4,924 matches
-
într-un singur caz am putea admite această ipoteză: atunci când copiii, care se joacă imitând lucrurile serioase ale părinților, ar sluji de analogie geniilor care, ca niște copii ai lui Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, ar năzui să-i semene creând capodopere. Dar această idee nu face parte din ipoteza pomenită. Nici una din aceste încercări de lămurire științifică sau filosofică a originii artei și culturii nu ține seamă de raportul cu religia. Dimpotrivă, concep originea culturii ca fiind independentă de religie. Acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea culturii e un fenomen cunoscut îndeosebi de religia Eladei. Antropomorfică prin excelență și plasticizată prin capodoperele artistice ale inegalatului geniu grec, religia Eladei sfârșește prin absorbirea totală în frumusețea artei. Istoricii antichității ne vorbesc de frecvența cazurilor când cultul pseudo rcligios al formelor marmoreenc îmbrăca aspectul cu totul degenerat al misticismului erotic. E vorba de oameni
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
greșit sau calculat ni se înfățișează. Autonomia artei constă din legile speciale, după care se creează frumusețea artistică. Și ar fi absurd să credem că ea n-a existat în sânul Bisericii, de vreme ce în ambianța ei spirituală s-au creat capodoperele fără pereche ale artei. Autonomia artei, adică libertatea de manifestare a modului artistic, a existat totdeauna în Biserică. Disciplina ci spirituală, departe de a jigni această autonomie, a stimulat-o și a canalizat-o spre cele mai înalte culmi ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vedere teologic în acest domeniu. În Biserică, estetica nu e ceva străin, ci e ceva constituțional sau structural. Întreaga structură a ei este, dacă voiți, un sistem estetic, însăși ființa ei spiritual-materială, transcendent imanentă, ne-o arată ca pe o capodoperă magnifică a întemeietorului ei, ce poate sluji în bună măsură la lămurirea structurală a operelor de artă. Afară de aceasta, dar în strânsă legătură, doctrina teologică ne poate da suficiente clemente estetice pentru a preciza liniile unui sistem și suficiente analogii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sacru, de care se bucura în ochii esteticii tradiționale. Pentru estetica modernă, inspirația nu e decât un fenomen psihologic ca oricare altul, explicabil pe calea mecanismului obișnuit al vieții sufletești. În consecință, geniul, prin care se înțelege forța creatoare de capodopere, nu este, în cel mai bun caz, decât un fenomen normal, ajutat de anume împrejurări să se manifeste. Ceva mai mult, nu lipsește nici teoria, foarte măgulitoare, că toți muritorii suntem genii, numai că viața nu ne dă prilejul să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu un artist, cu un modelator al materiei pentru a-i da formă ca olarul, când zice: „Vedeți! Voi cei din casa lui Israil sunteți în mâna mea ca lutul în mâna olarului”(Ieremia, XVIII,6). Lumea creată e astfel capodopera artistică a lui Dumnezeu, în care bunătatea și frumusețea sunt unul și același lucru. Din formele ei strălucitoare, gândirea teologică lămurește strălucirea fără formă și mai presus de lume a Creatorului și tot astfel, imitând această metodă a teologiei afirmative
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
natural, prin geniile care făuresc frumusețea artistică. Prin natură, prin sfințenie și prin artă, făptura întreagă aspiră către aceeași lumină transcendentă ca spre obârșia și fericirea ei. Dumnezeu asemănându-se singur cu un artist, am putea spune că raportul față de capodopera sa care e lumea e acela al geniului față de opera pe care o zămislește. Precum arhitectul poartă mai întâi în gând forma ideală a casei ce se va construi ulterior în spațiu, Creatorul lumii poartă din eternitate în sine ideile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
el, tot așa cum opera de arta e o expresie a personalității artistului, rămânând totuși altceva. FRUMUSEȚEA NATURII în sensul teologic al frumosului, după cum s-a putut vedea, universul ne apare poleit cosmic, ca un reflex al frumuseții supranaturale. Lumea e capodopera atotputerniciei creatoare a lui Dumnezeu și armonia unitară în care se rânduiesc părțile ei componente exprimă în forme finite infinita înțelepciune plină de dragoste a creatorului. De aici decurge sofianismul estetic al naturii, termen prin care trebuie să înțelegem făptura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fapt însăși baza științifică, pe care vrea să se reazeme. Căci dacă natura e anestetică și ea se valorifică oarecum „pseudoestetic” prin proiecția unei preferințe a mea de om educat prin artă, atunci ce ne oprește să admitem că însăși capodoperele artistice sunt lipsite de proprietatea frumuseții, și astfel nu ele mi-o comunică mie, ci eu le-o proiectez ca și naturii? în cazul acesta opera de artă n-ar avea nici o calitate proprie, prin care să-mi impună admirația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care le-am pomenit, că anume contemplația religioasă a naturii trebuie eliminată din preocupările esteticii fiindcă nu e o emoție pură. Obiecțiunea ne apare cu atât mai neserioasă cu cât, mărginindu-ne numai la sfera artei, majoritatea covârșitoare a capodoperelor, ce constituie patrimoniul frumos al omenirii, sunt de inspirație religioasă și insuflă contemplatorilor emoții estetic-religioase. Știința acestor superficiali teoreticieni moderni ar rămâne fără obiect, dacă am elimina capodoperele pe motiv că nu insuflă o emoție pur estetică! De fapt, orice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neserioasă cu cât, mărginindu-ne numai la sfera artei, majoritatea covârșitoare a capodoperelor, ce constituie patrimoniul frumos al omenirii, sunt de inspirație religioasă și insuflă contemplatorilor emoții estetic-religioase. Știința acestor superficiali teoreticieni moderni ar rămâne fără obiect, dacă am elimina capodoperele pe motiv că nu insuflă o emoție pur estetică! De fapt, orice artă mare suie înălțimile pe aripile de vultur ale religiei. N-am vrea însă să fim greșit înțeleși când am afirmat că în contemplația mistică avem de-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea n-o imită. Rarele cazuri în poesie sunt specificate aparte cu numele de onomatopee. Se poate vorbi de o imitație în romanele naturaliste și în dramele și comediile de aceeași marcă. Ele însă reprezintă valori cu totul inferioare față de capodoperele literaturii universale, dintre care nici una nu c naturalistă. Prin urmare, din punct de vedere tehnic, imitația naturii în unele arte e cu desăvârșire exclusă. În altele, unde e posibilă într-o măsură mai mare sau mai mică, imitația e ocolită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu apare poesia. Apariția artei e un salt gigantic deasupra naturii. Din nu știu ce adâncimi tainice, arta aduce pe lume o nouă ordine de lucruri care, prin structura lor sui generis, nu mai au nimic de-a face cu ordinea naturii. Capodoperele nu se pot rândui în nici una din senile lucrurilor existente. Ele alcătuiesc o lume aparte, superioară într-un fel lumii naturale. Estetica le numește „organisme psihofizice”’; dar în realitate numele acesta nu le convine. E adevărat că materialul în care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pot rândui în nici una din senile lucrurilor existente. Ele alcătuiesc o lume aparte, superioară într-un fel lumii naturale. Estetica le numește „organisme psihofizice”’; dar în realitate numele acesta nu le convine. E adevărat că materialul în care sunt plăsmuite capodoperele vine din natură. Marmura, metalul, culorile, sunetele, cuvintele dau substratul fizic al artei, dar ele nu prețuiesc cantitativ, ci numai în măsura în care fulgerul unui mare gând le silește să exprime cu totul altceva decât sunt ele în materialitatea lor. Cum lemnul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ar fi o proprietate comună, oricine ar fi în stare să făurească artă. Ce e oare mai comun omenesc decât cuvântul și cu toate acestea, știind să-l vorbim și să-l scriem, câți dintre noi pot alcătui din cuvinte capodopere poetice? Prin urmare, intuiția sensibilă e o însușire comună tuturor muritorilor. Intuiția imaginativă, creatoare de frumos, e de alt ordin psihologic și nu e o însușire comună. Benedetto Croce și toți esteticienii, care caută un factor comun esteticii, fac o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sub nivelul nostru al oamenilor mijlocii, dar ca artist el e de o suveranitate inaccesibilă nouă. Pe sfânt îl putem imita; geniul în arta lui nu-l putem imita. Pentru viața omenirii, el nu contează decât prin acest miracol al capodoperei, din care descifrăm puterea dăruită omului de a reproduce, sub timp, modelul creației divine. ARTA îN PUBLIC Procesul creației artistice constă, după cum am văzut, din două momente principale: viziunea lăuntrică a geniului sau forma ideală și expresia ei în materie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a unei drame de Shakespeare? Publicul le vede și nu le mai citește. Fabulația lor fotografică e chiar inferioară unui film de aventuri oarecare. Masa spectatorilor rămâne astfel cu o idee foarte falsă despre valoarea creatorilor de geniu. Cinematograful discreditează capodoperele, reducându-le la factorul comun al producțiilor de duzină. El distruge astfel supremele măsuri la care trebuie raportate valorile artistice, dezorientează și trivializează gustul public, neputând să-1 ridice. Această invazie de amestecuri hibride asupra întregii societăți, prin mijloacele uriașe de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noi nu putem să reconstruim modelele primitive ale imaginii originale decât cu ajutorul concluziilor trase din opera de artă perfectă”(C G.Jung: Op. cit. p. 141) Cu alte cuvinte, gâsindu-ne, bunăoară, în fața unei Madone de Rafael, nu trebuie să vedem în ea capodopera acestui geniu, ci arhetipul sau imaginea primitivă pe care a visat-o un troglodit acum zece mii de ani și pe care el a impus-o penelului peste capul lui Rafael, prin forța dinamică a inconștientului colectiv! lată toată esența teoriei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stâncă. Fumul inspirator al psihologismului modern, nu mai emană din pământ, ci din cimitirul ideilor individuale sau din cimitirul colectiv al omenirii. Acest soi de inspirație ne ar face impresia unor miasme ridicate din zăcămintele putrefacțiilor, dacă n-ar fi capodoperele strălucitoare ale geniului omenesc, care să ne ajute să înțelegem că nu dintr-o asemenea inspirație s-au plăsmuit. Precum se poate observa fără greutate, teoriile inconștientului creator nu atribuie nici o funcție inteligenței personale în cele mai înalte plăsmuiri ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
precum în văzduh, fulgerul nu apare decât dacă există norii, tot astfel inspirația nu se aprinde decât în nebuloasele inflamabile ale experiențelor sufletești și artistice totdeodată. Acest fond sufletesc constituie de fapt „izvoarele inspirației”. Ele sunt foarte variate și mulțimea capodoperelor sintetizate din aceste nebuloase sufletești, nu ne dau nici pe departe ideea bogăției acestor izvoare. Hippolyte Taine, care în filosofia artei reprezintă concepția naturalistă, le subordonează la trei factori determinanți: rasa, mediul și momentul istoric. Fără îndoială că artistul e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea era încă socotită drept o barbarie în comparație cu frumusețea celei grecești. Voss, citat de Tudor Vianu, zicea că una față de cealaltă e „ca o cocină de porci față de un palat”. Ieșirea dintr-un asemenea impas teoretic se poate considera Faust, capodopera lui Goethe, clădită pe un mit sau pe o legendă medievală. Dar soluția cea mai amplă e arta complexă a lui Richard Wagner, crescută din arborescenta fantastică a mitologiei germanice și din „mitologia” creștină a Evului Mediu. Într adevăr, Tetralogia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de virtutea, pe care o visau și o cântau, dar n-o înfâptuiau. Ascetul e, dimpotrivă, o întrupare reală a virtuții. El n-o visează, ci o încarnează. Despre el se spune de obicei, în comparație cu geniul, că își este propria capodoperă morală, pe când artistul își consumă umanitatea în capodopera de artă pe care, dincolo de el, o dăruiește omenirii, în parte e adevărat, în parte inexact. E adevărat că geniul se consumă în operă, văzându-se pe sine mai mult în ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cântau, dar n-o înfâptuiau. Ascetul e, dimpotrivă, o întrupare reală a virtuții. El n-o visează, ci o încarnează. Despre el se spune de obicei, în comparație cu geniul, că își este propria capodoperă morală, pe când artistul își consumă umanitatea în capodopera de artă pe care, dincolo de el, o dăruiește omenirii, în parte e adevărat, în parte inexact. E adevărat că geniul se consumă în operă, văzându-se pe sine mai mult în ea decât în omul din el. Trebuie să observăm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dura dincolo de el. Exegi mormmentum aere perennius exclamă Horațiu și tot el spune cuvântul, care sună ca o supremă mângâiere și ca un suspin totodată: non omnis moriar, nu voi muri întreg, fiindcă voi trăi peste veacuri în opera mea. Capodoperele nu sunt eterne decât la figurat. Ele trăiesc cât materia în care au fost modelate. Dar setea de nemurire, pe care geniul o pune în ele, e un miracol natural al spiritului omenesc și el nu poate veni din inconștient
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai luminat și mai înalt simț al nefericitei noastre vieți terestre. În fața morții, geniul se amăgește adesea cu iluzia nemuririi, întrupată în opera de artă. în fața morții care e rodul fatal al păcatului, sfântul se ridică pe sine ca o capodoperă morală. Dar nu e adevărat ce spune Berdiaev că sfințenia n-ar fi altceva decât expresia unui egoism transcendent. Am fi îndreptățiți s-o numim astfel dacă, de fapt, sfântul n-ar fi altceva decât propria sa capodoperă, dacă el
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]