3,903 matches
-
Dionisie Exiguul, însuși limbajul canonic latin a dobândit o accepție universală, care s-a impus odată cu vehicularea noțiunilor terminologice echivalente din limbajul canonic de limbă greacă. Faptul că, din Corpus-ul lucrărilor sale fac parte și cele cu conținut eminamente canonic demonstrează, fără a putea fi combătut, că „mai ales canoanele Sinoadelor ecumenice și a celor locale au fost cercetate de timpuriu și de Biserica noastră...”. Cu alte cuvinte, în ținuturile natale ale lui Dionisie Exiguul au existat Școli de Drept
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
demonstrează, fără a putea fi combătut, că „mai ales canoanele Sinoadelor ecumenice și a celor locale au fost cercetate de timpuriu și de Biserica noastră...”. Cu alte cuvinte, în ținuturile natale ale lui Dionisie Exiguul au existat Școli de Drept canonic în care au circulat vechile Colecții canonice. Se pare că însuși monahul daco-roman s-a format în astfel de școli. Venind la Roma, el a adus și Colecția de canoane pe care a folosit-o ulterior. O mărturie elocventă în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai ales canoanele Sinoadelor ecumenice și a celor locale au fost cercetate de timpuriu și de Biserica noastră...”. Cu alte cuvinte, în ținuturile natale ale lui Dionisie Exiguul au existat Școli de Drept canonic în care au circulat vechile Colecții canonice. Se pare că însuși monahul daco-roman s-a format în astfel de școli. Venind la Roma, el a adus și Colecția de canoane pe care a folosit-o ulterior. O mărturie elocventă în acest sens o face colegul de la Universitatea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Colecția celor 27 de canoane, întrucât canonul 28 al Sinodului IV ecumenic, care legaliza superioritatea Scaunului de la Constantinopol, nu fusese agreat de Biserica Romei. Cu toate acestea, teologul daco-roman știa de existența canonului, pentru că l-a avut în propria Colecție canonică adusă din patria sa natală, Dobrogea de astăzi. Se pare că omiterea canonului 28 a fost făcută intenționat de către Dionisie, pe că el dorea să elimine diferendele dintre cele două Scaune apostolice, Roma Veche și Roma Nouă, care fuseseră
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
enumerativă a canoanelor din Colecția dionisiană se poate datora fie lui Dionisie, fie Colecției latine anterioare. xSynodus apud Carthaginem Africanorum quae constituit canones numero CXXXVIII (Canoanele Sinodului de la Cartagina, în număr de 138). Diferența de la 133 canoane, cât cuprinde Colecția canonică de limbă greacă, la 138 se datorează parafrazării textului unor canoane de către Dionisie Exiguul. xCollectio Decretorum Pontificum Romanorum, auctore Dionysie Exiguo (Colecția decretaliilor pontificale, datorată lui Dionisie Exiguul). Această colecție cuprinde decretaliile a opt papi, începând cu Siricius (385) și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
decretaliile a opt papi, începând cu Siricius (385) și sfârșind cu Anastasius (498). Există unii canoniștii romano-catolici care consideră ca fiind egale ca valoare canoanele și decretaliile papilor. Pentru a justifica această opțiune, ei afirmă că, „în conformitate cu Dreptul roman, Dreptul canonic recunoaște sentințelor pontificale, date în circumstanțe bine definite, o valoare coercitivă, fiindcă, în realitate, ele sunt legi”. A treia Colecție canonică, numită și „a treia ediție” a fost redactată de Dionisie Exiguul la cererea expresă a papei Hormisdas (514-523). Ea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
egale ca valoare canoanele și decretaliile papilor. Pentru a justifica această opțiune, ei afirmă că, „în conformitate cu Dreptul roman, Dreptul canonic recunoaște sentințelor pontificale, date în circumstanțe bine definite, o valoare coercitivă, fiindcă, în realitate, ele sunt legi”. A treia Colecție canonică, numită și „a treia ediție” a fost redactată de Dionisie Exiguul la cererea expresă a papei Hormisdas (514-523). Ea cuprindea și decretaliile papale mai sus amintite. Se știe că edițiile a I-a și a II-a ale Colecției dionisiene
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aceasta, Paternitatea Voastră a căutat să recunoască autoritatea cu care sunt conduse Bisericile Orientale”. Această afirmație demonstrează că la acea vreme, canoanele zise-apostolice, cele ale Sinodului de la Sardica (343) și cele ale provinciei africane nu erau receptate unanim de Colecțiile canonice ale Bisericilor răsăritene. În Prefața din ediția a II-a, Dionisie mărturisea că, în traducerea „canoanelor grecești”, pe care a făcut-o la îndemnul papei Hormisdas, a omis, cu bună știință, canoanele zise apostolice și ale Sinodului de la Sardica și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a fost preînchipuit prin mielul pascal anual al evreilor. Trebuia să fie mai întâi închipuirea și apoi să se realizeze ce se prefigura prin ea. Moartea și Învierea Mântuitorului sunt o împlinire a Pashăi veterotestamentare, o desăvârșire a ei. Prescripțiile canonice niceene, pe fundalul realităților astronomice juste de atunci pe care la aveau în vedere, evidențiau rădăcina credinței creștine, în revelația dată poporului evreu. Începută prin reglementarea pascaliei, continuată prin colecțiile de canoane ale Sinoadelor ecumenice, inițiativa unificatoare a celor două
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru combaterea nestorianismului. De asemenea, traducerea canoanelor nu arată o lucrare mecanică de arhivar, ci o cunoaștere a izvoarelor creștine ecumenice, precum și talent literar. Astfel, pune la îndemâna clericilor, monahilor de limba latină o parte din inteligența, disciplina și sensibilitatea canonică - patristică bizantină. Umbra de amărăciune și singurătate, care i-au întovărășit anii bătrâneții, n-a putut fi risipită nici măcar prin activitatea didactică de la mănăstirea Vivarium, din Calabria, unde a predat ceea ce astăzi se numește logică formală. Poate că la această
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și la îndelungata conviețuire a cineastului cu proiectul unei transpuneri pe ecran a legendei Meșterului Manole, după fructuoasele experiențe din teatru. Din amânare în amânare, din apropiere în apropiere, mitul s-a dovedit a purta și alte sensuri în afara celor canonice și banalizate printr-o prea comodă frecventare. Poate de aceea în Ana nu vedem ziduri, suntem chemați să trăim sentimentul înălțării lor. Astăzi, când la noi se vorbește la tot pasul despre teoria realismului moștenită de la André Bazin, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ții de Filosofie a University of Otago. Printre lucr]rile sale se num]r] „Logic and the autonomy of ethics” și „Anscombe on «ought»”. Se ocup] de studiul metaeticii, al filosofiei logicii și al filosofiei literaturii. Ronald Preston, fost preot canonic pentru Catedrală din Manchester, este profesor emerit de teologie social] și pastoral] la University of Manchester. Printre c]rțile sale se num]r] Religion and the Persistence of Capitalism, Church and Society în the Lațe Twentieth Century și The Future
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etice și deseori schemele morale concurente s-au dezvoltat și conturat în perioadele urm]toare, devenind ceea ce putem numi tradiția etic] „hindus]”. Etică brahmano-hindus] Vom începe cu trei observații concrete în leg]tur] cu societatea brahman]. 1. Vedele, colecția textelor canonice, sunt autoritatea suprem]. Nu exist] un „Deșt]inuitor Suprem” care s] constituie sursă scripturilor. Conținutul lor este pur si simplu „v]zut” sau „auzit” (shruti); iar principiile invocate sunt întrupate în zei, care reprezint] modelul conduitei umane. 2. Se adopt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
laice, spre deosebire de primă sect] care a continuat viața auster]. Sursă înv]ț]turilor Jaina pornește de la un grup și mai b]trân de „mari înv]ț]tori” (tirthankaras), numiți Nirgranths. Înv]ț]turile lor erau codificate și sistematizate în texte canonice cunoscute sub numele de Nigantha pavayana, dintre care majoritatea nu mai exist] (Jaini, 1979, p. 42). Principiul filosofic de bâz] de la care pornește etică Jaina este c] orice entitate din aceast] lume are jiva sau un principiu conștient, a c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și a tig]ilor”). Aceast] orientare practic] își g]sește expresia concret] în ceea ce se numeste halaha sau legea iudaic], care se refer] la normele de comportament cuprinse în Tora. Halaha include, atât ceea ce numim ast]zi drept religios sau canonic, cât și elemente de drept civil și penal. Legea moral] cuprins] în halaha nu se deosebește de celelalte componente ale acesteia, ținând de revelația divin], ca de altfel întreaga Tora. De vreme ce halaha include ea ins]și aceast] component] de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane paralel cu ceea ce numim etic]. Eu nu sunt de acord; având în vedere c] etică reprezint] o preocupare clar] a Bibliei, legea morală nu este prezentat] ca fiind diferit] în mod semnificativ de legile din domeniul civil, penal sau canonic: toate „sunt date de un singur st]pan” (Eccl. 12,11). În ebraică biblic], nici m]car nu exist] un cuvânt pentru „etic]” în sensul celui pe care îl folosim noi. Biblia învăț] normele etice, dar nu în mod conștient
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt Domnul Dumnezeul ț]u...”, „S] nu ai alți dumnezei afar] de Mine”, „S] nu iei numele Domnului Dumnezeului ț]u în deșert”, „Adu-ți aminte de ziua de odihn], că s] o sfințești”) se refer] la aspecte teologice și canonice. Mai tarziu, rabinii au ales s] deduc] sau nu din Biblie aceast] împ]rțire pe categorii: între obligații, între indivizi și obligații, între indivizi și Dumnezeu. Mare parte din „legislația” biblic] are la bâz] aceste porunci, din care transpare o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesta, asemenea lui Dumnezeu? Biblia este cât se poate de clar]. Leviticul 19,2 este introducerea la o list] de porunci care se refer] la aspecte morale (cinstirea p]rinților, caritate, justiție, onestitate, generozitate fâț] de cei s]rmani etc.), canonice (cinstirea zilei de sabat, sacrificiile etc.) și teologice (a nu lua numele Domnului Dumnezeu în deșert). Această înseamn] c] sfințenia se dobândește prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu sau, dup] cum se spune în Deuteronom, dac] umbl]m în c]ile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Lucian Blaga" din Sibiu PNUD Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord BIBLIOGRAFIE Abraham, Dorel (2000), "Atlasul sociologic al schimbării sociale din România postcomunistă. Studii preliminare", în Sociologie românească, 1, pp. 1-38. Afloroaiei, Ștefan (2005), "Reprezentare canonică și reprezentare excentrică a timpului. Emil Cioran", în Ideea europeană în filosofia românească [Revista Hermeneia], Iași, Axis, pp. 83-105. Allahar, Anton (2001), "The Politics of Ethnic Identity Construction în Diasporas and Transnational Identities", număr specisl al Identity: An International Journal
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cristale ale logicii în gura personajelor, cu atît mai puțin le vom găsi în cele ale ieșeanului care, de altfel, fără jenă, și le plasează în, poftim, celebrul stabiliment de după pasarelă. Nu este de căutat, tot așa, o intrigă în canonică tăietură sofocliană, ci, de-andoaselea, o revărsare continuă de "replici", de pe urma cărora rămînem doar cu acoperita constatare că păpușarul acestor personaje este el însuși un personaj, dotat cu un ieșit din comun apetit metaforic (poate un pic nesupravegheat), dar oricum meritînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
figurează și ceea ce nu e perceptibil, dar nu e nici fantezist, adică divinul și sacrul interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice sau fabuloase; pentru perioada la care ne referim, evul mediu românesc, conservator și canonic, ea este relevantă mai degrabă în cazul imaginarului popular creștin, în care regăsim figurarea diavolului, a lumii de dincolo și a formelor sale, precum și în câteva scrieri culte - spre exemplu, în bestiarul din Istoria ieroglifică sau în Țiganiada). Pe schema
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
texte), manifestă și el o anumită logică internă și o articulare modulară, chiar dacă este străbătut, precum un teritoriu, de granița dintre cele trei zone care îl compun (laic, divin, demonic). Fiecăreia îi corespunde un tip de cultură - laică sau religioasă (canonică, gnostică, eretică) -, precum și anumite manifestări specifice, pe care le putem pune în relație cu pivotul central, puterea. Intervine decisiv în organizarea lumii medievale, respectiv în imaginarul colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pravilele, actele oficiale − documentele de cancelarie, notițe personale − însemnările pe cărți etc.), în programele iconografice, dar și în cadrul mentalităților (după cum le citim în mărturii), se grupează în două registre în "spațiul imaginar": laicul și religiosul - cel care include credința valorizată canonic (afirmată pozitiv) și credința valorizată popular (negată oficial, dar tolerată tacit). Ele vor genera o matrice, pentru că fiecare în parte întâlnește manifestările puterii, reprezentările simbolice și ritualice legate de existență și de momentele ei marcante, precum și simbolistica spațiilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de preferință personajele clericale, asceții sau sfinții, în care se desfășoară ceremonialul bisericesc sau a avut loc cândva o faptă canonizată, cu relevanță creștină). De asemenea, pentru că registrul în care se manifestă maleficul este construit prin opoziție cu ceea ce este canonic și pus de asemenea în relație cu divinitatea, poate fi așezat și acesta tot sub incidența religiosului, dar cu un semn negativ, pentru a sublinia diferența radicală față de modelele sacre. El face parte în mod intrinsec, chiar ca negare, din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
eliberatori sau al sfinților martiri (pentru codul eroicului). Acestora li se opun, într-un modul al negării, anti-modelul creștinului trădător sau al ereticului (domnitor, boier sau războinic) și anti-modelul păgânului, asimilat în programele iconografice diavolului - termen opozitiv pentru modelele religioase canonice. În al doilea palier (tipologic ca și primul), al vieții cotidiene, prezența femeii (care se remarcă în grupul "marginalilor"), deși nu este atât de bine reprezentată în texte sau imagini, se poate deduce pe baza analizei antropologice. Momentele existențiale cele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]