66,018 matches
-
solzi de frunze, de dincolo de falii se bucură de sânge. O clipă de uitare un timp nedefinit, parcă și cursul vremii încet s-a mai oprit. Din frumuseți ivite de sus, din alt mister, se scutură albastrul venit direct din cer. Și aripa-nălțimii prin dorul ce colindă, iubirea prinde aripi și macină ispită. Frumosul se agață încet și floarea vrea, să iasă la lumină spre înălțimea sa. Culoarea ca un foc ... Citește mai mult Pădurea o năframăprinsă în solzi de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
mult Pădurea o năframăprinsă în solzi de frunze,de dincolo de faliise bucură de sânge.O clipă de uitareun timp nedefinit,parcă și cursul vremiiîncet s-a mai oprit.Din frumuseți ivitede sus, din alt mister,se scutură albastrulvenit direct din cer.Și aripa-nălțimiiprin dorul ce colindă,iubirea prinde aripiși macină ispită. Frumosul se agațăîncet și floarea vrea,să iasă la luminăspre înălțimea sa.Culoarea ca un foc... XX. CURCUBEUL, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
dorului apare ca o irizație de culoare peste bolta colorată ca o mare, iluzia ce se zbate ca un semn adus de un frumos etern- și doar el curcubeul știe să ne apropie de împărăție. Timp neumblat de nălucă pe cerul închis într-o nucă, un val nemăsurat privit de un orb vindecat apropiat de o clipă. Am uitat să privesc prin ispită. Citește mai mult Frumusețea și neființa luipeste apa ce se scurge din raiul doruluiapare ca o irizație de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
ce se scurge din raiul doruluiapare ca o irizație de culoarepeste bolta colorată ca o mare,iluzia ce se zbate ca un semnadus de un frumos etern-și doar el curcubeul știesă ne apropie de împărăție.Timp neumblat de nălucăpe cerul închis într-o nucă,un val nemăsuratprivit de un orb vindecat apropiat de o clipă.Am uitat să privescprin ispită.... XXI. MANNEKEN PIS, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. Prăpastia istoriei este încăpătoare o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cu adevărul său despre rotund ne-a abandonat printr-un cuvânt. ,,și totuși se învârte” spune Ce...? Să ne lăsăm uciși pentru idei să ne adăpăm cu iluzii, și totuși se învârte? Departe, aproape, pe un nor, o punte, între cer și marele mister un munte. Citește mai mult În acest secol totul e absurdfilosofia nu a descifrat totulpunctul de plecare ca abandonare,iar jocul se adaugă cu locul.Răul făcut spiritului prin abandonne ridică la stadiul de OM,acest paradox
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
ca permanentă stare.Galilei cu adevărul său despre rotundne-a abandonat printr-un cuvânt.,,și totuși se învârte” spuneCe...? Să ne lăsăm uciși pentru ideisă ne adăpăm cu iluzii,și totuși se învârte? Departe, aproape, pe un nor, o punte,între cer și marele mister un munte.... XXV. PESTE POTECI ȘI IERNI, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. La capătul drumului cu prima zăpadă se formase o stâncă de gheață, acolo încremenise tristețea mea în culoarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Mă doare inima, în fericirea ta, driadă pe culmi de munți adun și spun mica baladă. Închis în văgăuni de lut, stingher am ascuns luna în mister și cerul am ascuns în depărtare să nu zăresc nimic din căutare, și verdele de câmp a fost ascuns în curbura dintre munți, apoi am privit peste întinderi vii tăcerea frunzelor ce-s mii. Să fug, să fug, și să sărut prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în vreme pe drumul acesta, pe-aci, prin vâgâuni de lut, copii. Citește mai mult Mă doare inima, în fericirea ta, driadăpe culmi de munți adun și spun mica baladă. Închis în văgăuni de lut, stingheram ascuns luna în misterși cerul am ascuns în depărtaresă nu zăresc nimic din căutare,și verdele de câmp a fost ascunsîn curbura dintre munți,apoi am privit peste întinderi viităcerea frunzelor ce-s mii.Să fug, să fug, și să sărutprin văgăuni de purpură și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mă pot ascunde de mine, o izolare zgomotoasă a sufletului, un zâmbet schimonosit, fals, asemeni unui costum care nu este al meu. Ce pot face cu cerul meu din care cad îngerii, pe care vreau să-i salvez în mâinile obosite. Cum este unde nu este EL, Ce drum mă duce în noaptea continuă, asemeni orbilor fără amprente digitale, care nu pot distinge decât pipăind lacrimile. Un
NUMAI EL PRIN MINE SALVEAZĂ ÎNGERII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381703_a_383032]
-
față și încearcă să îți revii. Emi se prinse, se agăță mai mult de brațul Tamarei și plecară spre fântâna arteziană ce se afla la circa 30 de metri de ele. Era frumoasă, jeturile de apa ce se înălțau, spre cer, căzând apoi în trombă, formau o perdea deosebită...Dar nu făcură nici 10 pași că picioarele Emiliei se împleticiră ușor, parcă slăbise de vlagă dintr-o dată. Tamara abia apucă să își întoarcă privirea că Magda, care le urmărea din ochi
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
datoriile înalț chemări împotriva suferinței pentru mila unei ființe față de ceailaltă nu mă întrebați - De ce-i amară viața sunt întrebări de-a floarea-soarelui încă și încă se vor înmulți ca-n smocuri mărăcinii. Într-o Românie cu de toate nici cerul și nici pământul nu ne mai iartă! Și păsările s-au îmbolnăvit de atâta otravă doar pentru că nu cei curați introduc busuiocul în căldărușe. Privesc fix, pe nesăturate la leșiatice nădejdi m-aș cufunda într-o adâncă visare ca trezindu
CA O ARCADĂ A ... ARMONIEI! de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381708_a_383037]
-
pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aur pe-acea
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
sângele îmi ard.Bucata mea de pâine pe masă șade albăuscându-se în coaja mirosului de vântcăci buzele îmi crapă în crusta disperăriide-a mai simți odată aroma de pământ.Să mai visez odată la legănarea adâncăce-mi tremură în oase acorduri fără cer,balans de vagoneți în galerii pierdutecântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlvaori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucăsă-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aurpe-acea potecă simplă care din Bucium urcă
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
în care i se prăpădise bărbatul. Se ... III. ÎNTÂLNIRE ÎN MIEZUL DE AUR AL ȚĂRII, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017. ÎNTÂLNIRE ÎN MIEZUL DE AUR AL ȚĂRII Motto: „Din lumea noastră fără cer Așa e viața de miner” (Imnul minerilor) Nu este om mai îndrăgostit de viață, de soare, de flori, de iarbă, de pădure și de munți decât minerul. Și tocmai pentru că traiul său numai ușor nu se poate numi, minerul este
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
tai din ceapă,lacrimile m-au orbitși, ce mai, cu mare grabăam oprit orice gătit.Mai bine o las pe mamacăci ea știe cum și ce,eu mi-am dat de-acuma seama,să gătești ușor nu e!... VIII. CĂTRE CER, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Mi-am lăsat deschisă fereastra spre tine, Doamne! A pătruns prin ea ploaia și mi-a umezit ochii, a bătut gheața grea și mi-a sfârtecat sufletul
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
munților, un fecior de miner atât de frumos, că se opreau izvoarele din mersul lor să îl privească și soarele uita să mai apună de dragul lui. Avea feciorul acesta, pe numele lui Săndruțu Oiții, niște ochi albaștri și curați precum cerul de vară, un păr negru cărbune nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
munților, un fecior de miner atât de frumos, că se opreau izvoarele din mersul lor să îl privească și soarele uita să mai apună de dragul lui. Avea feciorul acesta, pe numele lui Săndruțu Oiții, niște ochi albaștri și curați precum cerul de vară, un păr negru cărbune nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
să sature setea puilor mei.Departe de haită,ferit de plumbul cuvintelorcare m-ar țintui la pământ...Surd!... XIX. PRINȚESA VRĂJITOARE, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. PRINȚESA VRĂJITOARE Pe vremea când, pe cer, Soarele domnea în bună pace alături de Lună, pe Pământ se pornise o mare gâlceavă între vrăjitoare și prințese, fiecare dintre ele considerându-se îndreptățite să domnească singure peste toată suflarea pământeană. Din această vrajbă, Pământul a fost împărțit în două
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
dar nici umbră de prințesă pe partea vrăjitoarelor. Ei și iată că în acele timpuri, în împărăția de la miazănoapte trăia o vrăjitoare tânără pe nume Cora, tare pricepută în licori magice. Citește mai mult PRINȚESA VRĂJITOARE Pe vremea când, pe cer, Soarele domnea în bună pace alături de Lună, pe Pământ se pornise o mare gâlceavă între vrăjitoare și prințese, fiecare dintre ele considerându-se îndreptățite să domnească singure peste toată suflarea pământeană. Din această vrajbă, Pământul a fost împărțit în două
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
deschis Pe-un petec de hârtie lină Poete,singur vei fi scris Se duce clipa ca un vis Veselă,tristă sau deplină Ca picurând din Paradis Prin ochii tăi raza-i divină Lasă-ți măcar un gând ne-nchis Privește cerul și te-nchină Se duce clipa ca un vis! (NE)CUVÂNT Mă-îmbată primăvara de verde și lumini Deasupra-mi liniștea se înfiripă Doar vântul bate lin dintr-o aripă Sub ochii mei albaștri și senini Voi sta de strajă
POEZII de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381719_a_383048]
-
să te întorci mereu Să cred că-am stat un timp visând Și că-ai venit numai în gând Iar malul mării l-ai lăsat plângând În clipa unei slăbiciuni,ecou Mișună timpul și mi se pare Că uneori sub cerul curat Se țes peste noi profund și ciudat Singurătăți cu gându-nfășurat În frunzișul cuvintelor amare Prin ochii mei să te întorci oricând Voi lăsa duioșia printre foi Căci dorul a rămas același,numai noi Zvârlind privirea înapoi Peste sărutul dat
POEZII de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381719_a_383048]
-
Mircea Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DINCOLO DE VIS Dincolo de vis e fără folos Degeaba e frumoasă marea Și ceru-albastru luminos Când valul a deschis cărarea Pentru un singur albatros Dincolo de vis scriu pe cer poeme Timpul e desculț și tot mai grăbit Numai albatrosul mâine-o să te cheme Cu inima plină de-un dor flămânzit Oare,te vei teme ! Referință Bibliografică: DINCOLO DE VIS / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul
DINCOLO DE VIS de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381722_a_383051]
-
de expresia lui Bacon, să avem “O școală pentru Gloria lui Dumnezeu și ameliorarea condiției umane”? Într-o perioadă de peste decenii, un prieten poet, a absolvit o școală numind-o “Școala de îngeri”. După care a muncit, reușind să pună “Cerul pe gânduri “ și, țineți-vă bine! După altă și altă muncă, ce credeți că a făcut? Scuzați-mă! Nu vă mai întreb că-i greu de anticipat. A “dansat cu fulgerul”. Mergând mai departe , alte școli de pe aici de prin jurul
CĂUTĂM ... ÎNVĂŢĂM... de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381709_a_383038]
-
Și atunci, avea nevoie de o pauză. Nu foarte lungă, însă la intervale din ce în ce mai mici. Respira prin imagini, prin muzică, prin emoții. Viața este, până la urmă, un lanț de amintiri. Azi este veselă. De ce? Pentru că simte când soarele este pe cer. E parte din viața ei. O definește în sens și spațiu. Când este înnorat, gândurile îi sunt gri, iar trupul și-l simte greu și bolnav. Așa a fost din copilărie. Între timp s-au mai adăugat și alte probleme
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
pentru ea o ocazie specială, asemenea unei nunți. Haine noi, parfum, mers la biserică în noaptea Învierii. Biserica din spatele parcului Cișmigiu era locul întâlnirii cu ceilalți membrii ai familiei. Lumânările aprinse, corul acela uman, unitar, suflet la unison, îndreptat către Ceruri. Totul era magic. Mirosul de ceară topită pe degetele ei, capul plecat apoi spre Lumina veșnică, în dulcea rugă spre veșnicia acelor clipe de armonie... După ce preotul rostea „Hristos a înviat!”, iar vocile deveneau un singur glas, puternic:„Adevărat a
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]