4,021 matches
-
este de a întemeia colonii în unul sau două locuri, care să fie un fel de centre de legătură ale acelor teritorii cu statul; în adevăr, trebuie să folosești acest mijloc sau, dacă nu, să ții acolo o armată de cavalerie numeroasă, precum și pedestrași. Coloniile nu cer multă cheltuială; principele înființează colonii și le întreține acolo fără cheltuială sau cu una prea mică, și face rău prin aceasta numai acelora cărora le ia ogoarele și casele pentru a le da noilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al lor și trăind doar din meșteșugul armelor, o infanterie puțin numeroasă nu putea să le aducă faimă, iar una numeroasă le era o povară pentru că nu aveau de unde să-i dea de mîncare. Iată de ce s-au mărginit la cavalerie, care fiind alcătuită dintr-un număr de oameni potrivit de mare, putea să fie bine hrănită și întreținută cu toată cinstea. Lucrurile ajunseseră atît de departe, încît la o armată de douăzeci de mii de soldați nu se găseau nici
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Carol VII, tatăl regelui Ludovic XI, după ce prin soarta lui norocoasă și prin meritele lui a eliberat Franța de englezi, și-a dat seama că este necesar să-ți alcătuiești propriile tale armate și a organizat în regatul lui armata cavaleriei și aceea a infanteriei. Pe urmă, fiul său Ludovic, a desființat-o pe aceea a pedestrașilor și a început să ia în solda lui pe elvețieni; această greșeală, pe care ceilalți regi au urmat-o și ei la rîndul lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cele ce se întîmplă astăzi, cauza primejdiilor prin care trece acest regat. Căci dînd elvețienilor prilejul de a se acoperi de glorie, el și-a înjosit și și-a micșorat propriile lui armate, pentru că a desființat cu totul infanteria, iar cavaleria a pus-o sub dependența armatelor altuia; în adevăr, fiind obișnuită să lupte împreună cu elvețienii, ea are impresia că nu poate să învingă fără aceștia. Iată de ce armatele franceze nu sînt destul de numeroase pentru ca să lupte contra elvețienilor, iar cînd este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
elvețiană și cea spaniolă sînt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încît o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească, dar să fie sigură că îi va înfrînge. Spaniolii nu izbutesc să reziste niciodată cavaleriei, iar elvețienilor ar trebui să le fie frică de infanterie atunci cînd s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atît de încăpățînați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar trebui să le fie frică de infanterie atunci cînd s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atît de încăpățînați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii nu pot înfrunta cavaleria franceză, iar elvețienii sînt nimiciți de infanteria spaniolă. Și cu toate că lucrul acesta nu s-a dovedit încă în întregime prin faptă, bătălia de la Ravenna a fost totuși un exemplu în mic a ceea ce s-ar putea întîmpla; căci aici infanteria
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se apărau, spaniolii au izbutit să se strecoare pe sub sulițele dușmanilor și ar fi putut cu siguranță să-i lovească și să-i ucidă pe toți nemții, fără ca aceștia să poată face ceva împotrivă; căci dacă n-ar fi fost cavaleria care să-i lovească pe spanioli, aceștia i-ar fi nimicit pe adversari. Cunoscînd ceea ce lipsește atît unei infanterii cît și celeilalte, se poate alcătui o alta nouă care să reziste cavaleriei și să nu se teamă de infanterie; lucru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceva împotrivă; căci dacă n-ar fi fost cavaleria care să-i lovească pe spanioli, aceștia i-ar fi nimicit pe adversari. Cunoscînd ceea ce lipsește atît unei infanterii cît și celeilalte, se poate alcătui o alta nouă care să reziste cavaleriei și să nu se teamă de infanterie; lucru care va fi cu putință atît prin noul model al armelor cît și prin noua organizare a trupelor. Acestea sînt lucrurile care, atunci cînd sînt organizate într-un fel nou, asigură renumele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aveau ei. Bătrânii și femeile, uzi până la piele, se țineau pe lângă căruțe, strigând la vite ca să meargă mai departe. Marița era umflată până aproape de nivelul podului și apa era galbenă. Căruțele se-ngrămădiseră pe pod și cămilele treceau printre ele. Cavaleria greacă supraveghea evacuarea. Femei și copii stăteau În căruțe, Îngrămădiți printre saltele, oglinzi, mașini de cusut și boccele. O femeie tocmai năștea, În timp ce o fetiță o acoperise cu o pătură, plângând. Ți se făcea pielea de găină dacă te uitai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
desfundat spre locul În care-și lăsase bicicleta. Drumul avea să fie umbrit, după ce trecea canalul. Și-n plus, pe ambele părți erau copaci În care nu se trăsese deloc. Pe drumul ăla trecuseră odată, În timp ce mărșăluiau, pe lângă regimentul de cavalerie Terza Savoia, trecând călare prin zăpadă, cu lăncile-n mână. Caii scoteau aburi când respirau. Nu, asta se-ntâmpla În altă parte. Unde? — Mai bine m-aș duce mai repede la nenorocita aia de bicicletă, Își spuse Nick. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
victoriei... — Hai, spune, ce s-a întâmplat? întrebă Antonius bătând cu pumnul în masă. Vorbește! — Unii dintre soldații noștri s-au alăturat trupelor vitelliene. Printre alții, s-a predat lui Caecina și Julius Briganticus, batavul care comanda un flanc al cavaleriei noastre. — Nepotul lui Julius Civilis! Știu că-și urăște unchiul, dar să meargă până într-acolo... Antonius își frecă obrajii cu ambele mâini, apoi se uită la Titus cu ochi strălucitori. — Și Otho ce face? exclamă furios. E pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
are sub comanda lui trei legiuni, dar încă nu a reușit să cucerească Hierosolyma. Mucianus comandă patru legiuni în Syria, dar îi place luxul. Amândoi sunt nerăbdători să se întoarcă în Italia și pot conta pe ajutorul trupelor auxiliare de cavalerie și infanterie, al flotei din Pontus și al regilor cu care s-au aliat. Tu, din Pannonia, poți ridica împotriva lui Vitellius toată Illiria, cu acordul lui Vespasianus și sprijinul trupelor din Africa. Știi la fel de bine ca și mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și respectă jurămintele. Trupele auxiliare vor acoperi flancurile... Să nu uităm că cei din Rhetia ne sunt dușmani... Tu - se întoarse spre legatul Sextilius Felix, pe care îl respecta pentru credința sa profundă în zeul Mithra -, tu, împreună cu aripa de cavalerie Auriana, opt cohorte și miliția Norica, vei ocupa malul râului Aenus și vei avea grijă ca rhetienii să nu invadeze aceste ținuturi și să nu se îndrepte spre Italia ca să-l ajute pe Vitellius. — Așteaptă! Vedius Aquila își croi drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să aliniem soldații! — Retrăiește începutul bătăliei. Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu pe sine galopând în mijlocul soldaților, ordonând să se alinieze în acies ca să formeze o linie de atac lungă. Se văzu dispunându-i în prima dintre cele trei linii pe expediti înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și depășească tovarășii. — Atenție! — Dacă n-ar fi fost Antonius, am fi pierdut bătălia încă de la prima înfruntare, murmură Errius. A început rău, foarte rău... — Atenție! șopti Antonius, văzând cum rândurile perfect ordonate ale soldaților săi se rupeau, împinse de cavaleria lui Arrius, care încerca să forțeze deschiderea nu mai mare de zece pași. Unii soldați, speriați, urmăriți de dușmani, își abandonaseră caii și veneau în fața tovarășilor lor aliniați în formație, implorându-i să-i lase să treacă. Se năpusteau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pătrată sau dreptunghiulară, are patru laturi și o mare grădină interioară, în care se poate ajunge prin porticurile interioare. Editor: finanțatorul oficial al luptelor de gladiatori. Corespunde actualului sponsor. Eques (pl. equites): cavaler (lat.). În primele două secole ale Imperiului, cavaleria ușoară romană era compusă în mare parte din galo-romani; de origine galică erau și majoritatea armelor: sabia, scutul plat alungit și lancea. Equites gladiatori: cavaleri specializați în luptele desfășurate în amfiteatru. Poartă galea de bronz cu boruri plate, circulare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sava. Panoplia: din grecescul pan („întreg“) și hoplon („armament“); desemnează întregul echipament al vechilor hopliți. Ulterior va indica echipamentul ofițerilor romani, deoarece aceștia vor păstra armele greco-macedonene din epoca monarhic-republicană. Parma: scut rotund, ușor convex, folosit în mod obișnuit de cavalerii romani și de gladiatori. Parmula este un diminutiv ce indică dimensiunile sale reduse, în versiunea folosită de gladiatori. Plinius vorbește în cazul tracului despre pocula parmula, o parmula în formă de strachină (rotundă și convexă). Termenul va indica însă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sfîrșit vine cu propunerea ca generalul Stănculescu să fie numit În fruntea guvernului, săracu’, că-i șchiop. În mintea Întunericită de suferință a lui Neacșu, Iliescu este și el lup, dar bătrîn, Într-o clipă de neatenție, Stănculescu vine de la cavalerie, iar Roman-i „lupul cel tînăr ce trebuie cu orice preț scos din pădure”, care aveau să-l și scoață. Așa că dacă-i vorba păn’ la urmă den dobitoace, putem fără sfiiciune agrăi că dacă dobitocie nu e, nămica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au voie să intre, prin stăruințele lui Arie au acceptat-o și pe Mașa. Ca ne justificăm totuși prezența, a fost necesar să scriu un fel de scurtă dare de seamă despre situația satelor românești, ca să aibă o idee și cavalerii cum stau lucrurile și, astfel, să fie convinși să facă o donație consistentă comitetului local pentru Înfrățirea dintre satul Lebbeke și comuna Moroieni (unde lucra Mașa ca medic pierdut În abnegație), donație ce urma să fie folosită de comitet pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toată lumea, ci și romanul lui din tinerețe, La Pluie d'etoiles), acest inegalabil Mathila Ghyka îmi spunea că al doilea război mondial, care abia începuse, este, de fapt, un război ocult între două societăți secrete, și anume între Templieri și Cavalerii Teutoni... Dacă un om de inteligența și cultura lui Mathila Ghyka putea gândi astfel, nu e de mirare că tradițiile oculte sunt desconsiderate... Dar văd că nu spuneți nimic, adăugă zâmbind. - Vă ascultam. Mă interesează... - De altfel, nici nu e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e nevoie, sau i-ar acoperi Înaintarea din față cînd asta e de făcut. — Pe cînd? — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
despre asta? Îl Întrebai. — Nimic În afară de ce e În comunicatul oficial. Ai ceva whisky În plosca aia lungă? — Da. Luă o gură și-și linse grijuliu buzele. Mai demult fusese căpitan de husari unguri și odată, cînd fusese comandantul unei cavalerii neregulate din Armata Roșie, În Siberia, capturase un tren plin cu aur și-l ținuse acolo toată iarna, cînd se ajungea la -400C. Eram prieteni buni și el era nebun după whisky; acum era un om mort. — Pleacă acum, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de viață. Dacă ai vreuna prin apropiere, o ascult cu plăcere. Mi-am amintit de o istoriară relatată de Aurel Leon, pe care și el o știa de la N.A.Bogdan. Ascultă! „Pe vremea acelei întâmplări, legaseră prietenie mare colonelul de cavalerie Budușcă G. și consilierul de la Curtea MCDM, om mic de stat, peltic, dar magistrat integru. Erau amândoi amatori de vinuri rare, pe care le plăteau scump... Odată îi apucase ziua în fața mai multor sticle goale. Buduscă, zice MCDM (cu s
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu o adâncă plecăciune pe Mihail Kogălniceanu - omul providențial al neamului românesc - grăbim pasul spre grădina Copoului. Până în poarta grădinii îmi formulez discursul pe care am de gând să-l susțin în fața ieșeanului despre Monumentul Eroilor Diviziei a II-a Cavalerie. Așa după cum mă așteptam, ieșeanul m-a și întrebat: Știi ceva despre această minune? Întâi află că autorul acestui monument este sculptorul Ioan Dumitriu-Bârlad și că monumentul se află pe acest loc din 29 mai 1927. Statuia este o alegorie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]