmana Julia, fiica lui Augustus, fusese acuzată că provocase un scandal public, împreună cu prietenii ei cei veseli, chiar acolo. În acuzații se amestecaseră abil desfrânarea cu profanarea locului sacru, încât Roma se indignase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Bassus, spuse Callistus, mi-a povestit că Betilenus a rostit multe nume în noaptea aceea din Horti Vaticani. Călăul nu știa despre cine era vorba, iar ceilalți martori pesemne că nu au înțeles. Cluvius Rufus îi reproduse lui Asiaticus răspunsul bizar (după părerea lui) al lui Callistus; însă Asiaticus, care-și alesese un ambasador lipsit de experiență tocmai pentru ca buna lui credință să fie convingătoare, înțelese foarte bine replica otrăvită. Știa că în noaptea din Horti Vaticani fuseseră mulți martori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a expus-o în sălile Palatului Venezia. Ieșind astfel din nou la lumină după atâtea secole, enigmatica mensa a deschis deodată o poartă spre o lume fără nume. S-a aprins pasiunea misterică a Renașterii. Era vorba despre niște imagini bizare create de un artist din vechime? Aveau ele un sens coerent? Iar în acest ultim caz, ce anume reprezentau? O pagină de istorie? Un mit vechi de milenii? Un ritual religios? Erau oare un instrument divinatoriu? Sau reprezentau, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-a Întâmplat deseori să visați cu ochii deschiși, Între aceste semnale bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de care parte a ființei noastre vor fi fiind Înregistrate? Între două sunete de acest fel, simt cum se desface realul Într-o falie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arăta un obiect important, ceva ce reprezenta o mare descoperire. Eu eram foarte atent, să nu scap nimic din explicațiile lui. Atunci Paul s-a apropiat barbar, Într-o ceată zgomotoasă de băieți de vârsta sa. Nu știu cum, dar, În mod bizar, ei rămăseseră la vârsta copilăriei; s-a repezit și a distrus obiectul acela prețios pentru mine cu o singură lovitură de picior. Atunci, Înfuriat, eu l-am bătut, mi-am Însângerat pumnul drept de fața lui de copil. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niște aparate complicate; după cât pot să-mi dau seama, sunt niște roboți care mă studiază cu sârg, sunt foarte atenți să observe bine, să nu le scape nimic, da, sunt o piesă de studiu pentru ei, o muscă, un bondar bizar, un animal nou descoperit prin hazard, pus la proba insectarului: nu trebuie să renunț tocmai acum la călătorie, Îmi transmit ei printr-un sistem telepatic, e În interesul unei superioare experiențe ce nu trebuie ratată cu nici un chip; da, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îl dezaprob: „Vă Înșelați, hahalera asta lacomă de glorie o să răzbească prin orice mijloace și o să obțină tot ce-și dorește, veți vedea. Deocamdată se antrenează, face vocalize“. (miercuri) Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale visului; ești undeva, aștepți pe cineva cunoscut, o rudă sau un prieten, nu te preocupi de nimic, nu te paște nici o primejdie; te lăfăi Într-o nepăsare crasă, ești ca o balegă de cal aburind la marginea drumului până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe loc, se uită la mine prin ochelarii groși, se uită dintr-o parte și din cealaltă, Îmi dă ocol cu multă scrupulozitate. Are un aer de entomolog meticulos, ce observă la microscop, mărind curios desenul de sub aripa unei insecte bizare, necatalogate Încă, un fluture necunoscut sau o arahnidă anormală, cu totul În afara seriei. Ochii savantului Întârzie, se amână, se Întorc lent asupra unor porțiuni neexplorate, apoi reia totul de la capăt și se fac scurte note Într-un grafic de date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp, mă așezasem Într-un fotoliu confortabil și acum am timp să gândesc cum să ies din perplexitate, pentru că despre acest lucru nu venise vorba În convorbirea respectivă), „Vă plătesc cât trebuie“, „Nu, țțț“ - aici scoate printre dinți o onomatopee bizară - „Nu cât trebuie, ci cât vreau eu“, „?“, „O mie de lei“, „Da, domn Preda“, „Da, dar o mie de lei curați, nu 996 de lei și 50 de bani“, „Da, domn Preda“, „Lasă, că-i cunosc eu pe contabilii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simt capabilă să facă orice pentru acest imbecil, chiar să se culce cu el, fie și ca să se afle În contrast cu părerea curentă despre ceva sau despre cineva. Ea are această tentație de a scormoni În straturile subterane ale celor mai bizare pături sociale pentru a descoperi indivizii „puri“, pe care, odată descoperiți, Îi prezintă la toți drept prietenii ei, fiind curioasă de reacția celorlalți. Complexele ei abisale sunt astfel asanate parțial de o asemenea „intuiție“ a purității, acolo unde nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu celălalt? Nevoia de comunicare creează o altă realitate sau modifică dimensiunile cunoscute ale realului; noi nu eredităm decât ceea ce Încape În tiparele povestirii, căci toate impresiile noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot mai des am senzația bizară că voi cădea Într-o crăpătură invizibilă a spațiului; chiar acum, aici, lângă mine, se va deschide o falie așa, din mers, iar eu mă voi prăvăli În gol fără oprire. Strigătul meu desnădăjduit nu-l va auzi nimeni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne făcea să visăm cu furia vârstei de 16-l7 ani, când te uiți altfel la o ființă feminină; ideea de a fi călugăriță ni se părea ceva extraordinar. Mânăstirea aceea de călugărițe mă atrage și acum cu o forță magnetică bizară, deși nu știu dacă aș avea curajul să merg vreodată să o vizitez. Probabil că nu, ca să păstrez intact acel potențial de mister și imaginație romantică, pe care, pierzându-le, e ca și când ai pierde candoarea vieții. În fundul văii, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]