3,909 matches
-
încercat să adune și să ordoneze informațiile care circulau în tradiția orală creștină, dezvoltând aspecte pe care Evangheliile canonice nu le pomeneau deloc sau doar le sugerau. În calitate de cărți istorice, apocrifele umplu anumite lacune și completează datele lipsă din scrierile canonice; prin aceasta ele se aseamănă cu apocrifele Vechiului Testament. Ca și acestea, ele aduc uneori mărturii referitoare la cursul unei întregi tradiții, sprijinindu-i în bună măsură supozițiile. Apocalipsele apocrife prezentate în acest corpus pot fi considerate dovezi ale modului
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
apocaliptica ar putea proveni din cultul regal al dinastiei davidice care se celebra în templul din Ierusalim. Cea mai frecventă întrebare care se pune referitor la corpusul apocrif este dacă aceste scrieri sunt tot atât de demne de interes că și cele canonice. Probabil că răspunsul cel mai bun care poate fi dat unei astfel de întrebări este de a face cunoscute scrierile respective și a le lăsa să își spună propria lor poveste. În calitate de cărți religioase, apocrifele erau menite să consolideze masa
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
este un text apocrif al "Noului Testament", atribuit Sfintei Fecioare Maria și, care a circulat în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii. Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea mai veche variantă în limba greacă - identificată în manuscris în Biblioteca Bodleiană), a
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
sistem de puncte materiale. Teorema lui Liouville afirmă că pentru un domeniu arbitrar formula 1 din spațiul fazelor, alcătuit din totalitatea punctelor formula 2 care reprezintă stările mecanice ale sistemului la un moment inițial formula 3, evoluția temporală a acestor stări, potrivit ecuațiilor canonice ale lui Hamilton, este de așa natură încât volumul domeniului formula 4, format din pozițiile punctelor formula 5, considerate la un moment ulterior formula 6, este egal cu volumul domeniului formula 1. Cu alte cuvinte, volumul în spațiul fazelor este un invariant al mișcării
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
domeniului formula 4, format din pozițiile punctelor formula 5, considerate la un moment ulterior formula 6, este egal cu volumul domeniului formula 1. Cu alte cuvinte, volumul în spațiul fazelor este un invariant al mișcării pe traiectoria de fază. Este o consecință a ecuațiilor canonice ale lui Hamilton, respectiv a ecuației lui Liouville, din el decurgând o serie de constatări importante pentru fundamentarea teoretică a mecanicii statistice. Această teoremă a fost formulată pentru prima oară de către Gibbs în 1902, care a denumit-o după numele
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
se conservă dea-lungul traiectoriei punctului reprezentativ", sau, mai explicit: "fie un domeniu arbitrar formula 1 în spațiul fazelor; se consideră totalitatea punctelor formula 9 ca reprezentând stări mecanice ale sistemului la un moment inițial formula 3; se urmărește evoluția acestor stări, conform ecuațiilor canonice; fie formula 11 pozițiile punctelor considerate la un moment ulterior formula 6; atunci volumul domeniului formula 4 este egal cu volumul domeniului formula 1". Toate aceste formulări sunt echivalente. Ecuațiile de mișcare sub "forma canonică". utilizate în mecanica hamiltoniană și adoptate de mecanica statistică
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
inițial formula 3; se urmărește evoluția acestor stări, conform ecuațiilor canonice; fie formula 11 pozițiile punctelor considerate la un moment ulterior formula 6; atunci volumul domeniului formula 4 este egal cu volumul domeniului formula 1". Toate aceste formulări sunt echivalente. Ecuațiile de mișcare sub "forma canonică". utilizate în mecanica hamiltoniană și adoptate de mecanica statistică. sunt date de relațiile: formula 15. Starea unui sistem cu formula 16 grade de libertate microscopice este determinată, la orice moment, prin valorile "coordonatelor generalizate" formula 17 și a "impulsurilor generalizate conjugate" formula 18. Funcția
Teorema lui Liouville (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/326246_a_327575]
-
formă biliniară este o aplicație formula 1 liniară în ambele argumente. Mulțimea formelor biliniare definite pe spațiul vectorial V formează un spațiu vectorial peste K, în raport cu operațiile de adunare și înmulțire a funcțiilor. Exemple de forme biliniare: formula 9 având în baza canonică formula 10 expresia analitică formula 11 O formă biliniară formula 18 se numește Fie formula 21 un spațiu vectorial n-dimensional, formula 10 o bază în spațiul vectorial formula 21 și doi vectori oarecare formula 24 și formula 25 Expresia formei biliniare g, pentru vectorii x și y
Formă biliniară () [Corola-website/Science/326382_a_327711]
-
Tavernă, 11 noi eroi și 17 artefacte noi, incluzând un super-artefact obținut prin combinarea a alte 3 artefacte introduse în această continuare. Cele 4 campanii noi nu au legătură cu povestea dintre Heroes II și Heroes III, dar sunt considerate canonice. Două campanii au câte 4 scenarii iar celălalte 2 câte 8. În această campanie eroul Gallavant aparținând rasei Cavalerilor (Knights) naufragiază pe o insulă necunoscută din vecinătatea regatului lordului Alberon, cel pe care îl servea. El capturează mai întâi un
Heroes of Might and Magic II: The Price of Loyalty () [Corola-website/Science/322510_a_323839]
-
fiul unei văduve pe care Iisus din Nazaret l-a înviat din morți. Iisus a întâlnit un cortegiu funerar la porțile cetății Nain, aflată la circa trei kilometri de Muntele Tabor. Acesta este primul dintre cele trei minuni din evangheliile canonice în care Cristos a înviat un mort. Văzând zbuciumul sufletesc al mamei tânărului, Iisus a fost cuprins de milă și i-a spus acesteia să nu mai plângă. El s-a apropiat și s-a atins de sicriu, iar cei
Învierea tânărului din Nain () [Corola-website/Science/322557_a_323886]
-
Sinod, în ședința sa de lucru din 6-8 iulie 1993, luând în examinare adresa Arhiepiscopiei Bucureștilor nr. 2743/1993, privind propunerea Consiliului Eparhial al acesteia, de înființare a unei eparhii în Câmpia Bărăganului, a hotărât, în urma analizei făcute de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, înființarea unei noi episcopii pentru județele Ialomița și Călărași, cu denumirea Episcopia Sloboziei și Călărașilor, încadrată în jurisdicția canonică a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, urmând ca reședința să fie stabilită după cunoașterea exactă a situației pe
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
al acesteia, de înființare a unei eparhii în Câmpia Bărăganului, a hotărât, în urma analizei făcute de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, înființarea unei noi episcopii pentru județele Ialomița și Călărași, cu denumirea Episcopia Sloboziei și Călărașilor, încadrată în jurisdicția canonică a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, urmând ca reședința să fie stabilită după cunoașterea exactă a situației pe plan local. Hotărârea Sfântului Sinod privind înființarea unei episcopii cuprinzând județele Ialomița și Călărași, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, a fost
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
noi”, cât și prin „eu”. În "" discursul Reginei sugerează că ea este o expresie a inteligenței totale a colectivului Borg; nu un aparat de control, ci un avatar al întregului Colectiv ca individ. Introducerea Reginei Borg a schimbat radical accepțiunea canonică a felului în care funcționează rasa Borg; unii fani consideră că Regina Borg este „nimic mai mult decât un artificiu narativ lipsit de logică” creat pentru a face serialul mai „teatral”. În "", vedem prin intermediul amintirilor lui Picard că Regina Borg
Borg () [Corola-website/Science/322841_a_324170]
-
Constantinopolului a trecut sub jurisdicția acestei mitropolii toate comunitățile ortodoxe din Austria, Ungaria și Italia. Primul mitropolit ortodox cu sediul la Viena, în Biserica Greacă Sf. Treime, a fost Germanos Karavangelis (1924-1935). După cel de-al doilea război mondial teritoriul canonic al mitropoliei a fost redus la Austria. Primul mitropolit ortodox al Austriei a fost Chrysostomos Tsiter (1963-1991), urmat de Mihail Staikos (1991-2011). În data de 4 decembrie 2011 arhimandritul Arsenios Kardamakis a fost instalat în funcția de mitropolit ortodox al
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
recompensate pentru servicii legate de colectarea și distribuirea acestor ajutoare".. "Zakat", numită și "sadaqa", este un fel de danie sau taxă pe avere. Procentul perceput, care poate fi a zecea parte, a douăzecea parte, este reglementat în cărțile de drept canonic, în funcție de natura bunurilor impozitate: produse agricole, turme, bani. "Zakat"-ul este privit ca o formă de purificare a averii. "Instituția lui își are originea în perioada lui Muhammad și se dezvoltă mult în timpul primului calif, Abu Bakr, devenind sursa esențială
Dania rituală în islam () [Corola-website/Science/329535_a_330864]
-
împlinit vârsta de 55 de ani și 20 de preoție. Pentru fiecare dieceză, numărul total de Monseniori (pronotari, prelați și capelani) nu trebuie să depășească 10% din numărul membrilor clerului. "Protonotarii Apostolici supra numerum" sau supranumerari "ad vitam" sunt și canonicii prelați ai celor trei bazilici papale de la Roma, de la data preluării funcției, și canonicii prelați ai unor catedrale cărora li s-a acordat acest titlu și au fost nominalizați "ad personam" printr-o cerere specială a Sfântului Scaun. Acesta este
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
total de Monseniori (pronotari, prelați și capelani) nu trebuie să depășească 10% din numărul membrilor clerului. "Protonotarii Apostolici supra numerum" sau supranumerari "ad vitam" sunt și canonicii prelați ai celor trei bazilici papale de la Roma, de la data preluării funcției, și canonicii prelați ai unor catedrale cărora li s-a acordat acest titlu și au fost nominalizați "ad personam" printr-o cerere specială a Sfântului Scaun. Acesta este cel mai mare dintre titlurile onorifice acordate preoților. El este atribuit, de obicei, la
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
a fost o structură canonică a ortodoxiei, înființată la o dată necunoscută între 1540-1580, și care aparținea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Denumirea mitropoliei provine de la numele localității de reședință, Proilavia (alte variante "Proilavu, Proilava, Proevlavia, Proevlavie, Proevlau" sau "Proevlaschii") , actualul oraș Brăila. Inițial, sediul mitropoliei a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilava, Proevlavia, Proevlavie, Proevlau" sau "Proevlaschii") , actualul oraș Brăila. Inițial, sediul mitropoliei a fost la Brăila, dar în decursul timpului s-a mutat la Ismail sau Silistra. În conformitate cu Pravila cea Mare din 1652, ocupa locul 55 din 72 în ordinea canonică între mitropoliile supuse Patriarhiei Ecumenice, imediat după cel al Mitropoliei Dristrei (vechiul Durostorum), dar înaintea mitropoliilor Țării Românești și Moldovei, care ocupau ultimele două locuri. La 1715, Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Notara, în lucrarea sa "Syntagmation" precizează că mitropoliții Proilaviei ocupau
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
numai cu numele, căci titularii lor neavând cu ce trăi, porneau după milostenie prin celelalte țări creștine."” Oricum, faptul cel mai important era acela că mitropoliții Proilaviei erau membri de drept ai Sfântului Sinod de la Constantinopol. Locul superior în ordinea canonică al mitropoliților Proilaviei față de mitropoliții Țării Românești și Moldovei, precum și atenția acordată de domnitorii țărilor române acestor mitropoliți, săraci, fără eparhie de multe ori, dar cu pretenții, a constituit una din cauzele principale ale relațiilor reci dintre aceste trei mitropolii
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilaviei a avut o existență zbuciumată. Hotarele ei au suferit multe modificări ca urmare a deselor schimbări politice. Existența mitropoliei depindea de stăpânirea politică a teritoriilor pe care le păstorea. Când stăpânirea turcească era puternică, mitropolia funcționa, exercitându-și autoritatea canonică. Când această putere musulmană slăbea, mitropolia era desființată și teritoriile ei intrau sub administrația bisericească a chiriarhiilor rânduite de noua stăpânire politică. Cele mai semnificative lovituri primite de Mitropolia Proilaviei au fost din partea Rusiei. Aceasta, din dorința de a îngloba
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Tomarovei (Renilor), Hotinului, al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului". Rușii au ocupat în patru rânduri Principatele Române, în timpul fiecărei ocupații având grijă ca Mitropolia Proilaviei să mai piardă din teritoriile aflate sub jurisdicție canonică, o desființare lentă desăvârșită practic prin dispozițiile Tratatului de la Adrianopol din 1828, chiar dacă ea a fost desființata în mod formal abia în ianuarie 1840. Pentru înțelegerea specificului acestei mitropolii este necesară cunoașterea cadrului juridic și religios în care a trebuit
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
la plata impozitelor; de inegalitate în fața justiției, pentru că mărturia sa nu este admisă de tribunalele musulmane și pentru că, în cazul egalității de delict, el nu beneficiază de egalitate de pedeapsă”". Statutul „Dhimmi-ilor” era sintetizat în „Legamântul lui Omar”, un text canonic islamic din secolul al VIII-lea, atribuit califului Omar al II-lea. În evul mediu "milet-i Rum" s-a transformat într-un adevărat „stat în stat”, permițând Marii Biserici, aflată în condiții de „captivitate”, să se ridice la o putere
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Tighina (1538) și Brăila (1540) în raiale. Aceste acțiuni au făcut ca populația ortodoxă din regiunile ocupate să-și schimbe statutul juridico-religios, fiind inclusă în milet-ul Rum și intrând automat atât sub incidența sistemului juridic Otoman cât și sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice. În condițiile de stabilitate, prosperitate și toleranță din epoca lui Suleiman Magnificul, Patriarhia de la Constantinopol a trecut, probabil între 1540-1550, la o reorganizare a eparhiilor din această regiune, care erau greu de condus de către Mitropolia Dristrei (Silistra
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Mihai Viteazul cucerește în 1594 orașul Brăila, care va reintra în componența Țării Românești până la moartea sa, în anul 1601. Acest fapt a însemnat practic desființarea temporară a Mitropoliei Proilaviei, creștinii ortodocși de aici fiind trecuți din nou sub ascultarea canonică a Episcopiei Buzăului. Mihai Viteazul înființează și o nouă biserică, cu hramul Sfântul Nicolae. Mitropolia Proilaviei avea să rămână „"în ruină"” până în anul 1639. Printr-un tomos patriarhal din mai 1639, Chiril al II-lea Kontares, Patriarhul Constantinopolului, dispune să
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]