KorAP: Find »[drukola/base=chema & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...151 152 153 ...1867 >

46,651 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

pus pe palavre! LINGUȘITORUL: Da' fie, că frumos știe să le spună! LIMBUTUL: Așa că într-o zi... LINGUȘITORUL: Mai bine am vedea cum să facem să-l cunoască cinstita adunare aici de față pe Măria Sa! POSACUL: Ei, mare lucru! Îl chemăm, și gata! LIMBUTUL: Să-l chemăm! Mă duc eu să-i spun cu vorbe meșteșugite de ce-l chemăm. LINGUȘITORUL: Măria Sa, fiind cel mai deștept, și cel mai bun, și cel mai drept, și cel mai viteaz, și cel mai iubitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
că frumos știe să le spună! LIMBUTUL: Așa că într-o zi... LINGUȘITORUL: Mai bine am vedea cum să facem să-l cunoască cinstita adunare aici de față pe Măria Sa! POSACUL: Ei, mare lucru! Îl chemăm, și gata! LIMBUTUL: Să-l chemăm! Mă duc eu să-i spun cu vorbe meșteșugite de ce-l chemăm. LINGUȘITORUL: Măria Sa, fiind cel mai deștept, și cel mai bun, și cel mai drept, și cel mai viteaz, și cel mai iubitor de supușii săi... POSACUL: Gata bre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Mai bine am vedea cum să facem să-l cunoască cinstita adunare aici de față pe Măria Sa! POSACUL: Ei, mare lucru! Îl chemăm, și gata! LIMBUTUL: Să-l chemăm! Mă duc eu să-i spun cu vorbe meșteșugite de ce-l chemăm. LINGUȘITORUL: Măria Sa, fiind cel mai deștept, și cel mai bun, și cel mai drept, și cel mai viteaz, și cel mai iubitor de supușii săi... POSACUL: Gata bre! Mai trage-ți sufletul! PRICINĂ-ÎMPĂRAT (intră pe ușa din stânga, supărat): Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și vorbesc franțozește pe limba lor. Și tot așa, nu mai departe decât ieri, am deprins eu să arăt cu păpușile mele, Vasilache și Mărioara, o cântare și-un danț din cele noi, atâta doar că am uitat cum se cheamă, că nu-s de pe-aici nici ele, mi le-a arătat, pentru doi bani cu bortă, unul cam pletos și cu nădragii tot șchioapa și peticul. Știu și niște cimilituri nou-nouțe, din cele care-ți plac Măriei Tale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
LIMBUTUL (care li s-a alăturat încetișor celor doi): Apoi nu așa, cinstite sfetnice întâi. Că de vestea fetelor Măriei Sale s-a umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
acolo, așa că trebuie trimiși a doua oară. PRICINĂ: Îi trimitem, îi trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și te sfătuiesc să nu-mi strici cheful, pentru că, știi tu... odată mă mut în jâlțul cel negru și chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a rămas uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Liana. ILINCA: Așa, fata mamei. Eu am în tine toată nădejdea și plec liniștită până la fii-mea, în partea de răsărit a cetății. I-a venit, cum îți spuneam, sorocul aducerii pe lume a primului meu nepot, și m-a chemat neîntârziat la căpătâiul ei. LIANA: Du-te fără grijă, mamă Ilincă, le-oi face pe toate așa cum m-ai învățat dumneata. ILINCA: Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici pecetea pentru înscrisurile către cămări și beciuri. Le știi rostul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
bine, Măriile Voastre! GÂND: Mulțumim dumitale, fată frumoasă! (beau) Bun vin! Și bine se potrivește la oameni căzuți de la drum lung! LIOARA: Numaidecât poruncesc și pentru masă, soțul meu. GÂND: Mai îngăduie cu masa. Brăduț, cum facem cu cimilitura noastră? Chemăm sfetnicii sau o lăsăm pe mai târziu? BRĂDUȚ: Timp de amânare nu prea este, Măria Ta și tată; trei zile trec iute. Că tot cu dânsa mă necăjeam și când m-a lepădat calul într-o parte... LIOARA: Despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Măria Ta? GÂND: Iaca se poate! Deci fiți cu luare aminte la ce ne spune Zarvă-Împărat. Citește de ici, Brăduț, că nu văd tocmai bine. (îi dă scrisoarea) BRĂDUȚ (citește): În slujba noastră stau trei războinici neînfricați, pe care-i cheamă Terentie, Meletie și Isachie. Nimeni n-a izbutit a-i birui, având ei în preajmă, la vreme de harță, trei slujitori, care se-ntâmplă să aibă aceleași nume ca și războinicii. Unul din slujitori mânuiește cu meșteșug ghioaga, celălalt sulița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Nimeni n-a izbutit a-i birui, având ei în preajmă, la vreme de harță, trei slujitori, care se-ntâmplă să aibă aceleași nume ca și războinicii. Unul din slujitori mânuiește cu meșteșug ghioaga, celălalt sulița, al treilea arcanul. Îi cheamă deci și pe aceștia tot Terentie, Meletie și Isachie. Pentru slujba lor îi plătim deosebit pe unul de altul, potrivit înțelegerii făcute. Războinicii și slujitorii lor locuiesc, doi câte doi, la Cetatea Veche, la Cetatea Nouă și la Cetatea Arsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
altul, potrivit înțelegerii făcute. Războinicii și slujitorii lor locuiesc, doi câte doi, la Cetatea Veche, la Cetatea Nouă și la Cetatea Arsă. Dintre slujitori, la Cetatea Arsă locuiește cel cu ghioaga. Pe acesta și pe războinicul de la Cetatea Nouă îi cheamă la fel. La Cetatea Veche locuiește războinicul cu numele Isachie. Războinicul de la Cetatea Arsă primește, după fiecare luptă, un câștig de nouă ori mai mare decât cel primit de ghiogar, trăitor tot în Cetatea Arsă, cum arătam. Terentie războinicul primește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă, să se știe că au cercat și alții mai înainte, tot fără folos. LIOARA: Vorbește, fata mea. LIANA: Măriile Voastre, eu mă gândesc și zic așa: dacă pe cel cu ghioaga îl cheamă ca pe războinicul de la Cetate Nouă, și dacă războinicul Isachie locuiește la Cetate Veche, atuncea pe slujitorul cu ghioaga nu-l cheamă Isachie. SFETNIC I: Acesta-i un lucru vădit de la început. LIANA: Prea bine. Acuma, dacă cel cu ghioaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Vorbește, fata mea. LIANA: Măriile Voastre, eu mă gândesc și zic așa: dacă pe cel cu ghioaga îl cheamă ca pe războinicul de la Cetate Nouă, și dacă războinicul Isachie locuiește la Cetate Veche, atuncea pe slujitorul cu ghioaga nu-l cheamă Isachie. SFETNIC I: Acesta-i un lucru vădit de la început. LIANA: Prea bine. Acuma, dacă cel cu ghioaga locuiește, cum s-a spus, la Cetatea Arsă, atunci războinicul din aceeași cetate, care câștigă de nouă ori mai mult decât dânsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
e Terentie, pentru că 222 de bani de aur nu se pot împărți desăvârșit la 9. Așa că războinicul Terentie, nelocuind la Cetatea Veche, unde-i Isachie, nici la Cetatea Arsă, precum s-a arătat, va locui la Cetatea Nouă. Pe ghiogar chemându-l ca pe războinicul de la Cetatea Nouă, numele lui este deci Terentie. SFETNIC II: Copila are dreptate. Numai că cimilitura cere numele altui slujitor. LIANA: Nimic mai lesne decât să-l aflăm, odată ajunși aici, înțelepte sfetnice. Terentie fiind numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
măritului nostru împărat și al împărătiței sale, Brăduț-Voievod, se însoară. Iară aleasa dumisale este jupânița Liana, carele a fost ajutor jupânesei Ilinca chelăreasa, dară de-acu-ncolo se face domniță. Așa că, de azi în trei zile, va să pornească nuntă mare, fiind chemați în ospeție mulțime de împărați cu muierile și cu odraslele lor, precum și alte fețe alese. (tobă) PRIVITOR 1: Da' pe noi nu ne cheamă la nuntă? (animație, râsete) PRIVITOR 2: Parcă tu l-ai chemat pe Măria Sa la nuntă când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de-acu-ncolo se face domniță. Așa că, de azi în trei zile, va să pornească nuntă mare, fiind chemați în ospeție mulțime de împărați cu muierile și cu odraslele lor, precum și alte fețe alese. (tobă) PRIVITOR 1: Da' pe noi nu ne cheamă la nuntă? (animație, râsete) PRIVITOR 2: Parcă tu l-ai chemat pe Măria Sa la nuntă când ți-ai însurat feciorul... PRIVITOR 1: Iaca-ia că ai dreptate; am uitat să-l chem! Da' mai am un fecior și două fete, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să pornească nuntă mare, fiind chemați în ospeție mulțime de împărați cu muierile și cu odraslele lor, precum și alte fețe alese. (tobă) PRIVITOR 1: Da' pe noi nu ne cheamă la nuntă? (animație, râsete) PRIVITOR 2: Parcă tu l-ai chemat pe Măria Sa la nuntă când ți-ai însurat feciorul... PRIVITOR 1: Iaca-ia că ai dreptate; am uitat să-l chem! Da' mai am un fecior și două fete, și dacă nu m-or pofti la nuntă acuma, apoi nici eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
alese. (tobă) PRIVITOR 1: Da' pe noi nu ne cheamă la nuntă? (animație, râsete) PRIVITOR 2: Parcă tu l-ai chemat pe Măria Sa la nuntă când ți-ai însurat feciorul... PRIVITOR 1: Iaca-ia că ai dreptate; am uitat să-l chem! Da' mai am un fecior și două fete, și dacă nu m-or pofti la nuntă acuma, apoi nici eu nu i-oi pofti pe Măriile Lor mai târziu! (animație, comentarii amestecate) TOBOȘARUL (se îndreaptă spre ieșire): Să afle tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
slujitor care să mă aducă în cârcă pe bezna asta. He, he! Dacă fanaragiii mei ar lucra ca aceștia, gata, pe loc le-aș tăia capul! (se așază) APRODUL: Măria Sa Lehamite-Împărat! LEHAMITE (intră, calcă plictisit): Eu... de... iaca... m-ați chemat, am venit! Da' ce atâta tărăboi pentru o nuntă, acolo... Mai bine-mi trimiteați bucatele acasă... eu, ca omul... dădeam ceva pentru însurăței și gata, nu ne mai osteneam cu toții atâta...! (se așază) APRODUL: Alții nu mai văd, Maria Ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă că eu îți fac rost, că-i lângă mine. Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte jumătate de gologan. SLAB: Apoi așa! (către Pricină) Da' ce-i, fârtate, de ce nu mănânci ca toată lumea? PRICINĂ: Văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți râzi de mine? GÂND: Ciudate vorbe! Oare ce te-a supărat așa, iubite al meu oaspete Pricină-Împărat? PRICINĂ: Încă mai întrebi?! La cei din dreapta și din stânga mea bucatele-s omenești, așa cum se cuvine la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
la o masă luminată ca aceasta. Iară la mine-n talger mi s-au adus bucate pe care nici jivinele nu le-ar putea înghiți! BOLOVAN: Prea multe mofturi! Ia, mănâncă și taci, că-i din cămările altuia și se cheamă că faci o economie. Acasă la tine-i mânca după pofta inimii... GÂND: Ba nu așa! Eu am voit să-mi știu oaspeții mulțumiți și bucuroși de bucuria noastră. (vine la Pricină) Să-mi îngădui, rogu-te, a gusta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după câte n-au fost, dar puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe care ai scris-o sfinția ta astă noapte? MAVRICHIE: Cartea asta am gândit-o ca un fel de călăuză și se cheamă Despre făcutul minunilor. Întru ea se cuprind sfaturi și învățături pentru folosința sfinților părinți, ca să se descurce la o nevoie. Iară binecredincioșii cei de rând n-au a ceti într-însa, nefiind de nasul lor... SISOE: Mi se bucură sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]