3,886 matches
-
numele de "Maxime de Nimal", fiind considerat cadet străin (belgian). După absolvirea școlii militare, a fost repartizat la un regiment de cavalerie. După ce și-a schimbat numele în "Weygand" și a primit cetățenia franceză, a devenit instructor la "École de cavalerie" de la Saumur. În timpul scandalului „Dreyfus”, el a avut una dintre cele mai dure poziții anti-Dreyfusard din rândul camarazilor de regiment, fiind unul dintre sprijinitorii văduvei lui Hubert-Joseph Henry, după ce acesta din urmă s-a sinucis când s-a aflat de
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
la gradul de căpitan, Weygand a ales să nu se pregătească pentru admistera la "Haute École de Guerre"), pretextând că dorea să păstreze legătura cu trupele. Aceasta nu l-a împiedicat mai apoi să devină instructor la aristocratica "École de cavalerie". Weygand a luptat în prima conflagrație mondială ca ofițer de stat major. La izbucnirea războiului, el și-a satisfăcut dorința de „contact cu trupele” petrecând 26 de zile la comanda Regimentului al 5-lea husari. Pe 28 august a fost
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
a fost un masacru comis de către armata SUA, pe data de 29 decembrie 1890, împotriva triburilor Lakota/Sioux Miniconjou și Hunkpapa, lângă Rezervația Lakota Creasta Pinului, în statul american Dakota de Sud. Masacrul s-a produs în timp ce regimentul de cavalerie a 7-a SUA , condus de generalul James W. Forsyth, escorta convoiul amerindienilor Lakota, condus de Elan Pestriț. În urma masacrului au fost uciși cca 300 de amerindieni Lakota, dintre care 90 de bărbați și 210 de femei și copii. De
Masacrul de la Wounded Knee () [Corola-website/Science/332466_a_333795]
-
crezând că este prințul. Dmitri a supraviețuit, deși a fost rănit iar imediat după bătălie a leșinat din cauza epuizării și hemoragiei. După aproape trei ore de luptă (de la amiază până la ora 3) forțele ruse au fost victorioase, în ciuda pierderilor mari. Cavaleria lui Vladimir cel Viteaz (vărul lui Dmitri), condusă de prințul Bobrok (cumnatul lui Dmitri) a lansat o contraofensivă supriză asupra flancului Hoardei, ceea ce a condus la colapsul flancului. Sursele vremii nu oferă o descriere precisă a locației bătăliei. Prin urmare
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
era întărit cu câmpuri minate corespunzătoare. Armata a II-a franceză trebuia să apere un front de 70 km și primse pentru plasarea pe teren doar 16.000 de mine. Dintre aceste, 7.000 de mine fuseseră încredințate diviziilor de cavalerie, care trebuiau săle monteze în calea înaintării germane prin sudul Belgiei. Pentru apărarea aliniamentului Meusei au rămas doar 2.000 de mine. Dintre acestea, Divizia de infanterie a 55-a a primit doar 422. Nici măcar toate acestea nu au fost
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
lăsat Divizia a X-a Panzer singura forță germană care mai apăra capetele de pod. Împotriva acestei divizii, francezii puteau mobiliza Corpul XXI (Divizia a 3-a blindată, Divizia a 3-a de infanterie motorizată, Divizia a 5-a de cavalerie ușoară și Brigada I de cavalerie). Un al doilea mare grup era format din Divizia a 2-a de cavalerie ușoară și Divizia a 3-a de tancuri, întărea Corpul XXI. Corpul X putea să se alăture atacului aliat cu
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
singura forță germană care mai apăra capetele de pod. Împotriva acestei divizii, francezii puteau mobiliza Corpul XXI (Divizia a 3-a blindată, Divizia a 3-a de infanterie motorizată, Divizia a 5-a de cavalerie ușoară și Brigada I de cavalerie). Un al doilea mare grup era format din Divizia a 2-a de cavalerie ușoară și Divizia a 3-a de tancuri, întărea Corpul XXI. Corpul X putea să se alăture atacului aliat cu două batalioane de recunoaștere, elemente ale
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mobiliza Corpul XXI (Divizia a 3-a blindată, Divizia a 3-a de infanterie motorizată, Divizia a 5-a de cavalerie ușoară și Brigada I de cavalerie). Un al doilea mare grup era format din Divizia a 2-a de cavalerie ușoară și Divizia a 3-a de tancuri, întărea Corpul XXI. Corpul X putea să se alăture atacului aliat cu două batalioane de recunoaștere, elemente ale Diviziei a 71-a de infanterie, cu Divizia a 205-a de infanterie și
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
egală măsură se promovează lucrări ale unor instrumentiști de top din muzică rock, cum ar fi: Joe Satriani, Brian May, Yngwie Malmsteen. Piese precum: "Preludiu la Nunta lui Figaro", "Suite Arlesienne 2 - Farandole", "Carmina Burana - O Fortuna" sau "Uvertura la Cavaleria Ușoară", sunt alternate cu "Perfect Strangers", "Kashmir" sau "Comfortably Numb", într-un spectacol de mare ținută artistică. "Crinolinele" (Leș crinolines), piesa originală scrisă pentru chitară și orchestră de Călin Grigoriu, unul dintre cei mai valoroși instrumentiști români, este una dintre
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]
-
februarie 1785, pe Dealul Furcilor. Documentele vremii spun că, în dimineața de 28 februarie, o zi de luni, cei doi lideri ai răscoalei au fost duși la locul execuției, urcați în câte un car și însoțiți de un escadron de cavalerie din Toscana și de 300 de pedestrași. În afară de nobilime și de oamenii de seamă din comitat, au fost aduși să privească execuția lui Horea și Cloșca câte trei bătrâni și câte trei tineri din fiecare sat din cele patru comitate
O controversă persistă, la 231 de ani de la martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101372_a_102664]
-
trebuie să fie catolici, să aibă cel puțin 1,70 metri înălțimi și un background militar. 3. Tigri zburători Cunoscuți oficial drept ”Grupul americani de voluntari”, faimoșii ”tigri zburători” erau o forță de trei escadroane (subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie, n.r.) de piloți de luptă care au ajutat China împotriva Japoniei, în cel de-Al Doilea Război Mondial. Unitatea a fost pusă pe picioare la începutului lui 1941, cu doar
Cinci armate legendare de mercenari () [Corola-website/Journalistic/102086_a_103378]
-
fapt care a contribuit la refuzul lui Traian, nemulțumit desigur de rangul trimișilor. În timpul iernii ostilitățile încetează în această regiune, iar dacii întăresc Poarta de Fier, trecătoarea ce duce din Banat în Transilvania. Decebal încearcă o diversiune și în alianță cavalerii cataphracți(în zale de fier omul și calul) sarmați și atacă Dobrogea romană. Au loc lupte grele și însuși Traian se vede nevoit să coboare pe Dunăre și în cele din urmă dacii sunt respinși. Imperiul Roman la moartea lui
Primul război dintre Decebal și Traian - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102203_a_103495]
-
Bizanțul, părea să nu fie decât o chestiune de timp. Într-adevăr, într-o bătălie memorabilă, care-i adusese și epitetul de Yildirim (Fulgerul), datorită apariției sale neașteptate, într-o noapte, sub zidurile cetății Nicopole, Baiazid învinsese, în 1396, floarea cavaleriei europene. Ca urmare a acestei victorii, ce uimise și înspăimântase Europa, pământurile bulgare fură anexate statului otoman, ele devenind, potrivit practicii din Orient, proprietatea sultanului. Albania sudică și Thesalia căzuseră, de asemenea, sub stăpânirea sa. În Asia Mică fură supuse
Captivitatea și moartea lui Baiazid Fulgerul - Prima parte - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102222_a_103514]
-
a fost blocată de bolșevici, iar încercarea guvernanților basarabeni de a prelua sub controlul lor căile ferate, a eșuat, după cum a eșuat și intenția lui Șcerbaciov - la care apelase Sfatul Țării, de a trimite în Basarabia Divizia a 7-a Cavalerie și 61 Infanterie. La 1 ianuarie bolșevicii au preluat controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului. Ca urmare a refuzului Radei Centrale din Ucraina de a recunoaște regimul bolșevic de la Petrograd, precum și a inițierii tratativelor sovieto-germane de pace de la
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
Iași, precum și asigurarea ordinii în teritoriul dintre Prut și Nistru prin împiedicarea jafurilor și formarea depozitelor. Confruntarea eventuală cu unități bolșevice a fost prevăzută, drept care Antonescu a propus trimiterea unei divizii prevăzută cu mijloacele necesare și întărită un regiment de cavalerie, pentru a ocupa segmentul de cale ferată Tighina/ Bender - Socola - cu un puternic control al centrelor Bender și Chișinău. De asemenea, trupele diviziei ar fi urmat să aducă ordinea în zona afectată acesteia - pentru a asigura formarea depozitelor și ar
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
în recunoaștere în fruntea căruia se afla comandantul Regimentului 47 român - colonelul Dragu, a fost luat prizonier de către soldații bolșevici la Vulcănești. Ca efect al intervenției profesorului universitar Filonov, conducătorul sovietelor din Ismail, militarii detașamentului au fost salvați. Escadronul de cavalerie - comandat de căpitanul Vasilescu, atacat cu focuri de armă de soldați și de populație a fost împrăștiat, după ce comandantul acestuia a fost ucis. Toate detașamentele române de pe malul stâng al Prutului, releurile de curieri și pichetele de grăniceri au fost
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
a fost asigurată de către Brigada 1 Grăniceri, care a asigurat celor 4 divizii ocuparea podurilor și a raioanelor cu vaduri și apărarea flancurilor la treversare. Ulterior grănicerii au rămas în dispozitiv de pază pe malul drept al Prutului. Divizia 1 Cavalerie, aflată sub comanda generalului Mihail Schina, a traversat Prutul pe la Țuțora în data de 8/21 ianuarie. Divizia a 11-a Infanterie, aflată sub comanda generalului Ernest Broșteanu, a trecut râul pe 10/23 ianuarie, pe la Leova (Brigada 22 Infanterie
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
pe la Ungheni (Brigada 21 Infanterie). Cu trupe ale Diviziei a 13-a Infanterie au fost organizate două detașamente, care au traversat râul la data de 11/24 ianuarie: „Prut” (format dintr-un batalion din Regimentul 48 Infanterie, alături de artilerie și cavalerie), pe la Vadul lui Isac și „Bolgrad” (format din 3 batalioane din Regimentul 47 Infanterie, alături de artilerie și cavalerie), pe la Oancea.
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
care au traversat râul la data de 11/24 ianuarie: „Prut” (format dintr-un batalion din Regimentul 48 Infanterie, alături de artilerie și cavalerie), pe la Vadul lui Isac și „Bolgrad” (format din 3 batalioane din Regimentul 47 Infanterie, alături de artilerie și cavalerie), pe la Oancea.
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
1924. Pârvu Boerescu s-a recăsătorit în 1941 cu Zizi (Zoe) n. Laurențiu (1917-1995), având un fiu, Pârvu Boerescu (n. 1946). Col. Pârvu Boerescu a încetat din viață la 6 septembrie 1978, în vârstă de 90 de ani. Sublocotenent de Cavalerie (01.07.1907), Locotenent (01.07.1910), Căpitan (01.04.1915), Maior (13.11.1917) . Ulterior a fost avansat lt.-colonel și colonel în rezervă. După absolvirea clasei a 4-a liceale la Liceul „Gh. Lazăr” din București în 1902
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
în rezervă. După absolvirea clasei a 4-a liceale la Liceul „Gh. Lazăr” din București în 1902, a fost înscris până în anul 1905 la Școala Fiilor de Militari din Iași, după care a trecut în Școala militară de infanterie și cavalerie din București, pe care o absolvă în anul 1906, ca șef de promoție. În septembrie 1906 a fost trimis la un stagiu militar de specializare în Germania, în Regimentul 15 de dragoni al Cavaleriei Prusiene (la Haguenau), frecventând Școala de
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
în Școala militară de infanterie și cavalerie din București, pe care o absolvă în anul 1906, ca șef de promoție. În septembrie 1906 a fost trimis la un stagiu militar de specializare în Germania, în Regimentul 15 de dragoni al Cavaleriei Prusiene (la Haguenau), frecventând Școala de Război din Metz și Școala de Echitație din Paderborn. Întors în țară în 1910, este avansat locotenent în Regimentul 5 Călărași și apoi în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Călărași și apoi în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala Superioară de Război din București, pe care o absolvă ca ofițer brevetat de stat-major, activând din 1915 în Ministerul de război, la direcția a 2-a Cavalerie. La începutul războiului (15/28 august 2016), cpt. P. Boerescu era ofițer în Statul-major al Armatei I-a, la Craiova, de unde a fost trimis în diverse misiuni de transmitere a ordinelor, de informare și de sprijin operativ. La ordinul Marelui
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în rândurile căreia lupta unitatea complet mecanizată "Corps de Cavalerie" comandată de generalu René Prioux), să înainteze în Belgia. Aici, francezii trebuiau să sprijine trupele belgiene numeroase, dar mai slab echipate. Gamelin se aștepta ca atacul germanilor să depășească relativ ușor apărarea belgiană de pe linia canalului Albert. Oricum, planul belgienilor
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
râurile Dyle și Meuse efectuată cu forțe blindate masive. Belgia, dar și Olanda și Luxemburgul luaseră decizia respectării unei stricte neutralități, de aceea le fusese imposibil francezilor să pregătească poziții defensive corespunzătoare pe teritoriile acestor țări. De aceea, Corpurile de Cavalerie a primit misiunea executării unei acțiuni de întârziere a înaintății inamicului undeva în regiunea dintre Gembloux și Maastricht (în cel mai probabilă zonă de traversare a canalului Albert, în punctul de joncțiune a canalului cu râul Meuse). Aceste lupte de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]