4,161 matches
-
Republica Socialistă România a obținut în 1982 de la URSS licența pentru construirea a 178 de vehicule BMP-1 adaptate nevoilor Armatei Române și posibilităților industriei autohtone. Vehiculele, denumite oficial , aveau un motor diferit, un șasiu extins, o mitralieră antiaeriană suplimentară de calibru 12,7mm montată deasupra camerei desantului și alte modificări minore. Producția a fost demarată în 1984 la Uzina Mecanică Mizil și a continuat până în anul 1991. În anul 1995 a fost luată decizia modernizării mașinilor de luptă MLI-84 pentru a
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
motorină). Garda la sol a crescut de la 370 de mm la 400 de mm. Spre deosebire de BMP-1, care avea patru obloane dreptunghiulare amplasate în plafonul vehiculului, MLI-84 avea doar trei. În locul ultimului oblon din stânga era montată o mitralieră antiaeriană DȘK de calibrul 12,7 mm lângă un oblon circular. Soldatul aflat lângă ușa stângă din spatele vehiculului se ocupa de manevrarea mitralierei. Desantul soldaților din stânga vehiculului era imposibil în timpul acestei operațiuni. BMP-1 avea pe ușa din stânga o ambrazură prin care se putea trage
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
infanteriei BMP-1, însă este modificată substanțial. Turela montată pe MLVM este cea folosită și la transportorul blindat TAB-71. Vehiculul a fost proiectat special pentru a fi folosit în zonele muntoase ale țării. Armamentul constă într-o mitralieră grea KPVT, de calibru 14,5 mm, și o mitralieră PKT jumelată, de calibrul 7,62 mm. Armamentul din dotare nu are un sistem de stabilizare. Din cauza puterii de foc limitate, MLVM nu poate fi clasificat ca fiind o mașină de luptă a infanteriei
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
este cea folosită și la transportorul blindat TAB-71. Vehiculul a fost proiectat special pentru a fi folosit în zonele muntoase ale țării. Armamentul constă într-o mitralieră grea KPVT, de calibru 14,5 mm, și o mitralieră PKT jumelată, de calibrul 7,62 mm. Armamentul din dotare nu are un sistem de stabilizare. Din cauza puterii de foc limitate, MLVM nu poate fi clasificat ca fiind o mașină de luptă a infanteriei. Grupa de vânători de munte are în dotare și un
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
nu poate fi clasificat ca fiind o mașină de luptă a infanteriei. Grupa de vânători de munte are în dotare și un aruncător de grenade antitanc AG-7. Blindajul este din plăci de oțel sudate și asigură protecție împotriva gloanțelor de calibru 7,62 mm și schijelor artileriei. Suspensia este de tip bară de torsiune. Galeții (câte șase la fiecare șenilă) sunt găuriți pentru a reduce greutatea. MLVM este un vehicul amfibiu, fiind propulsat cu o viteză maximă de 5-6 km/h
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
are două ambrazuri și două periscoape pentru ca vânătorii de munte să poată executa foc în spatele vehiculului. Un pachet de modernizare similar modelului MLI-84M a fost propus și pentru MLVM. Acesta includea turela OWS 25R (cu tunul automat Oerlikon KBA-07 de calibru 25 mm, mitraliera coaxială PKT și posibilitatea dotării cu un lansator de rachete antitanc dirijate Spike), sistem de avertizare la iluminarea laser, lansatoare de grenade fumigene, sistem optic mai performant, transmisie automată, motor diesel Mercedes-Benz sau Deutz (de aproximativ 400
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
situate în sudul Libanului. Fotografii obținute de tabloidul Herald Sun, ediția care apare sâmbăta, arată cum "„Hezbollah-ul duce războiul în mijlocul suburbiilor. Aceste imagini ... arată Hezbollah-ul folosind zone rezidențiale foarte populate ca zone de lansare pentru rachete și arme de mare calibru. Îmbrăcați în haine civile, astfel încât să poată dispărea ușor, militanții Hezbollah cară arme automate și călătoresc în camioane pe care sunt montate tunuri”". Pe 24 iulie 2007 cotidianul Haaretz a relatat că ancheta oficială din Israel cu privire la război „trebuie să
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
la motor (între punțile trei și patru) și câte o tobă de eșapament în formă cilindrică (în partea superioară a cutiei blindate). În spatele vehiculului se află hidrojetul. Blindajul este din plăci de oțel care asigură protecție împotriva schijelor, gloanțelor de calibru 12,7 mm (trase de la 100 de metri) în partea frontală și gloanțelor de calibru 7,62 mm (trase de la 20 de metri) pentru restul vehiculului. Carcasa este etanșeizată împotriva prafului și apei. Transportorul blindat este dotat totuși și cu
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
cilindrică (în partea superioară a cutiei blindate). În spatele vehiculului se află hidrojetul. Blindajul este din plăci de oțel care asigură protecție împotriva schijelor, gloanțelor de calibru 12,7 mm (trase de la 100 de metri) în partea frontală și gloanțelor de calibru 7,62 mm (trase de la 20 de metri) pentru restul vehiculului. Carcasa este etanșeizată împotriva prafului și apei. Transportorul blindat este dotat totuși și cu pompe de cală pentru evacuarea apei infiltrate în cazul perforării blindajului. B33 Zimbru dispune de
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
dotat totuși și cu pompe de cală pentru evacuarea apei infiltrate în cazul perforării blindajului. B33 Zimbru dispune de un sistem de protecție NBC (nuclear, biologic și chimic). Vehiculul este echipat cu un sistem de lansare a grenadelor fumigene de calibru 81 mm în spatele turelei (îndreptate spre partea frontală a transportorului blindat) și un sistem automat de stingere a incendiilor. Roțile sunt rezistente la gloanțe și sunt proiectate pentru a funcționa câteva sute de kilometri după ce au fost perforate în mod
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
9 km/h. Vehiculul dispune de un troliu instalat în partea din față pentru auto-scoatere. B33 Zimbru poate fi transportat cu avioanele Antonov An-22, Iliușin Il-76 și Lockheed Hercules C-130. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62 mm. Turela transportorului blindat este o variantă îmbunătățită a celei folosite la BTR-70 (TAB-77). În plan orizontal, turela poate fi rotită (manual) 360°, iar în plan vertical are
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
partea din față pentru auto-scoatere. B33 Zimbru poate fi transportat cu avioanele Antonov An-22, Iliușin Il-76 și Lockheed Hercules C-130. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62 mm. Turela transportorului blindat este o variantă îmbunătățită a celei folosite la BTR-70 (TAB-77). În plan orizontal, turela poate fi rotită (manual) 360°, iar în plan vertical are o mișcare de +60° până la -4°. Câmpul de tragere vertical
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
japoneze asupra Singaporelui s-au intensificat de-a lungul următoarelor cinci zile. Bombardamentele aeriene șide artilerie s-au intensificat, perturbând grav comunicațiile dintre unitățile aliate și comandanții lor și afectând pregătirile pentru apărarea insulei. Celebrele tunuri de coastă de mare calibru din Singapore - inclusiv o baterie de trei tunuri cu calibrul de 15 țoli () și una cu două astfel de tunuri - au primit mai ales proiectile anti-blindaj și câteva cu explozibil puternic. Proiectilele anti-blindaj erau proiectate să penetreze carena navelor de
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
cinci zile. Bombardamentele aeriene șide artilerie s-au intensificat, perturbând grav comunicațiile dintre unitățile aliate și comandanții lor și afectând pregătirile pentru apărarea insulei. Celebrele tunuri de coastă de mare calibru din Singapore - inclusiv o baterie de trei tunuri cu calibrul de 15 țoli () și una cu două astfel de tunuri - au primit mai ales proiectile anti-blindaj și câteva cu explozibil puternic. Proiectilele anti-blindaj erau proiectate să penetreze carena navelor de război blindate și nu erau eficiente împotriva persoanelor. Deși plasate
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
strategică a unităților de infanterie care altfel ar trebui să se bazeze pe tradiționalele marșuri sau transportul feroviar. Infanteria motorizată nu are nici un avantaj tactic direct în luptă, fiindcă vehiculele utilizate pentru transport sunt vulnerabile chiar și la gloanțele de calibru mic. Totuși, folosirea vehiculelor motorizate mărește flexibilitatea infanteriei și menține ritmul impus de formațiunile blindate. Principalul dezavantaj al unităților motorizate este consumul și dependența de combustibili. Deși au existat trupe care au folosit vehicule motorizate pentru transport încă de dinaintea Primului Război Mondial
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
sprijin ale acestor formațiuni militare sunt și ele la rândul lor motorizate pentru a ține pasul cu trupele mecanizate pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate și mașinile de luptă ale infanteriei pot fi înarmate cu: mitraliere, tunuri automate, tunuri de calibru mic și rachte antitanc teleghidate. În comparație cu trupele pedestre și cele motorizate, infanteria mecanizată poate menține un ritm susținut al mișcărilor tactice și, în cazul în care folosește vehicule MLI, deține o putere de foc superioară. Diviziile mecanizate necesită mai multe
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
în primul rând pentru a transporta o grupă de infanterie pentru luptă, care asigură, în mod normal, posibilitatea pentru luptători de a executa foc din interiorul vehiculului, sub protecția blindajului, și care este înarmat din construcție cu un tun cu calibrul de cel puțin 20 mm și, uneori, cu o instalație de lansare a rachetelor antitanc. Mașina de luptă a infanteriei reprezintă principalul sistem de arme pentru formațiunile de infanterie sau de infanterie mecanizată/moto din trupele de uscat. Conceptul mașinii
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
a fost prima țară care a dezvoltat conceptul de mașină de luptă a infanteriei. Transportorul blindat german Schützenpanzer Lang HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul cu unitățile de tancuri. Fiind dotat cu un tun automat de calibrul 20 mm și un blindaj frontal cu o grosime de 30 milimetri, transportorul putea acționa împotriva țintelor ușor blindate și în sprijinul infanteriei. Acest lucru permitea unităților de tancuri să se concentreze strict pe lupta contra tancurilor inamicului. Schützenpanzer Lang
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
de protecție. Acesta consta într-un sistem de detecție, filtrare și suprapresiune atmosferică. În cazul unui război convențional, soldații părăseau vehiculul folosind cele două uși din spatele vehiculului sau obloanele din plafon. Turela era dotată cu un tun 2A28 Grom de calibrul 73 mm (cu țeavă lisă, semiautomat), o mitralieră coaxială PKT de calibrul 7,62 mm și o șină de lansare a unei rachete antitanc dirijate 9M14 Malyutka (alte patru rachete fiind în interior). Blindajul era ușor, arcul frontal asigurând protecție
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
atmosferică. În cazul unui război convențional, soldații părăseau vehiculul folosind cele două uși din spatele vehiculului sau obloanele din plafon. Turela era dotată cu un tun 2A28 Grom de calibrul 73 mm (cu țeavă lisă, semiautomat), o mitralieră coaxială PKT de calibrul 7,62 mm și o șină de lansare a unei rachete antitanc dirijate 9M14 Malyutka (alte patru rachete fiind în interior). Blindajul era ușor, arcul frontal asigurând protecție împotriva tunurilor automate de calibrul 20 mm. La începutul anilor 1970, Statele Unite
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
lisă, semiautomat), o mitralieră coaxială PKT de calibrul 7,62 mm și o șină de lansare a unei rachete antitanc dirijate 9M14 Malyutka (alte patru rachete fiind în interior). Blindajul era ușor, arcul frontal asigurând protecție împotriva tunurilor automate de calibrul 20 mm. La începutul anilor 1970, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică au ajuns să posede un număr apropiat de arme nucleare. Analiștii militari sovietici au ajuns la concluzia că existau mai multe șanse pentru declanșarea unui război convențional în
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
introdus în dotare din 1981, după amânări semnificative, vehiculul M2 Bradley, iar Marea Britanie a folosit vehiculul Warrior din 1984. Uniunea Sovietică a fabricat mașina de luptă BMP-2 din anul 1977, o versiune inspirată după vehiculul blindat german Marder. Tunul de calibrul 73 mm s-a dovedit a avea o bătaie limitată (500 de metri), fiind înlocuit cu un tun automat de calibrul 30 mm. Acesta putea fi folosit și împotriva elicopterelor inamicului. Rachetele Malyutka folosite de BMP-1 erau dificil de dirijat
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
a fabricat mașina de luptă BMP-2 din anul 1977, o versiune inspirată după vehiculul blindat german Marder. Tunul de calibrul 73 mm s-a dovedit a avea o bătaie limitată (500 de metri), fiind înlocuit cu un tun automat de calibrul 30 mm. Acesta putea fi folosit și împotriva elicopterelor inamicului. Rachetele Malyutka folosite de BMP-1 erau dificil de dirijat din interiorul vehiculului. BMP-2 avea un nou tip de rachete antitanc dirijate, 9M113 Konkurs, pentru a se apăra de tancurile inamice
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
lungi care acționau ca senzori. Când aceste tije atingeau solul, aterizarea paletului era amortizată cu ajutorul unor retrorachete amplasate în exterior. BMD-1 avea același armament ca BMP-1, însă blindajul era foarte ușor, vehiculul fiind asigurat doar împotriva schijelor și gloanțelor de calibrul 7,62 mm. Interiorul vehiculului extrem de înghesuit, echipajul fiind format din 2 soldați (mecanicul conductor și trăgătorul) și patru pasageri (comandantul și trei soldați). BMD-1 a fost înlocuit în producție din 1985 de o variantă îmbunătățită, BMD-2. Aceasta era dotată
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
au fost folosite în mai multe conflicte, precum Războiul din Afghanistan, armatele NATO nu au introdus în dotare vehicule asemănătoare. Majoritatea vehiculelor de luptă din Occident pot fi însă aeropurtate. Armamentul standard constă de obicei într-un tun automat de calibrul 20-40 mm. Acestea sunt eficiente împotriva infanteriei, vehiculelor blindate ușor și țintelor aeriene aflate la joasă altitudine care zboară la o viteză redusă. Uniunea Sovietică a folosit și tunuri cu viteză redusă la gura țevii, precum tunul 2A28 Grom de
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]