4,004 matches
-
Biserică Hillsong este o megabiserică penticostala afiliata ... Hillsong Church De la Wikipedia , enciclopedia liberă Hillsong Church Hillsong Biserică logo Țara Australia Denumire australian Biserici creștine site-ul www.hillsong.com istorie Fondat august 1983 cler Senior pastor ( e ) Brian și Bobbie Houston Hillsong Biserică este un megachurch penticostal afiliat cu australian Biserici creștine ( ramură australian a Adunărilor lui Dumnezeu ) și situat în Sydney , New South Wales , Australia . Brian și Bobbie Houston a început biserică în
Biserica Hillsong Australia () [Corola-website/Science/319023_a_320352]
-
care au ajutat la renașterea națională de după dezintegrarea URSS-ului. Rada Centrală a fost înființată la Kiev pe 4/17 martie 1917 ca urmare a inițiativei „Societății Progresiștilor Ucrainenei” și cu participarea mai multor partide politice ucrainene, a militarilor, muncitorilor, clerului, studenților și a organizațiilor culturale naționale, (Societatea Științifică Ucraineană, Asociația Pedagogică Ucraineană, Asociația Tehnicienilor și Agricultorilor Ucrainenei, șa). În funcția de președinte al Radei a fost ales Mihailo Grușevski, iar ca adjunt al său a fost ales V. Naumenko. Rada
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
campania sa atenția nu va mai fi concentrată pe „campania crudă și primară” la alegerile generale și că pentru ea erau prioritare „lupta împotriva sărăciei și crearea de locuri de muncă”. Lugo este un fost episcop care a renunțat la cler în decembrie 2006 pentru a se ocupa de candidatura la președinție. Ca preot, a cerut permisiunea Vaticanului pentru a se implica direct în prioritățile politice în 2006. Totuși, Constituția din Paraguay interzice prelaților de orice credință să candideze la vreo
Alegeri generale în Paraguay, 2008 () [Corola-website/Science/319256_a_320585]
-
populaseră cu latini un întreg cartier al capitalei. Maria de Antihia, din înclinare naturală, protosebastul, din motive politice, crezură că fac bine cautând, ca si Manuel, sprijinul în această parte. Aceasta era o gravă imprudență. Populația turbulentă a Constantinopolului și clerul care o conducea nutreau împotriva latinilor, de aproape un secol, uri violente, întreținute fără încetare, trebuie s-o spunem, de obrăznicia baronilor și de lăcomia negustorilor din occident. Sentimentele inspirate de aliații pe care-i alesese, fură îndreptate asupra regentei
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Sofia și transformând basilica în fortăreață, adunând pe oamenii de arme în jurul ei, se pregăti să reziste cu hotărâre și dădu guvernului un adevărat ultimatum. Era în mai 1182. Ceea ce agrava situația era că poporul se ridica în favoarea conjuraților și clerului, și chiar patriarhul trecu pe față de partea lor. Spre a sfârși, trebuiră să dea asalt marei biserici; se bătură până sub porțile sfintei clădiri și patriarhul trebui să intervină el însuși spre a despărți pe luptători. Natural, în capitala credincioasă
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
și porunci să se arunce trupul în Bosfor. Dup aceea, cu tot disprețul pentru opinia publică, el se însură cu logodnica mortului, Ana de Franța, fiica lui Ludovic al XVII-lea, care n-avea nici 11 ani și ceru unui cler docil să fie eliberată de jurământul de credință pe care-l făcuse odinioară lui Manuel. La vârsta de 63 de ani, Andronic Comnenul devenea împărat al Bizanțului. Andronic a reformat administrația. Guvernatorii provinciilor, bine aleși, bine plătiți, nu mai trebuiră
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
franceză a devenit un inamic imediat al Revoluției, întrucât își pierduse toate privilegiile, plus pericolul de a fi fost decapitați prin judecăți sumare. Biserica Romano-Catolică a fost, la rândul său un inamic al Revoluției și al revoluționarilor întrucâ aceștia reduseseră clerul la simplii angajați ai statului, cerându-le tuturor clericilor să ia un jurământ de credință față de națiunea franceză (prin așa numita ""). În exteriorul Franței, prima fusese angranată într-un șir de războaie externe cu națiune vecine, care nu doreau sub
Teroarea Iacobină () [Corola-website/Science/315579_a_316908]
-
urmă, în 1707, Antioh Cantemir fondează Academia Domnească din Iași, cu predare in limba greacă, o instituție similară cu Academia Domnească de la București. La rândul său, Constantin Mavrocordat, nemulțumit de analfabetismul și lipsa de pregătire teologică ce domneau în rândul clerului, dispunea la 1741, o serie de măsuri pentru ridicarea nivelului cultural al acestora: "„Poruncit-au de au adus și cărți pe-nțeles din Țara Românească, căci în Moldova nu se aflau Evanghelii, Apostole și Liturghii, dând poruncă mitropolitul aceste cărți
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
liniei marxist-leniniste. După Revoluția din 1989 au existat presiuni asupra autorităților post-comuniste de a introduce educația religioasă în școlile publice, de a oferi un sprijin financiar substanțial pentru instituțiile teologice pentru a permite reluarea rolului lor în societate prin postarea clerului în spitale, în casele de bătrâni și în închisori. Deși învățământul a fost un domeniu în care biserica a înregistrat un succes în primele etape ale tranziției post-comuniste, educația religioasă a rămas opțională. La scurt timp după 1945, educația religioasă
Educația religioasă în România () [Corola-website/Science/315711_a_317040]
-
în cadrul monumentelor de cult din zona Lăpuș (bisericile din Ungureni(1782), Rogoz(1785) Clădirea bisericii constituie atât lăcașul ceresc, casa lui Dumnezeu, cât și biserica pământească. Activitățile cele mai sacre se desfășoară în zona sanctuarului încăperea sa fiind destinată membrilor clerului. În acest spațiu se află masa altarului și se săvârșesc sfintele taine. Pictura absidei altarului bisericii din Desești respectă canoanele picturii bizantine, conform cărora bolta și pereții sanctuarului sunt dedicați Fecioarei și liturghiei divine . La Desești, în mijlocul bolții este pictată
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
o serie de 17 cărți „ce au o valoare incontestabilă” și care aveau o vechime de 200-300 de ani. Autorul nota în articol că "„mulțimea atâtor cărți cu conținut atât de variat denotă că odinioară, în jurul mânăstirii Coșula, era un cler cu o cultură înaltă și aleasă”". Tot atunci, în veșmântăria bisericii au fost descoperite obiecte de cult vechi, dintre care unele datau din perioada domniei lui Petru Rareș. În decursul timpului s-au efectuat mai multe reparații și renovări ale
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
laș, se lingușea pe lângă latini, socotind drept cea mai plăcută distracție să se îmbete în compania acestora. Găsind visteria aproape goală, basileul, pentru a-și achita datoria față de eretici, a împovărat cu un impozit extraordinar toate categoriile de populație, inclusiv clerul ortodox. Ostașii-cruciați făceau pe stăpânii absoluți în împrejurimile capitalei. La insistențele împăratului, patriarhul Ioan Kamateros a fost nevoit să facă un șir de concesii papei. Toate acestea au stârnit o indignare extremă printre locuitorii capitalei, care nu uitau de superioritatea
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
de exemplu un masacru sau o bătălie), fie pentru că erau legate de activitatea unuia din conducătorii militari ai armatei răsculaților. Multe din vitraliile pun în evidență aspectul religios al războiului. Autoritățile revoluționare franceză decretaseră încă din 1790 o reorganizare a clerului transformând preoții în "funcționari publici ecleziastici". În 1793 cultul catolic a fost intezis în Franța și bisericile au fost închise. Vitraliile îi prezintă pe luptătorii din Vendée ca niște apărători ai credinței, care se opun torționarilor republicani. Vitraliile se concentrează
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
al lașității adversarilor lor. Vitraliul, realizat de Jean Clamens în anul 1900, este singurul care prezintă imaginea unui general republican, și îl prezintă într-o situație rușinoasă. La 12 iulie 1790, Adunarea Națională Constituantă votase “Legea despre Constituția Civilă a Clerului” care avea scopul de a reorganiza biserica catolică din Franța transformând preoții din parohii în „funcționari publici ecleziastici”. La 29 noiembrie 1790 un alt decret obliga toți preoții să presteze jurământ că recunosc și se vor supune prevederilor acestei legi
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
este cel al rugăciunii țăranului din Vendée, arătând un țăran îngenunchiat în fața unei troițe, pe marginea unui drum, simbolizând contactul direct între populație și divinitate în timpul conflictului din Vendée, faptul că răscoala nu a fost rezultatul unei acțiuni mobilizatoare a clerului antirevoluționar, ci cel al unei profunde credințe interioare a populației. Țăranul are în mână o pușcă și se poate presupune că pleacă la bătălie, tocmai pentru a-și apăra credința. Vitraliul este unul din cele două vitralii ale Capelei Martirilor
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
și o mulțime de refugiați își căutau scăparea de nomazi pe pământurile grecilor, a crescut și numărul locuitorilor acestuia. În ce privește relația cu Biserica ortodoxă, deși era generos față de aceasta (Ioan al III-lea Ducas Vatatzes sprijinea cu bani nu numai clerul din teritoriile stăpânite de el, ci și pe cel din Antiohia, Ierusalim și chiar din Constantinopolul ocupat de latini), el totuși nu suporta amestecul bisericii în afacerile interne, și, la ocazie, nu o menaja. În anul 1232, basileul, în ciuda împotrivirii
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Europa creștea. Speriat de succesele curajosului monarh răsăritean, papa Grigore IX i-a trimis acestuia o scrisoare plină de insulte, amenințându-l cu o cruciadă. Ioan III i-a expediat un răspuns înțelept și foarte caustic, arătându-i, fără echivoc, clerului occidental că ei, ca întotdeauna, își acoperă cu pretexte plauzibile setea de putere și de aur. Basileul s-a apropiat de dușmanul înverșunat al papalității, împăratul german Frederic al II-lea de Hohenstaufen care îi promitea lui Vatatzes să-i
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
III-lea, fiul lui Ludovic, însă unitatea domeniilor este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. În acest context, Rudolf din familia Welfilor, conte de Auxerre, este ales Rege de către nobilii și clerul din Burgundia Transjurană în 888. Profitând de situație, revendică restul Lotharingiei, ambiție contestată de Arnulf de Carintia. Acesta îi recunoaște statutul de Rege în Burgundia contra renunțării la pretențiile teritoriale asupra Lotharingiei. Rudolf întreține relații mai bune cu ceilalți vecini
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
se vor detașa progresiv de suveranitatea regală. La moartea lui Conrad în 993, tonul îi revine lui Rudolf al III-lea. Acesta este considerat de istorici ca un rege slab, puterea regalității germane făcându-se din ce în ce mai simțită. După anul 1000, clerul devine din ce în ce mai independent, și pentru a se asigura de susținerea acestora fiind obligat să le cedeze din ce în ce mai multe drepturi feudale. În 1011 se căsătorește cu Hermengarda căreia îi oferă un domeniu considerabil în estul regatului. Acest domeniu ajunge foarte repede
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
cucerit de Ducatul Geldern dar episcopatul a reușit să își păstreze mare parte din teritoriul Oversticht, teritoriu ce corespunde cu actualele provincii Overijssel și Drenthe. În 1122, în urma Concordatului de la Worms, Împăratul pierde dreptul de investitură al episcopilor, acesta revenind clerului din provincie. Acest lucru a făcut ca statele vecine, Olanda și Gelderen să se implice din ce în ce mai mult ăn alegerea episcopului, ceea ce a dus la numeroase dispute și a necesitat intervențiile repetate ale Sfântului Scaun. În 1527, Episcopul este obligat să
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
III-lea, fiul lui Ludovic, însă unitatea domeniilor este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. În acest context, Rudolf din familia Welfilor, conte de Auxerre, este ales Rege de către nobilii și clerul din Burgundia Transjurană în 888. La moartea sa în 911, regatul îi revine fiului său Richard al II-lea. Acesta încearcă să mărească domeniile printr-o serie de campanii în Italia dar în 933, ajunge la un compromis cu celălalt
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
autonomi de facto stăpâneau restul Franței. În timp ce în Sfântul Imperiu Roman era monarhie electivă, în Franța s-a consolidat monarhia ereditară prin moștenirea neîntreruptă din tată în fiu a coroanei regale. Regii căutau sprijin în orașele prospere și la înaltul cler. Un personaj religios important a fost abatele Suger de la Saint-Denis, care a întărit autoritatea regală centrală, a combătut vasalii nesupuși, a recrutat soldații pentru a doua cruciadă împreună cu Bernard de Clairvaux și a fost regent pentru regele Ludovic al VII
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
-lea cel Frumosa abandonat Flandra în 1302 după o răscoala și după Bătălia de la Courtrai, în care cavalerii săi au fost nimiciți de rebelii flamanzi. Papa Bonifaciu al VIII-lea s-a împotrivit deciziei lui Filip de a aplică taxe clerului, iar în 1302, prin bulă papală Unam Sanctam, a revendicat supremația absolută asupra lumii. Filip a ordonat răpirea papei și cu toate că Bonifaciu a scăpat, a murit la scurt timp după aceea. În 1305, Filip l-a pus pe prietenul sau
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
i-a interzis acestuia să vină în oraș ca stăpân. Dar Frederic nu s-a lăsat impresionat. Ceea ce dorise obținuse și nu era cazul să dea înapoi. O lună mai târziu, el intra în Ierusalim, fără să-i pese de clerul catolic și, în timp ce în cetate musulmanii organizau o ceremonie de doliu, se încorona singur în biserica Sfântului Mormânt. Musulmanii fanatici îi pândeau mișcările, dar Frederic, în aceeași zi, dintr-o tactică bine gândită, vizita cele două moschei, admira fără rezervă
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
unui împărat creștin la Ierusalim a produs o bucurie de nedescris în rândul pelerinilor. Erau oameni simpli, modești, ne spune Alberic des Trois Fontaines. Împăratul a fost aclamat, iar prizonierii creștini eliberați au văzut în el, excomunicatul, un semn divin. Clerul, însă, a sărbătorit evenimentul fără zarvă, fără ca împăratul să fi fost măcar invitat. Frederic al II-lea spera că succesul obținut îl va mai îmblânzi pe papa Grigore al IX-lea. El îi scria o epistolă frumoasă, nu făcea aluzie
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]