4,453 matches
-
se uita atent la panta terasată a parcării, urmărind cu ochii etajele înclinate, încercând parcă să recunoască tot ceea ce se întâmplase între el și fata cu păr negru. Mai târziu, Vaughan avea să exploreze posibilitățile accidentului de mașină cu același calm și afecțiune cu care explorase limitele trupului acelei tinere prostituate. L-am privit deseori cum zăbovește în fața fotografiilor cu victime ale accidentelor, uitându-se prelung și cu o îngrozitoare preocupare la fețele lor arse, calculând cei mai eleganți parametri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
peste peisaj în toate direcțiile. Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit treptata retragere a izvorului de lumină ce țâșnea din grilajele radiatoarelor mașinilor zdrobite aflate la distanță de douăzeci de metri. O profundă senzație de calm îmi domina corpul, un calm izvorât în parte din iubirea mea pentru Vaughan și în parte de sentimentele mele de tandrețe față de pavilionul de metal în care ne aflam. Când se trezi, Vaughan, epuizat și încă pe jumătate adormit, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit treptata retragere a izvorului de lumină ce țâșnea din grilajele radiatoarelor mașinilor zdrobite aflate la distanță de douăzeci de metri. O profundă senzație de calm îmi domina corpul, un calm izvorât în parte din iubirea mea pentru Vaughan și în parte de sentimentele mele de tandrețe față de pavilionul de metal în care ne aflam. Când se trezi, Vaughan, epuizat și încă pe jumătate adormit, își sprijini de mine corpul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
câmpia metalizată de jos în căutarea vreunei urme a lui Vaughan. Traficul se mișca încet de-a lungul benzilor aglomerate, acoperișurile vehiculelor formând o carapace neîntreruptă de celuloză lustruită. Efectele întârziate ale L.S.D.-ului mă lăsaseră într-o stare de calm aproape supărător. Mă simțeam detașat de propriul corp, ca și când musculatura mi-ar fi fost suspendată la câțiva milimetri de armătura oaselor, cele două îmbinându-se doar la nivelul puținelor puncte de impact stimulate atunci când îmi contractasem picioarele și brațele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poliția confiscase pozele și echipamentul lui foto din camera obscură de la ea din casă. Surprinzător însă, pe Vaughan păreau să nu-l poată prinde. Catherine nu aduse deloc în discuție urmărirea la care fusese supusă. Între noi întrețineam acum un calm ironic, aceeași afecțiune stilizată pe care ne-o arătam unul altuia la petreceri ori de câte ori unul dintre noi își găsea în mod deschis un amant (sau o amantă). Înțelegea ea oare adevăratele motive ale lui Vaughan? La momentul acela, nici măcar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mi permitea, pasivă, să-i așez membrele în pozițiile actelor sexuale neexplorate. În timp ce ea dormea, o mașină deformată trecu pe sub noi pe șoseaua pustie. Tăcerea absolută a străzilor de jos făcea întregul oraș să pară pustiu. În scurta perioadă de calm dinaintea zorilor, când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea și seninătatea naturii. În Dialoguri rustice, convorbitorii nu mai sînt masele anonime, ci personalități distinse care umpleau înainte uzinele, străzile și cîmpiile. Verhaeren a înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să rămîie fidel emoțiilor imediate. Forma simplă a poemelor e perfect adecvată sentimentelor exprimate. Nu mai găsim emfaza și elocința, de multe ori supărătoare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca „o încercare de poezie cubistă, probabil”. În „La chanson du Mal-Aimé“, recenzentul vede asociate „un spirit modern și o sensibilitate ascuțită”, iar în „Le pont Mirabeau“ identifică o „simplitate patriarhală”, care însă „nu are nimic comun cu liniștea și calmul lui Francis Jammes sau Thomas Braun”, ci mai degrabă cu Tristan Corbiére, avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui, mult dispreț pentru oameni și sentimentalism, dar mai multă ironie și sarcasm” (în Facla, anul V, nr. 129, 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fie învățătoare, vă promit că nu o să rămână așa! Eu pe ea o iubesc și cu ea vreau să mă însor, nu cu altcineva. Geta rămăsese ca trăsnită. Frusinei i-au dat lacrimile. Nicolae privea înmărmurit la această scenă. Cu calm, spuse: - Bine, vom mai discuta această problemă, nu se va încheia aici. Nu vreau să se încingă spiritele și Frusina să asiste la asemenea spectacol! Trebuie să chibzuim cum este mai bine. - Ba, să asiste, că este vinovată! A vrut
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în cei patru ani de liceu. Când începea să scrie pe tablă problemele sau exercițiile, creta parcă zburda în mâna lui și încheia invariabil cu prescurtarea din final.. cctdd. sau ccadd. și punea un punct apăsat pe tablă după care calm, așeza creta jos. La începutul trimestrului aveau o problemă de logică și nu înțelegea cum se complică toți, cu profesorul în frunte, să descifreze soluția printr- o cale întortocheată. Se ridică în picioare și își expune ideea atât de simplă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în reținerea substanțelor, compușilor sau a legăturilor dintre ele așa era el, avea aversiune pentru tocit deși știa bine că la unele materii trebuia să învețe vrând, nevrând. Profesoara avea în jur de 30 de ani, statură mijlocie, de un calm interior ce emana și se transmitea elevilor fără să-și dea seama ochii căprui, blânzi, părul ondulat îi cădea în jurul feței sporindu-i frumusețea. Avea în colțul gurii o mică cicatrice ce le atribuia buzelor rotunde posibilitatea să spună: Nimic
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
au nici o semnificație. Sunt de la televizor. O explozie răsună de sus. O femeie imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a amânat plecarea. a rămas să cânte în locul lebedei cu ciocul rupt. și ea tace. est-nord te salut între două pânze goale. ești atent la rama de lemn, mult prea groasă pentru ideile tale, înainte să-ți arunci furia sau calmul în tușe adânci. te ascunzi între două linii. creezi tunelul prin care liniștea ridică întunericul la grad de resemnare. unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor naște alte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să țip și să plâng în același timp. M-am așezat pe scaun ținându-mi capul bine strâns între mâini. Lângă mine, s-a așezat mama și ca de obicei, a încercat să discute cu mine, însă simțeam că tot calmul meu se scursese. Încercând să afle ce mă frământă, mi-a spus: Ella, ce e cu tine ? Tu nu te-ai mai comportat niciodată așa. Ce s-a întâmplat? Încercând să-mi păstrez și eu calmul pe cât posibil, i-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
însă simțeam că tot calmul meu se scursese. Încercând să afle ce mă frământă, mi-a spus: Ella, ce e cu tine ? Tu nu te-ai mai comportat niciodată așa. Ce s-a întâmplat? Încercând să-mi păstrez și eu calmul pe cât posibil, i-am spus : Mamă, aici nu e locul meu! Liceul e foarte frumos, însă nu vreau să par bizară între niște persoane care nu mă acceptă. Poate e curios, însă începusem să mă obișnuiesc cu noua casă. Încetul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un sport care se desfășoară la suprafața a-pei cu un tub pentru respirat pentru a putea admira fauna și flora submarină din ape clare cu adâncime relativ mică și fără valuri mari. Mirificul peisaj submers mi-a umplut inima de calmul și culoarea lumii mute. Bucuria clipelor trăite mi-a descătușat încrâncenarea și revolta, lăsând lumina acelor a-dâncuri albastre să-mi pătrundă în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri sparte în parcurile de copii. Eram eu... Nu știu câți ani au trecut de când n-am mai regăsit-o pe fetița cu fundițe. Dar, când retrăiesc acele clipe, un sentiment de teamă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Sau eu îmi imaginam totul feeric? Ziua părea albă, luminoasă ca un portativ ce se încovoia duios atunci când pulsa vântul, stolurile păsărilor aruncându-se febril pe el întocmai ca notele. Călduțul aer promitea o vijelie. Să fi fost oare acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul mi-l alinta. Am văzut o florărie, era ajunul primăverii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deloc? O fac chiar eu, fără zahăr. Evident. Marie refuză iarăși și se uită la ea cum sorbea limonada cu Înghițituri mici. După zgomotul pe care-l făceau cuburile de gheață ciocnindu-se În pahar, Își dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se simtă sub presiune. Cei mai tari puteau rezista mult. Celorlalți li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În dificultate. Fixă o privire impenetrabilă asupra Mariei și Își răsfrînse preț de o clipă buzele subțiri În ceva ce voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crabi la ora asta? Marie, care Încă nu-și revenise cum trebuie, se enervă pe dată. - Nu trambalez nici un crab, habar n-am de unde au apărut! - Din mașina dumitale, din cîte s-ar părea, spuse Ryan fără să-și piardă calmul. Însă Marie nu mai avea nici urmă de umor, pur și simplu fusese prea mult pentru puterile ei. Se așeză năucă pe o piatră, ca paralizată, incapabilă să-și facă un pic de ordine În gînduri. După cîteva clipe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mînă și Încerca să-l liniștească. Băiatul tremura de furie, Îi jură că niciodată tipul acela nu va mai putea să se apropie de ea, că niciodată nu va mai ridica mîna asupra ei, niciodată! Chantal, care nu-și pierduse calmul, aruncă o privire spre jandarmerie. - Nico, liniștește-te, lasă-mă pe mine să acționez. Îți făgăduiesc că vom face ce ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic... Cum?... Dar potolește-te odată! Vin imediat. Închise telefonul, trase adînc aer În piept și se sili să expire cît mai lent spre a-și recăpăta calmul și gîndirea limpede. Se uită la Christian, care abia se mișcase În somn, și Încercă să iasă din pat cît mai discret cu putință. Dar pe neașteptate brațul logodnicului ei ieși din așternuturi și o Înlănțui, readucînd-o brusc lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie se răsuciră În loc. Ryan, sosit fără să facă zgomot, era În prag, uitîndu-se la ei, cu chipul perfect impenetrabil. Marie reacționă prima. - Ai făcut Închisoare? - Treizeci și cinci de ani, trei luni și douăzeci și două de zile, ca să fiu precis. Calmul și detașarea lui Ryan erau impresionante. - Pentru ce motiv? - Uciderea unui polițist. În timp ce mergeau cu mașina spre postul de jandarmi, Marie aruncă o privire În oglinda retrovizoare. Așezat pe bancheta din spate, Ryan părea că savurează liniștit peisajul. Fusese imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i scăpase lui Milic. - SÎnt osternită, tată, se mulțumi ea să murmure, dar glasul Îi tremura. - Ai grijă de tine, fetițo. Îi simți Îngrijorarea și Își puse capul pe umărul tatălui ei, Încercînd să ia un pic din forța și calmul acestuia. 18 Toți locuitorii din Lands’en erau șocați. La radio tocmai fusese difuzat mesajul de care toți se temeau: vasul multicocă al lui Christian Bréhat fusese În sfîrșit reperat de avioanele de vînătoare de la baza din Lann-Bihoué, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]