5,205 matches
-
plînsete (2); probleme (2); rană (2); răutate (2); roșu (2); sentiment (2); sete (2); singurătate (2); sînge (2); teamă (2); tortură (2); trecătoare (2); trecere (2); ură (2); adînc; adîncă; agonie; alb; angoasă temporară; animal; anormal; apă; babă plîngînd; bătrîni; blestem; boală a sufletului; bolnavi; chior; cîteodată; constantă; crîncenă; cruce; cuțit; Darius; de neuitat; de sine; declin; depășire; depresii, tristețe; dezamăgit; dezastru; dificil; din dragoste; disconfort; distrugere; divorț; dorință; dulce; durere psihică; durere puternică; dureroasă; dureros; dușmănie; emoții; firesc; Florescu; franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
încetează să mai fie agresivă și continuă firesc.) 10. În fine, puteți fi considerat drept țintă pentru agresiunile verbale de către aceia care consideră că le datorați ceva. În serialul Clanul Soprano, șefii Mafiei își rezervă cele mai dure insulte și blesteme pentru cei care le sunt datori. De exemplu, lui Tony Soprano îi vine ușor să spună: „Christopher, fiu de cățea, mi-am pus pielea la saramură pentru tine și așa mă răsplătești tu acum?”. Similar, la birou, mentorii și îngerii
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
impresie puternică asupra argatului. Ca o regulă generală, se poate spune că, în acele zile, asocierea numelor sacre la orice mesaj comun sublinia faptul că vorbitorul era oarecum rebel, fiind în stare de acțiuni hotărâte, pe măsura exprimării. Înjurăturile și blestemele au un potențial similar de a transmite faptul că mesajul transmis este urgent și (în general) plin de mânie. „Mă jur pe Dumnezeu, John, mai bine m-ai ajuta să duc recolta asta la piață” este o formulare care denotă
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
că mesajul transmis este urgent și (în general) plin de mânie. „Mă jur pe Dumnezeu, John, mai bine m-ai ajuta să duc recolta asta la piață” este o formulare care denotă o puternică notă de exasperare. Cele mai severe blesteme (precum „Să te ia dracu’” ori „Sper să ajungi în iad”) sunt modalități penetrante de a rupe orice relații cu cineva, sau cel puțin de a amenința cu ruperea lor. Formula „La naiba” a devenit o prescurtare pentru blestemele în
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
severe blesteme (precum „Să te ia dracu’” ori „Sper să ajungi în iad”) sunt modalități penetrante de a rupe orice relații cu cineva, sau cel puțin de a amenința cu ruperea lor. Formula „La naiba” a devenit o prescurtare pentru blestemele în formă completă care încalcă tabuurile - „Dumnezeu să te trimită în iad” ar fi blestemul în forma completă. Așadar, atunci când un client îi cere unui chelner într-un western „încă un pahar blestemat”, el se poziționează în afara moralei, ca o
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
penetrante de a rupe orice relații cu cineva, sau cel puțin de a amenința cu ruperea lor. Formula „La naiba” a devenit o prescurtare pentru blestemele în formă completă care încalcă tabuurile - „Dumnezeu să te trimită în iad” ar fi blestemul în forma completă. Așadar, atunci când un client îi cere unui chelner într-un western „încă un pahar blestemat”, el se poziționează în afara moralei, ca o persoană mânioasă sau demoralizată care nu ezită să agite pumnul în direcția Divinului atunci când comandă
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
un client îi cere unui chelner într-un western „încă un pahar blestemat”, el se poziționează în afara moralei, ca o persoană mânioasă sau demoralizată care nu ezită să agite pumnul în direcția Divinului atunci când comandă ceva de băut. Înjurăturile și blestemele sunt sinonime cu bravada. Când încălcarea unui tabu în utilizarea numelui divinității nu este suficient pentru exprimarea mâniei sau supărării, un alt tabu cultural poate fi scos la înaintare. Cele mai multe culturi care au dus la apariția societăților „civilizate” au limitat
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Nu mai trebuie precizat faptul că societatea noastră seculară nu se mai preocupă de menajarea numelor divine de utilizare „profană”. Însă cutumele culturale, în special în mediul social conservator al afacerilor, continuă să dicteze că utilizarea cuvintelor obscene sau a blestemelor aduce atingere statutului, demnității și sensibilității persoanei căreia îi sunt adresate. Blestemarea unui angajat nu se mai referă la lucrurile divine, însă cu siguranță sugerează lipsa de respect și mânia resimțite de către vorbitor cu privire la ținta cuvintelor sale. Din acest motiv
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
verbale, nu trebuie să facem greșeala de a considera că limbajul dur sau jignitor care nu conține cuvinte obscene nu este agresiune verbală. De fapt, în medie, cele mai multe exemple de agresiuni verbale la locul de muncă nu conțin înjurături sau blesteme - agresorii sunt mult prea vicleni pentru a cădea într-o capcană atât de evidentă. În schimb, este mult mai probabil ca limbajul agresiv să utilizeze comparații negative („Ai memorie unei cât o muscă”) sau întrebări retorice („E ceva acolo, în
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
proiecției cioraniene despre sine. De aici, importanța pe care Cioran însuși i-o acordă în corespondență. Astfel, „Înclin să cred că melancolia e tara familiei noastre. Ce poți face împotriva eredității?” (295 Ă 17 februarie 1976). Apoi: „Melancolia a fost blestemul familiei noastre. Știu câte ceva despre asta” (380 Ă 8 martie 1980). Deci, „melancolia, această rană a frumuseții” (456 Ă 28noiembrie 1975). Nu-i decât un vers (posibil) din Furtuna lui Shakespeare, în traducerea lui Haig Acterian, pe care Ă își
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
reținut reversul, adică admirația pentru câteva din valorile lor, dacă nu cumva chiar pentru carențele în care descoperă un sens altfel inaccesibil. Îi spune lui Wolf Aichelburg: „Ce tristețe, câtă furie mă cuprinde când mă gândesc la originile mele! Între blestem și mahala!” (16 iunie 1970 Ă 486). Tristețea... Ă aici e un semn încă al compasiunii îndurerate. De altfel, se recunoaște în Eminescu. După ce mărturisise că viziunea nu i se datorează vreunei influențe, ci „unor infirmități, unor tulburări... înnăscute”, Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
viziunea nu i se datorează vreunei influențe, ci „unor infirmități, unor tulburări... înnăscute”, Cioran conchide: „Nu e mai puțin adevărat însă că într-un anume sens eu descind direct din Rugăciunea unui dac, al cărei ton violent, rostit ca un blestem și nu ca o iertare, mi-a plăcut întotdeauna” (24 III 1975 Ă 265). Într-un loc recunoaște că după apariția primei sale cărți în franceză (Précis de décomposition), un compatriot, probabil Horia Stamatu, ar fi spus că „Toate astea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
5 martie 1970 Ă 593). Să se fi recunoscut Cioran în „postulatele contradictorii” ale acestui poem, în glisarea lentă a termenilor contrari care se neagă până la a se institui decisiv unul pe altul?! Fără doar și poate că rugăciunea ca blestem și blestemul ca rugăciune sunt ipostaze ale palinodiilor care-i articulează lui Cioran un sens. Într-o scrisoare către Noica, din 5 martie 1970 (593), Cioran e surprins să afle că, într-o variantă abandonată, acest poem se numise Nirvana
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
1970 Ă 593). Să se fi recunoscut Cioran în „postulatele contradictorii” ale acestui poem, în glisarea lentă a termenilor contrari care se neagă până la a se institui decisiv unul pe altul?! Fără doar și poate că rugăciunea ca blestem și blestemul ca rugăciune sunt ipostaze ale palinodiilor care-i articulează lui Cioran un sens. Într-o scrisoare către Noica, din 5 martie 1970 (593), Cioran e surprins să afle că, într-o variantă abandonată, acest poem se numise Nirvana. Continuă: „Nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că, într-o variantă abandonată, acest poem se numise Nirvana. Continuă: „Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc că acest neant care nu e unic, căci Nirvana însemnă și vid și extaz, este una dintre obsesiile mele constante”. Așadar: blestem și rugăciune, vid și extaz. Fără s-o spună explicit, Cioran se regăsește în Eminescu, pentru că, asemenea acestuia, e omul unor identice metamorfoze și al unor antinomii care-l situează deasupra perspectivei subiective, adică deasupra timpului. Ba chiar deasupra oricărei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
totuși ce nenorocire. Un popor condamnat la izolare” (27 noiembrie 1976 Ă 313). Dar nu atât admirația transformată în compasiune interesează aici, ci sinteza paradoxală pe care destinul acestei limbi, implicit al poporului care o vorbește, o instituie: rugăciunea este blestem, vidul, extaz, norocul, nenoroc. Totul este și opusul său, dacă nu cumva numai opusul său. Și asta poate tocmai datorită „vacuității cuvântului” (8iulie 1978 Ă 351), expresie pe care Cioran o folosește după ce citește Sentimentul românesc al ființei, cartea lui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai deștept cu cât percepi partea de vid din fiecare lucru” (I, 160). Dar dacă pe el îl salvează conștiința propriei inconsistențe în real, la alții se întâmplă dimpotrivă: „Ceea ce-i salvează pe oameni e că nu știu cât de puțin sunt. Blestem sau privilegiu, eu am simțit întotdeauna, până la delir, propria-mi irealitate, și-a tuturor” (I, 90). Și are dreptate Cioran să spună blestem sau privilegiu, deși mai bine ar fi spus blestem și privilegiu. Chinul propriei absențe (să ne amintim
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
real, la alții se întâmplă dimpotrivă: „Ceea ce-i salvează pe oameni e că nu știu cât de puțin sunt. Blestem sau privilegiu, eu am simțit întotdeauna, până la delir, propria-mi irealitate, și-a tuturor” (I, 90). Și are dreptate Cioran să spună blestem sau privilegiu, deși mai bine ar fi spus blestem și privilegiu. Chinul propriei absențe (să ne amintim de șocul trăit în fața oglinzii) devine singura motivație a supraviețuirii: „Dacă nu am comis un gest ireparabil, o datorez obsesiei deșertăciunii universale. Căci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe oameni e că nu știu cât de puțin sunt. Blestem sau privilegiu, eu am simțit întotdeauna, până la delir, propria-mi irealitate, și-a tuturor” (I, 90). Și are dreptate Cioran să spună blestem sau privilegiu, deși mai bine ar fi spus blestem și privilegiu. Chinul propriei absențe (să ne amintim de șocul trăit în fața oglinzii) devine singura motivație a supraviețuirii: „Dacă nu am comis un gest ireparabil, o datorez obsesiei deșertăciunii universale. Căci n-am învins mânia și mai ales urmările ei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
într-un fel a accepta jocul steril al umanității și a participa la un mecanism pe care, teoretic măcar, îl disprețuiește. Dar a munci e aproape sinonim cu a fi locuit de Dumnezeu: „Să fii locuit de Dumnezeu Ă antipodul blestemului” (I, 291). A avea o misiune, a trăi pentru o idee e exact același lucru. În fine, cum vom vedea, Cioran trăiește cu regretul participării active, dinamice, energice la facerea lumii, dar nostalgia își arată nu o dată chipul senin-întunecat: simpla
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să fiu ceva mai indulgent cu sarcasmele mele” (I, 259). A se topi în Dumnezeu sau a fi locuit de el! Cioran probabil că se simte uneori locuit de Dumnezeu. Cum se întâmplă și în cazul evreilor, binecuvântarea nu exclude blestemul. Iată: „Să fii locuit de Dumnezeu Ă antipodul blestemului. Și totuși, evreii au reușit acest paradox de a fi deopotrivă binecuvântați și blestemați” (I, 291). Cât îl privește pe Cioran, el mărturisește că ar putea eventual să aibă „raporturi adevărate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
259). A se topi în Dumnezeu sau a fi locuit de el! Cioran probabil că se simte uneori locuit de Dumnezeu. Cum se întâmplă și în cazul evreilor, binecuvântarea nu exclude blestemul. Iată: „Să fii locuit de Dumnezeu Ă antipodul blestemului. Și totuși, evreii au reușit acest paradox de a fi deopotrivă binecuvântați și blestemați” (I, 291). Cât îl privește pe Cioran, el mărturisește că ar putea eventual să aibă „raporturi adevărate cu Ființa; cu ființele însă niciodată” (I, 15). Or
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
paradox de a fi deopotrivă binecuvântați și blestemați” (I, 291). Cât îl privește pe Cioran, el mărturisește că ar putea eventual să aibă „raporturi adevărate cu Ființa; cu ființele însă niciodată” (I, 15). Or, aceste raporturi înseamnă deopotrivă binecuvântare și blestem. Totuși, sunt momente în care Cioran înțelege că e tot mai departe de experiența misticilor, pe care nu-i va mai citi: „Când ai devenit incapabil să simți, nu zic o transă, dar nici măcar o umbră de transă, la ce
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Toată viața mea a fost doar suferință și meditație asupra suferinței. Reumatismul, furnicăturile permanente în nervul sciatic iar acum în toți nervii, durerile de la schimbarea vremii, nopțile pe care le petrec încovrigat în pat ca un șarpe lovit de nu știu ce blestem Ă uneori mă satur de toate, în ciuda setei mele, a setei mele de nestins” (II, 126). În alt loc, în miezul unei nopți de vară: „Nu pot să dorm. Nervii încordați îmi provoacă dureri. Aceleași furnicături mereu. Să-nnebunești, nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tipii din Europa centrală” (I, 88). Crede chiar că e purtătorul tarelor Europei Centrale. Spune: „E greu de imaginat un ins mai «sentimental», la modul prostesc, decât mine. Trag după mine toate tarele Europei centrale Ă ca pe un dulce blestem, contra căruia nu vreau și nici nu pot să lupt” (I, 118). În concluzie, Cioran mărturisește la un moment dat: „Toată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal Ă orice în afară de ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]