4,790 matches
-
mama trăia în casa „ei“, își îngrijea „părcuțul“, citea cărți despre epoci pline de măreție, aranja camerele după închipuirea ei, cu aceleași elemente vechi care să arate ca noi: cu altarul casei, masa de sufragerie și scaunele din Cöln, cu canapeaua și cu măsuța pentru fumat, avea grijă ca la împinsul mobilei să nu se producă „bufnituri“ în lemnul vechi, își construise lumea ei, țara ei, pregătindu-se astfel pentru o lungă singurătate. Asta a început odată cu moartea tatei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și nu aveam de gând să încep acum. Nu e cel mai bun moment, după cum vezi. Nu puteam să vorbesc cu el despre Harry și Lynn cu Lynn dându-ne târcoale. În plus, Maria și Lisa se așezaseră amândouă pe canapea, gata să guste orice spectacol ne-am fi hotărât noi să le oferim. Mark se legăna jenat de pe un picior pe altul. —Și eu aș vrea să vorbesc cu tine între patru ochi. Am așteptat ca persoanele în plus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și mie tată pe cât îi era lui Mark și eram îngrijorată de moarte. Voiam ca Mark să fie acolo, acum, să trecem împreună prin asta. A fost o noapte lungă. Am încurajat-o pe Lynn să se întindă pe o canapea să doarmă puțin. Eu a trebuit să mă mulțumesc cu un scaun de plastic rigid care mi se lipea de brațe. Nu cred să fi dormit vreun pic, dar erau momente în întunericul tăcut când mi se părea că revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Când am ajuns acasă, mă așteptam să-mi spună: —Bună, Jen, cum a fost plimbarea? Pentru că știa că, pe o vreme așa de frumoasă, am venit pe jos până acasă. Dar când am deschis ușa, l-am găsit stând pe canapeaua mea, adică, a noastră, privindu-și fix mâinile. A pățit ceva tatăl tău? am întrebat alarmată. Nu, e bine. Nu mă privi. —A venit și a plecat. Poate era obosit. Nici unul dintre noi nu dormise bine. Am primit proiectul, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe Ed nu-l interesau detaliile. S-a grăbit spre baie dându-mi astfel câteva minute să mă asigur că nu se vedeau pe nicăieri semne ale trecerii lui Mark. După ce am terminat de verificat, m-am lăsat încet-încet pe canapea. Dintr-odată am scăpat de durere și am hotărât să rămân pe canapea cam un an, împăturind hârtie și bucurându-mă de singurătate. Reveria mi-a fost întreruptă de un gând rău în legătură cu Ed. Trecuse ceva timp de când era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
astfel câteva minute să mă asigur că nu se vedeau pe nicăieri semne ale trecerii lui Mark. După ce am terminat de verificat, m-am lăsat încet-încet pe canapea. Dintr-odată am scăpat de durere și am hotărât să rămân pe canapea cam un an, împăturind hârtie și bucurându-mă de singurătate. Reveria mi-a fost întreruptă de un gând rău în legătură cu Ed. Trecuse ceva timp de când era la baie. M-am ridicat cu greu de pe canapea și am mers șchiopătând până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am hotărât să rămân pe canapea cam un an, împăturind hârtie și bucurându-mă de singurătate. Reveria mi-a fost întreruptă de un gând rău în legătură cu Ed. Trecuse ceva timp de când era la baie. M-am ridicat cu greu de pe canapea și am mers șchiopătând până la baie. —E totul în regulă? Ușa se deschise brusc și Ed aproape dădu peste mine ieșind furios din baie. Măcar acum știu de ce nu ai vrut să rămân la tine. Am aruncat o privire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu sonorul la minim. La un moment dat trebuie că am adormit pentru că m-a trezit telefonul. Când m-am uitat la ceas, am văzut că era 9:30. Mușchii mi se înțepeniseră din nou peste noapte. Am căzut de pe canapea pe podea, unde m-am folosit de o neîndemânatică tehnică de commando ca să mă târăsc până la telefon înainte să intre robotul. —Jenny, drăguțo, e mătușa Lynn. Fără vești proaste, te rog. E totul în regulă? Mi-aș dori să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
casete de către mine în timp ce Mark punea floricelele la făcut. Lynn aranjă ceștile și farfurioarele; Harry turnă cafeaua. Lynn servi cafeaua; Harry servi prăjiturelele. Apoi Lynn se așeză pe fotoliul din răchită, iar Harry se sprijini de brațul vechii și desfundatei canapele de lângă fotoliu. Mark și cu mine ne-am făcut cu ochiul, bucuroși. Totul era aici așa cum fusese dintotdeauna și nu aveam de gând să facem nimic care să strice acest echilibru. Lynn își puse mâna pe brațul soțului ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
face cu ei. —Investiți-i în afacere, începeți una nouă, cumpărați-vă o casă nouă, faceți mulți copii. Orice vreți voi. Deci putem face orice vrem? Poate ăsta ar fi un bun moment să decidem cam ce vrem. Așezați pe canapeaua din apartamentul meu, al nostru, încă revenindu-ne după șoc. — Asta ne rezolvă toate problemele, am zis îngândurată. Pe lângă bani, după Crăciun nu va trebui să ne mai prefacem că suntem împreună. Adică, eu cred că mai rezist până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
planificăm foarte serios și ce vom face cu banii, așa că de ce nu am folosi acest timp și pentru noi? Mă amuza acest lucru. — Deci în loc de o despărțire de probă, o împăcare de probă? —Exact! Ce zici, deci? Stând pe aceeași canapea, mi-am amintit de noaptea trecută petrecută singură pe canapea. Nu așa îmi doream să trăiesc. O dădusem în bară cu Ed și, sincer, nu puteam face față unei repetări a poveștii cu Ed, cine la care nu știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de ce nu am folosi acest timp și pentru noi? Mă amuza acest lucru. — Deci în loc de o despărțire de probă, o împăcare de probă? —Exact! Ce zici, deci? Stând pe aceeași canapea, mi-am amintit de noaptea trecută petrecută singură pe canapea. Nu așa îmi doream să trăiesc. O dădusem în bară cu Ed și, sincer, nu puteam face față unei repetări a poveștii cu Ed, cine la care nu știi ce să zici, zile petrecute încercând să găsești cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acasă. Cât mi-am căutat cheile în geantă, am auzit muzică și râsete dinăuntru. Nu-mi dădeam seama cum puteau doi bărbați să facă atâta gălăgie. Asta pentru că erau trei bărbați înăuntru. Mark, Phil și Kieran erau toți tolăniți pe canapea, înconjurați de cutii de bere, sticle de vin și cutii de pizza, cântând cu toții beți după „Swing Low, Sweet Chariot“1. Au ridicat toți capul când m-au auzit trântind ușa. —Jenny! —A venit stăpâna casei! Mark se ridică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am mințit eu. Habar n-ai să minți, râse Mark, și mă bucur să ți-o spun. Eu mă simțeam dintr-odată nelalocul meu. Și brusc mi-am dat seama de ce. Chiar a trecut o lună? Mark mă trase pe canapea. Și a fost cea mai grea lună din viața mea. Dar acum am sentimentul că, în sfârșit, totul reintră în normal. Eu am fost puțin încordată la început, dar, inevitabil, ne-am topit unul în celălalt încă o dată. Avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ea ar ști să mă găsească dacă aș fugi de ceva? Cu ușurință. Ar merge la cafeneaua din Battersea Park sau pe treptele din fața Tate Gallery sau Streathma Odeon sau la mătușa Lynn acasă. M-am lăsat să cad pe canapea, disperată. Fusesem o prietenă groaznică și asta înainte de a începe să-i încalc teritoriul în mod neintenționat, dar regulat. Am mers până la ea acasă, am sunat la toți vecinii ei până m-a lăsat cineva să intru. După ce am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu i-am încălcat teritoriul. Mersesem pe jos aproape trei ore când am ajuns acasă. Eram epuizată, mă durea peste tot și mi-era foarte foame. Așa că nu-mi doream decât să comand ceva de mâncare, să mă prăbușesc pe canapea și să mă uit la un film fără să fiu nevoită să vorbesc cu Mark. El va înțelege că sunt obosită, îmi va mângâia degețelul, îmi va face o ciocolată caldă și mă va trimite la culcare devreme. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
secționată la mijloc foarte realist - inima frântă perfectă. Ce era în mintea mea? Ăsta ar fi fost cadoul perfect pentru mine, nu pentru el. — Ce faci aici? Mark se trezise fără să-l fi auzit și stătea pe vine în fața canapelei. Ar fi trebuit să mă chemi. Ti-aș fi făcut un ceai. El întinse mâna, iar eu i-am luat-o, lăsând-o să se odihnească încetișor în a mea. Am vrut să mă ridic din pat. Mă simt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bineînțeles. —Așa să fie, a zâmbit el. În timp ce eu derulam trailer-ele, Mark a adus pe o tavă Coca-Cola, floricele de porumb, pătrățele de Kit-Kat, creveți, cârnăciori la borcan, niște struguri și medicamentele mele și s-a așezat lângă mine pe canapea. —Crăciun fericit, Jenny. —Crăciun fericit, Mark. Fără să ne privim unul pe celălalt, am întins mâinile după gustările preferate, fiecare în ordinea preferată, cu o acuratețe de ceasornic. Când ni se loveau mâinile, unul dintre noi mormăia un „scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fost Laura atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
glas tot mai nesigur, mai nestăpânit, întretăiat de pasiune. Privirea îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet brutal, îi descoperea colții de lup. Animalul înșfăcă apoi prada de pe masa de brad și o culcă pe canapeaua atelierului, unde avu loc frenetica împerechere, ca o trântă înverșunată, pe viață și pe moarte. Deasupra scâncetelor și vaietelor slabe ale Hildei, culminau două cuvinte rușinoase și grele ca două pete de catran și sânge, pornite cu vrăjmășie din gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
viață și pe moarte. Deasupra scâncetelor și vaietelor slabe ale Hildei, culminau două cuvinte rușinoase și grele ca două pete de catran și sânge, pornite cu vrăjmășie din gâtlejul masculului biruitor, în satanicul său galop. Așa cum se frământa el pe canapea, învăluit în umbră, nu-mi amintesc să fi văzut altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu un vechi și neobosit pretendent. Parcă o văd și acum, venind să-mi facă o vizită chiar a doua zi după noaptea nunții. Intrase indispusă în cămăruța mea îmbâcsită cu miros de ulei și de mizerie, azvârlindu-și pe canapea pălărioara bărbătească de fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se plânge că i-a cerut doctorului Des Voeux să Îi dea lui Henry suficientă morfină pentru a-l liniști, iar acesta a refuzat. A doua zi, Însă, lucrurile se Îmbunătățesc. La instrucțiunile neobositului doctor, În apartament este adusă o canapea cu rotile fixate sub picioare, cu ajutorul căreia Henry poate fi mutat cu ușurință din dormitor În salon. Burgess Împinge canapeaua lângă fereastră, pentru ca să se poată uita la vasele și barjele care Încrețesc apele cafenii ale râului. Este o priveliște care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar acesta a refuzat. A doua zi, Însă, lucrurile se Îmbunătățesc. La instrucțiunile neobositului doctor, În apartament este adusă o canapea cu rotile fixate sub picioare, cu ajutorul căreia Henry poate fi mutat cu ușurință din dormitor În salon. Burgess Împinge canapeaua lângă fereastră, pentru ca să se poată uita la vasele și barjele care Încrețesc apele cafenii ale râului. Este o priveliște care i-a plăcut Întotdeauna și pe care pare să o găsească alinătoare, de aceea mutatul la fereastră intră În rutina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]