20,803 matches
-
fusese lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți tot mai bizar. Te-a rugat, cândva, iubita de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
putea să fie semnalul. Asta rămâne în grija Comitetului Cetățenesc, totul fiind, de fapt, la nivel local, o mică lovitură de stat. Unii îi vor zice revoluție. A mai rămas puțin, un capitol. Până atunci, pentru a nu irosi experiența căpătată în clinică, l-ai internat pe Romancier în Lazaret. Paranoia. Pentru paranoia nu este obligatorie internarea, e lumea plină. Nici eu nu eram schizofrenic! Îl tratezi după metode proprii, prin mijlocirea Doctorului. Bătaia vindecă tot. Frica. Chiar Doctorul îl snopește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mortală, Împlântându-i lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că ai fost ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca În cazul dumitale. Douăzeci de picături și mintea se scufundă Într-un delir de vedenii năvalnice. Vălul pe care Dumnezeu l-a așezat peste rușinile noastre cele mai tainice se sfâșie și intelectul rațional pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavolul verde care o stropește. În acest stadiu, excitația e atât de intensă, Încât corpul poate fi făcut bucăți de instrumentele unui chirurg sau de pumnalul unui asasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi succesorul lui Bonifaciu. Ba chiar, tocmai lui urma să Îi fie oferită cârja de episcop, iluminat de Har... — Intrați! strigă el către ușa care vibra, În timp ce o urzeală de lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și interlocutorul, care continua să sporovăiască privind În jur. De pe terasa cu portic se zărea În perspectivă Piazza Maggiore: vederea spre Arno era Împiedicată de temelia impunătoare a turnului clopotniței, pe care Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu Înfumurarea voastră, a florentinilor. Dar și la Siena, concetățenii mei au așezat fundația celui mai mare dom al creștinătății. De pe acoperișul lui o să vă dăm cu tifla, vouă, florentinilor, și În jos, până la papa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi una de bun augur, Întrucât cred că mă puteți ajuta. Vreau să aflu mai multe despre planul vostru de a da viață acestui Studium. Cine v-a condus la Florența? Cine a planificat totul? Și În ce măsură această idee a căpătat contur În mintea lui Bonifaciu, cum se spune? Cei doi interlocutori Își azvârliră o căutătură fugară, ca pentru a se consulta pe ascuns. Apoi privirile lor reveniră asupra lui. — Nimeni, messer Durante, răspunse Antonio. Nimeni nu ne-a convocat. Papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu e singura care are ochi și urechi. Și poate că mintea mea e mai ascuțită decât credea domnia voastră, șuieră poetul. Ceva se schimbă brusc În atitudinea lui Acquasparta. Chiar și tonul glasului său, devenit dintr-o dată mai puțin trufaș, căpătase o nuanță Împăciuitoare. — Te afli pe un drum cu totul greșit, messer Alighieri. Și nu aș ezita să te las În eroare, dacă din rătăcirea unui cârmuitor al cetății nu s-ar putea naște o pagubă pentru iubita noastră Florență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc dreptate, Însă, fir-ar să fie, În privința nevoilor sale bănești, avea. Imaginea lividă a lui Mannetto Îi reveni În minte. Parcă Îi vedea dinții ascuțiți, de jder, și culoarea hidoasă de bilios. Și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clare, de pe chipul din umbră. Guido Îl privea și continua să râdă. Parcă Îi citea gândurile. Dante se simți invadat de un fluviu de iubire. — Sănătate, Guido. Ne reîntâlnim. Ce mai e nou? — Am murit. Iar de când am murit am căpătat experiența lucrurilor, și vreau să-ți vorbesc despre asta. Abia atunci observă Dante veșmântul straniu pe care prietenul său Îl purta, asemănător cu uniforma vreunei confrerii. Pe piept avea brodat un scut, unde cinci culori se succedau În benzi verticale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părea să-i fi dispărut. Își recapitulă În pripă noțiunile de astrologie. Într-un ungher al camerei, ascuns sub o grămadă de cărți, era tratatul lui Guido Bonatti. Îl luă și Îl răsfoi absorbit. Spera că acea vagă senzație va căpăta În cele din urmă contur. Filele mari ale volumului Îi alunecau pe sub ochi cu tabelele lor, cu calculul efemeridelor, cu mișcările planetare... Apoi, dintr-o dată, le văzu. Erau sub ochii lui, desenate de mâna fermă a unui copist care reprodusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și Venus se apropiau de cinci ori În mișcarea lor circulară, iar urma acestor conjuncții pe bolta cerească alcătuia vârfurile unui pentagon perfect. Steaua cvintuplă. Așa cum descoperiseră vechii babilonieni. Acum, sunetul acela șuierător, numele invocat de Antilia și de ceilalți, căpăta un sens. Ishtar, zeița iubirii care le dăruia adepților ei extazul cărnii. Încetul cu Încetul, un plan prinse contur În mintea lui, ca atunci când, pe scena pustie a unui teatru, actorii Își fac pe rând intrarea spre a da viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păru că zărește o perdea Împăturită. O luă și o deschise, aruncând-o pe masă. Din nou rămase stană de uimire. Nu era vorba de o perdea pentru noapte, cum crezuse, ci de o bucată grea de lână albă. Deschisă, căpătă o formă de corolă: era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei brațe se lărgeau la extremități. Crucea templierilor, aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dacă intri În joc, trebuie să știi că nu vei putea părăsi această incintă până când povestea nu se Încheie. E o condiție - singura pe care o pun, dar ea nu admite abateri și nu se pretează la negocieri. Vocea profesorului căpătase ciudate inflexiuni metalice. Suna străin, aproape ostil. Am ridicat din umeri cu nepăsare simulată: - Nu văd de ce n-aș fi de acord, deși, după modul În care ați formulat-o, condiția dumneavoastră seamănă mai mult cu o amenințare. - Deloc, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cochetează cu ipoteza că pe Golgota n-a fost crucificat Isus, ci un frate geamăn al Său. Și așa mai departe. Codul lui Da Vinci merge pe prima variantă, probabil și pentru că prezumția descinderii regilor merovingieni din sângele Mântuitorului poate căpăta oricând conotații politice imediate. În Întâia jumătate a secolului al XX-lea au făcut vâlvă Mișcarea Sinarhică și Ordinul Frăției Polare, care Își propuneau Întemeierea unui imperiu universal, condus, firește, de Marele Monarh, care va readuce În Franța regalitatea - idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aia de a mă vârî Într-o nouă Încurcătură. Eventual, mai mare, În măsură să mă incrimineze iremediabil: unde naiba s-au mai văzut prizonieri care se plimbă ca vodă prin lobodă si, pe deasupra, mai sunt dotați și cu pistoale căpătate Într-un mod dubios, dacă nu subversiv de-a binelea? Dar dacă Elvira urmărea, totuși, ceva cu obiectul pe care Îl mângâiam debusolat, cu mâna ținută ostentativ degajat În buzunar? Spusese că ea pleacă undeva, nu se știe pentru cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pierde orice legătură cu ele? Nu există nici un fel de feed-back Între monitori și etajele ierarhice superioare ale Centrului? Nu mai vine nimic Înapoi? - În principiu, nu. Câteodată Însă ne putem da seama, luând În considerație anumite semnale, ce destinație capătă datele furnizate de noi. De exemplu, dacă ni se cere să urmărim În mod deosebit un anume aspect, un fapt oarecare, o anumită problemă, deducem că ele prezintă un interes deosebit pentru... Înțelegeți, da? Nu se Întâmplă foarte frecvent, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu care Îți vorbesc. Aș putea să invoc rezultatele evaluărilor din unghi profesional - Îți amintesc că sunt psiholog și că, prin urmare, mă pricep la oameni -, dar nu mai sunt sigură pe ele din momentul când am constatat că au căpătat o oarecare coloratură afectivă. Poftim, Îți fac și declarații; probabil că mă stimulează decorul și instalația de nocturnă. Treci peste... Ce mai rămâne, așadar? Un singur lucru, pardon de expresie: interesul. Cred că avem un interes comun, care ne obligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie prestabilit conform voinței marelui vizionar Charles Redford, reîntrupat În Zoran Întâiul, și orientat către un pretins sens eliberator. Care libertate, să fim sănătoși!... E destul de clar? Era. Rostite de altcineva, gândurile care Îmi umblau de câtva timp prin minte căpătaseră limpezimea certitudinii. A unor certitudini, mai bine zis. De pildă, aceea că Redford n-avea foarte bine desenată În imaginația lui chestiunea timpului. Vroia să mă folosească drept radar al unor evenimente și procese istorice a căror desfășurare se plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decât prevedea durata de funcționare standard a celei mai performante baterii. Când, În fine, aceasta murise, conform obiceiului, procedase la activarea bătrânului Citizen. Ghinion Însă. În lunga pauză oferită de excesul de zel al ceasului Seiko, cel cu cadran alb căpătase apucături proaste. Minusculul afișaj electronic Își făcea conștincios datoria, În schimb, cele trei limbi indicatoare ale variantei mecanice, de care se servea În mod curent pentru că erau vizibile fără să fie nevoie să apropie ceasul de ochi, ba se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cameră. Abia am avut răgaz să arunc Statutul În fundul unui sertar, fără a fi avut timp să-l fi deschis, când a sosit. Adevărul este că timp aș fi avut, dar m-a Împiedicat un impuls de copil naiv care, căpătând mașinuța dorită, n-o ia din prima la smotocit: mai Întâi o admiră de la distanță, o așază pe masă, pe scaun, pe podea și sub ochii maică-sii, bucurându-se de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu căciula de jder, abia ținându-se pe cal. N-am vrut să tai capete, am vrut să le luminez. Capul luminat sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu și Iovănuț spre Moldova. Să-i urmărim oleacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani ce tușește din copilărie. Oaspeții plecară privirile jenați, pironindu-și ochii în farfurii, unde borșul grecesc începea să capete o patină maronie. — Termină, dragă! - șopti nervoasă, din dreapta, Ruxăndrița. Ca prin minune Sima-Vodă se opri, reveni la verticală și-și mângâie barba. Cei din față, în frunte cu Husain Ramza-pașa, avură impresia ciudată că Vodă arăta mai tânăr. — Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa de frumoase că nici nu știai cu care să stai de vorbă mai întâi. De măritat, nu s-au măritat, că în târgul nostru nu s-au găsit doi feciori așa strâns lipiți. Și cum eram singur și tocmai căpătasem moștenire hanul, le-am luat slujnice, că munceau cât două și mâncau cât una. Drept să vă spun, mi-erau dragi, m-am atașat de ele, mai ales de cea din stânga, dar nici cea din dreapta nu era de lepădat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]