6,806 matches
-
și toate biciuirile, durerile și disperările toate ție ți le priontinde, ți le scoate în cale, ți le lasă să le încerci tăria așteptând doar ca, într-un târziu, când toate încercate au fost, să revii împăcat la dragostea și bunătatea Sa. Nu ai pentru ce ai cere iertare. Nu ai pentru ce a-i cere îndurare. Nu ai a cere vreo răsplată. Toate acestea și multe alte daruri ți-au fost date odată cu botezul. De-asta și rezistă omul încercărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade. Scriu astfel cu duioșie despre cel ce am fost. Îl pot închipui. Îl pot improviza. Îl pot călăuzi prin timpul lui de odinioară, cu blândețea și bunătatea cu care eu însumi am fost condus. Știu, acum, că viața mea n-a fost întâmplătoare. Eu n-am putut să-i descopăr toate bucuriile care mi-au fost date. Să mă descopăr, descoperindu-i minunile. Să mă împlinesc, căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de nimicnicii. În spațiul ei extremele se ating, viața își urmează adevăratele ei legi. Dumnezeu, în marea Lui bunătate, s-a ascuns în Bibliotecă. Abia acum, când Moartea vine, înțeleg, pricep aceasta. Nu mai trebuie să-L caut. Mi-a deschis poarta. Mi-a arătat calea. Trecut de timpul crâșmelor, Biblioteca mă primește, zi de zi, lăsându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
temeri. Oameni asuprindu-se unul pe altul dintr-o neînțeleasă patimă a supremațiilor. Închipuiam cândva să notez ceea ce n-am înțeles din ceea ce nu fac oamenii din jurul meu. Să le înțeleg spaimele de ei înșiși, frica de a-și trăi bunătatea, unicitatea. Și care pot trăi și fără acele mici, neînsemnate în fond, gesturi zilnice care dau contur omului. Care îl fac frumos. Care înseamnă măreția și unicitatea lui. Gând păgubos, desigur. Dar venit din mare dragoste pentru oameni. Un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu ne lasă să pierim. Încercările pe care ni le trimite, prin ticăloșii care ne hotărăsc viețile, nu sunt de fapt decât dovezi ale dragostei dumnezeiești, ale credinței și dorinței Sale de a ne mântui. Cred în Dumnezeu și în bunătatea Sa revărsată asupra noastră. Ticăloșii pe care ni-i trimite sunt tocmai spre a ne întări sufletele, spre a ne însănătoși și spre a ne da încredere că în noi există drumul spre mântuire. E credința mea profundă, descoperită poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unii copii Își băteau joc de el din această pricină și, firește, pentru că se număra printre „Morți-de-foame“. Și de mine Își băteau joc fiindcă eram fiul bucătarului. Știți cum sînt copiii. În adîncul inimii lor, Dumnezeu i-a umplut de bunătate, Însă ei repetă ce aud prin casă. — Niște Îngerași, punctă Fermín. — Ce vă amintiți despre tata? — Păi, a trecut mult de-atunci... Cel mai bun prieten al tatălui dumitale nu era, pe atunci, Jorge Aldaya, ci un băiat pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nașterea mult așteptată, tuturora ne-arată Că Fiul din cer coboară, trimis de Dumnezeu Tată. Și-acesta se săvârșește cu cel mai ceresc temei, Prin Fecioara Sfântă, cea mai curată-ntre femei E Maria, Preacinstita, rămasă pururi Fecioară A Căreia bunătate și milă spre noi veșnic se coboară. În felul acesta, Domnul a dorit ca să unească Firea Sa dumnezeiască cu firea cea pământească. Iisus se naște ca om, că Dumnezeu ne iubește. Fiind creația sa, prin Hristos ne ocrotește Zi de
Hristos se naşte. Slăviţi-L !. In: Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
răului, ispititor al celor drepți, călău al celor osândiți, diavolul este omniprezent în viața medievalului. El desemnează ansamblul cauzalităților malefice. Satana provine din disocierea figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În imaginarul creștin, diavolul își subliniază monstruozitatea și animalitatea. Rădăcina angoasei diavolului se află în faptul că este perceput ca o entitate intangibilă, hărăzită unei nesfârșite diversitas și metamorfozelor. În iconografie, diavolul apare cu trupul păstrând o siluetă antropomorfă, dar
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
5: Dăruiește-ne grămezi de daruri, Râsete, îmbrățișări și felicitări de la cei dragi! P 7: E Pătrunse de spiritul Crăciunului, câteva dintre personajele poveștilor care ne încântă copilăria s-au gândit să se împace; să dispară astfel invidia, răutatea, ura; bunătatea, iertarea și iubirea le-au cuprins sufletele. Exemplul noi să le urmăm Și mai buni să ne formăm... Prezentatorul 1 Vă prezentăm acum o fată, Cea mai frumoasă din lumea toată! Dar, pentru frumusețea sa, Mama vitregă o ura. Și-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și îți rămân îndatorat!... Domnița: Și eu îți mulțumesc din suflet!... Cotoșman: Nu mi-am făcut decât datoria, Domniță! Domnița: Cu ce te putem răsplăti, Cotoșmane drag? Împăratul: Cere-mi orice și îți voi da! Cotoșman: Mulțumesc Măriilor Voastre de bunătate, dar singurul lucru pe care-l cer, este să-mi îndepliniți o modestă dorință... Împăratul: Gata, e ca și împlinită! Cotoșman: Vreau să vă rog să-mi faceți cinstea de a fi pentru o zi oaspeții stăpânului meu, Voievodul Ionică
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să cântăm Și pe Moșul să-l rugăm Cât mai repede să vie, Și pe drum să nu-ntârzie! I. Moș CRĂCIUN, bun și drag, Vino te rugăm acum Să ne-aduci ca-n alte dăți Un sac plin cu bunătăți. Moș CRĂCIUN, Moș CRĂCIUN... II. Noi vrem să ne dăruiești Cărții frumoase de povești Că ne place sa citim Și copii cuminți să fim Moș CRĂCIUN, Moș CRĂCIUN! (Din dreapta scenei se aude un zgomot și un strigăt) Atenție, vine moșul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
lui cu pereții văruiți În albastru deschis și Încerca să ascută pe o piatră un briceag vechi și mare cu plăsele de os. Avea pe cap o pălărie veche cu borurile pleoștite și un fel de sclipire de umor și bunătate În ochi. Abia când descoperi această privire fata se decise definitiv să nu mai plângă. Nu găsea adică nici un răspuns pentru eventualitatea că bătrânul ar fi Întrebat-o, privind-o cu acei ochi, de ce plânge. Se simpatizară dintr-o dată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
privea zâmbind pe străini. Din când În când spunea: „Poftiți, poftiți! și făcea semne Încurajatoare celor rămași mai În urmă. Unii Îi ofereau țigări sau chewing-gum, dar el refuza politicos și categoric, privind pe deasupra capului celui care-l „trata cu bunătăți““ și nedezlipindu-și zâmbetul de pe buze. Numai când veneau să-l fotografieze nu refuza. Își aranja cămeșa și cojocul și devenea serios. Grințu nu-și amintea să-i fi văzut pe bătrâni fotografiindu-se vreodată Împreună. Baba stătea la război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
brumate, purtate în noi de milenii. Idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume! Scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze, flămânde de-atâtea bunătăți, dornice de mulțumiri ricoșate în timp! Elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
bolnav. Așa este, dragii Moșului, însă darurile și scrisorile voastre m-au ajutat să mă fac bine. Drept răsplată, am hotărât să vă fac un dar deosebit. Niciodată, niciun copil din lumea întreagă, nu m-a văzut în realitate. Pentru bunătatea voastră am venit în seara asta printre voi, să mă vedeți și să stăm împreună, dar nu pentru multă vreme, pentru că am de umblat prin toată lumea, să duc daruri la toți copiii. Se adunară cu toții în jurul Moșului, să-l îmbrățișeze
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din rădăcini și până-n vârf,iar Roger a văzut o umezeală prelingându-se pe trunchi în jos ca niște lacrimi, cum se întâmplă deobicei cu un lemn verde pus pe foc. El vorbi apoi: Bunătatea care te face să vorbești astfel mă îndeamnă să-ți dezvălui cine am fost eu odată, și prin ce împrejurare nefreicită am ajuns în starea aceasta. Mă numesc Astolfo și sunt văr cu Roland și cu Rinaldo,a căror faimă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de mărire omenească. Veți jura că ați înțeles că nu mai există nici un dubiu în conștiința dumneavoastră, că Ion Moța și Vasile Marin nu au făcut uriașa jertfă pentru ca noi, câțiva de azi sau de mâine, să ne îmbuibăm de bunătăți și să benchetuim pe mormântul lor. Ei nu au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori, pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de afaceri, de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-i bun de mâncare - l-a tachinat țârcovnicul, râzând cu poftă. ― Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului. ― Asta n-o mai cred. Cum să se dea ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei. Am răspuns scurt: „Să trăiți, domnule căpitan! Nu știu”. „Dacă în această noapte omul și caii nu apar în cazarmă, mâine dimineață, împreună cu camaradul de lângă tine, duceți boii gospodarului, împreună cu doi saci plini cu ovăz și mulțumirile noastre pentru bunătatea lui. Apoi îl căutați pe dezertor... Acum băgați tunul la adăpost, dați boii în primire omului de la grajduri cu ordin ca mâine dimineață să arate ca nou născuți și apoi vă odihniți și voi. S-a înțeles?” „Am înțeles, domnule
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
starea în care se afla. ― Și ai reușit? ― Da. Curiozitatea mă împingea să aflu cu un ceas mai devreme ce s-a întâmplat în noaptea trecută. Pe un loc potrivit, am întins foaia de cort și am așezat pe ea bunătățile primite de la moș Dumitru. Traistă parcă nu îndrăznea să se așeze. În cele din urmă a făcut-o, cu un oftat dureros. Se vedea și se simțea că nu mai avea nici un strop de vlagă în el. Sprâncenele îi erau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și îl văd pe surul meu, care ne așteaptă afară cu buza umflată, măi Todiriță. Până una-alta, ia să mă duc să-i dau un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se minună de bestialitatea lor. Instală capcane de șobolani în Griffith Park și aduse mortăciunile ca hrană pentru wolverine. Apoi aduse hamsteri, pe care îi aruncă vii la wolverine. Le lumina cu lanterna și le privea cum se îndopau cu bunătățile lui. Ejacula fără să se atingă în timp ce le privea. Vara lui Coleman a fost stricată de cicălelile lui Delores, care voia tot mai mulți bani. Spre sfârșitul lui iulie a citit în ziar un articol despre un burlac din localitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici Ioana se ridică din fotoliu și-mi arătă două statuete
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... DARUL PRIETENIEI Prin lumea largă Nu știu dacă dorul de ducă îl moștenim de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Helmuth Matiasek, Zubin Mehta, Murray Perahia, sir Simon Rattle, dr. Richard von Weizsäcker. ÎN TURNEE împreună am pus bazele Fundației Celibidache 1. Vezi, cei care au rămas au nevoie să fie călăuziți în continuare de spiritul și mai ales de bunătatea ființei lui. — Spune-mi, Ioana, l-ai cunoscut pe Yehudi Menuhin? — Ne era mare prieten, era un violonist colosal și avea un suflet nemaipomenit. L-am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]