6,191 matches
-
săptămâni, nu luni ori ani, învață repede "adevărata" școală de jurnalism a patronilor și par a uita cu totul ceea ce apărau sau de ce erau oripilați în vremea studenției. Universitatea nu poate face mare lucru, dacă societatea nu trage la aceeași căruță. Universitatea, la noi, la propriu, este înlăuntrul Cetății. Măcar universitățile americane nu se confundă cu marile orașe, au o zonă tampon care, poate, le apără de intruziunile neprielnice. De atâtea ori văd în jur cum se confundă expresii prestigioase ca
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
prin păduri (unde mai existau lupi), alergau desculți, dezbrăcați, flămânzi (laptele cu mămăligă era hrana de bază) aproape neexistând cetățean fără vite și oi. Cotele de lapte erau colectate în fiecare zi și transportate la Lehancea sau Podu Turcului cu căruța, în bidoane de aluminiu. Nu se știa ce este cașcavalul. Se organizau arii, adică pe câteva hectare se clădeau zeci de stoguri de snopi între care se plasa batoza, toamna, în capătul satului, de regulă la Daja (la sud de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
palmă și mai mult. În acea toamnă nu s a scos un gram de fân (și, pentru vite am strâns multe grămezi de frunze din pădure), nici un gram de grâu, orz, ovăz sau floarea soarelui. V. Marin a adunat o căruță de babe din 7 ha cu porumb. Colac peste pupăză a venit și o iarnă grea. Nu știu de unde a scos tata grâu, el care se ducea în Oltenia după boabe de porumb pentru care vindea zestrea soră-mii Constanța
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
această pocăință, ai avea și o conștiință mai bună». 119. Fratele Petru a relatat că, atunci când unii clerici ai arhiepiscopului Edmund i-au cerut o favoare pentru una dintre rudele sale ce era cărăuș, acest sfânt episcop a răspuns: Dacă căruța sa este ruptă, eu o voi repara ca răsplată pentru rugăciunile voastre; dacă însă nu poate fi reparată, eu voi cumpăra alta, însă fiți siguri că eu nu voi schimba statutul acestei persoane». De asemenea, atunci când i-au oferit bijuterii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un apartament de două-trei odăi, după numărul membrilor familiei respective. Eram în curtea aceea mai îngustă și lungă vreo șase-șapte familii. Intrarea dinspre șosea în curte se făcea printr-o poartă de lemn, alături de care era alta mai mare, pentru căruțele cu lemne sau cu fân, struguri pentru vin toamna sau cu porci cumpărați de la iarmaroc, pe care-i tăia la sărbătorile de iarnă locatarii din curtea noastră. Într-o zi, sora mea mai mare, care pe atunci era o mogâldeață
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de câini, și erau mulți atunci, la fiecare casă câte doi trei, îi lăsau botul liber și, bineînțeles, tata plătea oalele sparte. Apoi, povestea fratele meu mai mare, tata l-a dat unui țăran dintr-un sat, Găureni, în schimbul unei căruțe cu struguri. Copiii nu știau nimic de acest schimb. Într-una din zile, hălăduind fratele meu cu alți copii prin satul Găureni în căutarea iazului pentru scaldă, au trecut întâmplător prin fața unei case. În curte, într-un lanț, era un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
foarte agresiv. De ce credeți că v-am povestit despre acești doi Tarzani ai noștri? Erau vremuri aspre și câinii noștri erau pe măsura vremurilor. Pe atunci oamenii din mahalaua noastră, și cred că nu numai ei, mergeau la moară cu căruța bucșită de saci cu boabe de porumb sau de grîu, măcinau și veneau acasă ușor chercheliți, dar mulțumiți și veseli, făceau datorii la brutărie, măcelărie, pescărie, la prăvăliile de mărunțișuri de tot felul, crâșmele nu făceau excepție, și la salar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lemn și nu le-aș fi schimbat pe cele mai frumoase jucării de magazin. Ne jucam cu ele până se decolorau și se stricau. Ghiță urnea încet pe pământ denivelat vreun camion din acestea, spunând că așa merg camioanele sau căruțele încărcate din greu. Și când se răsturnau, le puneam pe roți imitând munca mai multor oameni care foloseau proptele și multe altele. Jucam „șotronul” pe care-l știți. Mai jucam „țurca”: un cerc în care stăteai cu un soi de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plângând în hohote. Ne rugam de părinți s-o ia și pe ea, dar în vagon nu era voie cu câini. Ne cuprinsese o jale mare și pentru Tarzan, câinele nostru din curte, pe care tata, înainte de a ieși cu căruța cu bagaje pe poartă, i-a dat drumul din lanț, spunându-i: „Îmi pare rău, băiete, că te las, descurcă-te cum poți, vin vremuri grele și pentru tine, sărmane!” M-am mai uitat odată la casa noastră, la curtea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca niște arătări, ne bucuram la fiecare sfârâit. Eram copil și ce mi-a văzut ochii atunci, azi mi se pare că a fost un coșmar. Am văzut oameni morți de foame și de tifos pe trotuarele orașului. Venea o căruță mare, trimisă de la primărie, care-i încărca în ea și-i ducea la cimitir. Cine-și recunoștea mortul, îl lua acasă și-l înmormânta creștinește, cu popă. Dar cei anonimi erau îngropați într-o groapă comună. Și ce-i mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru ei. Vieți curmate din frageda lor viață amară, copiii care n-au avut copilărie! Într-o zi își făcuse apariția pe toloaca din fața casei, cam pe lângă știoalna în care ne scăldam noi, o șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în semicerc, au așezat corturile și în mijloc era destul loc pentru distracțiile lor, căci în fiecare seară, la lumina focurilor din fața corturilor, cântau din gură și din instrumente, viori și acordeoane, dansau și mâncau hartane de carne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
poliție, a relatat și acolo comisarului ce se întâmplase și călări, comisarul și tata, au plecat înspre Bucium, drumul care ducea spre Vaslui, căci aflaseră între timp că în direcția aceea mergeau țiganii. Și au ajuns din urmă convoiul de căruțe cu coviltir. Au barat cu caii drumul în fața șatrei. Prima căruță era a bulibașei. Comisarul a controlat întâi căruța lui. Acolo, pe un maldăr de fân, m-au găsit dormind, căci femeia bulibașei îmi dăduse seara să beau un ceai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
comisarul și tata, au plecat înspre Bucium, drumul care ducea spre Vaslui, căci aflaseră între timp că în direcția aceea mergeau țiganii. Și au ajuns din urmă convoiul de căruțe cu coviltir. Au barat cu caii drumul în fața șatrei. Prima căruță era a bulibașei. Comisarul a controlat întâi căruța lui. Acolo, pe un maldăr de fân, m-au găsit dormind, căci femeia bulibașei îmi dăduse seara să beau un ceai cu ceva adormitor în el. Fără nicio explicație, bulibașa a fost
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care ducea spre Vaslui, căci aflaseră între timp că în direcția aceea mergeau țiganii. Și au ajuns din urmă convoiul de căruțe cu coviltir. Au barat cu caii drumul în fața șatrei. Prima căruță era a bulibașei. Comisarul a controlat întâi căruța lui. Acolo, pe un maldăr de fân, m-au găsit dormind, căci femeia bulibașei îmi dăduse seara să beau un ceai cu ceva adormitor în el. Fără nicio explicație, bulibașa a fost arestat, iar pe mine m-a luat tata
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
drept masă. Stăteam pe prispă și auzeam glasul unui cerșetor care venea din poartă în poartă dinspre strada Mihail Sturza. Avea un glas răsunător, care se auzea mai dihai decât glasurile țăranilor vânzători de castraveți și harbuji, care umblau cu căruțele încărcate prin mahala. Știam că cerșetorul va ajunge și la poarta noastră. Striga: - As mi dați, mi dați, mi dați, o bucată de mămăligă, bodabrud! Cel puțin, așa auzeam eu. Mama pregătea mămăliga și când ajungea și la noi, o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Șchiopăta, îl durea piciorul drept. Sau îi era paralizat. I-am luat bagajul, l-am luat și pe al meu și sprijinindu-l, am pășit înainte. În stânga noastră era un drum de țară pe care trecea un om cu o căruță cu cai. Nu mi-a dat prin minte să strig, să mă ajute să-l duc până la halta Ulmi. Aproape de aceasta era un povârniș abrupt cu niște scări. Am dus bagajul sus, dar când mă întoarceam, lam văzut din nou
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spus-o! și țâșni și el un scuipat în noroiul din fața lui, chisând cu toiagul foarte absent. - Auziți, săptămâna trecută, primarul a trecut pe la porțile oamenilor și i-a îndemnat să iasă cu atelajele ca să care fiecare câte două trei căruțe de nisip și balastru de la râu, că-i pe gratis, ca să facă drumurile care ies la șosea. Zicea că a primit de la județ bani pentru motorină și utilaje. Da' oamenii au dat din umeri: "Păi dacă nu iese cumătru Aurel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noi, nu vedem decât ce e în ograda noastră. Da' toamna, când vin ploile cele putrede, și trebuie să-și adune bucatele de pe câmp, atunci am să-i văd eu cum își bat vitele când o să intre în noroi roata căruței până la osie, mai zise unul din ei, scârbit de tot și mai lansă un scuipat la locul știut pe care-l chisă repede cu toiagul. - Halal așa oameni! conchise și al treilea, ridicându-se de pe scaun și întinzându-se, ducând
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
creștea nimic. Dar în contrast, pe partea dreaptă întâlneam case cu grădini cultivate cu flori și legume, vii și pomi fructiferi și mă uimea acest contrast. Din când în când, întâlneam câte un măgăruș trăgând după el o haraba de căruță, mai lungă decât el de vreo câteva ori, încărcată cu saci plini sau cu strujeni de porumb. Și iarăși mă miram, de unde atâta forță la un pumn de animal? Măgărușul trăgea căruța aparent fără efort, omul cu fața galbenă, ochii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un măgăruș trăgând după el o haraba de căruță, mai lungă decât el de vreo câteva ori, încărcată cu saci plini sau cu strujeni de porumb. Și iarăși mă miram, de unde atâta forță la un pumn de animal? Măgărușul trăgea căruța aparent fără efort, omul cu fața galbenă, ochii puțin pieziși și cu nasul turtit îl îndemna alene, iar în dreptul nostru, ne saluta cu o deosebită politețe. După vreo două ore de mers, am ajuns la Sf. Gheorghe. Înainte de a ajunge
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și am luat direcția Tulcea. Pe dreapta lăsam în urmă frânturi fugitive de un verde luminos, vesel, al viilor de la Nicolițel. Pe dreapta, același peisaj lunar, sterp, fără viață. Pe drum am întâlnit din nou acei simpatici măgăruși, trăgând la căruțe. Erau parcă niște jucării însuflețite. Ne-am oprit și am mângâiat pe cap un asemenea animal drăgălaș. L-am întrebat pe om: - Se spune că măgarii sânt încăpățânați ca niște catâri, cu care, dealtfel, sunt rude bune. Vă mai face
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cum arătau: transpirați, cu fâlfâiri din buze și nări și cu tremurături din mărul lui Adam. Sunetele care ajungeau până la mine aminteau de schelălăitul sacadat al unui cățel pe care-l supără puricii, întrerupt regulat de huruitul unor roți de căruță care trece repede un pod de lemn; și totul se termina într-un mieunat jalnic a unui pisoi flămând. Mai dormi, frate, dacă mai poți! De aceea mi-am spus că dacă este să mă culc, asta trebuie so fac
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sinagogă. Pe lângă ea curgea la vale apa unui pârâu, ajungea în strada Țicăul de Sus, cum se numea pe atunci strada aceasta - și arătă cu mâna în față - aici era un pod de lemn, destul de solid ca să treacă pe el căruțele încărcate cu sacii cu porumb sau cu grâu, când gospodarii mergeau la moară să facă făină sau cu struguri, toamna; pârâul unduia pe sub pod, trecea prin stânga bojdeucii și se pierdea în vale, unde se vărsa în apa Calcainei. Fundul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se știe unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dunăre și veneau apoi pe mare pline cu grâu valah, iar aici, fără să atingă țărmul, grâul trecea pe alte vase și se transforma în aur. Doar aurul trebuie păstrat, că Doamne ferește, la un necaz, ce poți lua într-o căruță? — Aurul îl poți duce și în sân și unde ajungi te rostuiești cu el, se pomeni străbunica vorbind singură. — Se spune că niciodată nu a fost așa de frig prin părțile acelea ca și acum. Oamenii nu-și aduc aminte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]