KorAP: Find »[drukola/base=coaliție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...151 152 153 ...309 >

7,719 matches

Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

realiza obiectivele expansioniste pe seama acesteia, a marcat o altă lovitură, decisivă, de altfel, data principiului statusquo-ului politic și teritorial pe care Pitt a încercat să fundamenteze pacea Europei 135. În această postură se află, așadar, Marea Britanie în ajunul constituirii primei Coaliții antifranceze ale cărei baze au fost puse, după cum se știe, de Tratatul de alianță încheiat de împăratul Francisc al II-lea cu regele Prusiei Friedrich Wilhelm al II-lea, la Berlin, la 7 februarie 1792, coaliție la care, din motive

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
în ajunul constituirii primei Coaliții antifranceze ale cărei baze au fost puse, după cum se știe, de Tratatul de alianță încheiat de împăratul Francisc al II-lea cu regele Prusiei Friedrich Wilhelm al II-lea, la Berlin, la 7 februarie 1792, coaliție la care, din motive asupra cărora nu mai este necesar să insist, a aderat și cea dintâi. Ca urmare, cercurile conducătoare engleze au considerat necesară reglementarea raporturilor cu Rusia, rămase în suspensie după episodul Oceakov, mai ales că, la 1

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
leș ports de la France"139, ceea ce constituia o flagrantă agresiune la principiile dreptului internațional public, existent în epoca. Colaborarea militară împotriva Franței nu a putut fi, totuși, pusă în practică, deoarece, după cum se știe, Rusia nu a aderat la prima Coaliție antifranceză, desi zvonuri în legătură cu decizia Ecaterinei a II-a de a se angaja militar împotriva Franței circulau și în mediile diplomatice de la Istanbul, în primele luni ale anului 1795140. Cu toate acestea, la 18 februarie 1795 s-a înregistrat un

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
de celle du Nord" (s. Ven.C.)143. Încheierea păcii dintre Franța și Prusia, la Basel, la 5 aprilie 1795, a provocat o mare dezamăgire și diplomației engleze 144. A fost, însă, doar prima breșă care a spart unitatea primei Coaliții, deoarece la puțin timp după producerea acestui eveniment, exemplul Prusiei, blamat, inițial, si de Olanda și de Spania 145, a fost urmat și de către acestea care au fost nevoite, după cum se știe, să încheie pacea separată cu Franța, prima la

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
evoluția războiului de pe Continent a sporit, desigur, în importantă. Obiectivul principal al englezilor, sprijiniți activ de Misiunea diplomatică a Rusiei de la Istanbul, constă, la acea dată, în împiedicarea recunoașterii de către Poartă a Republicii Franceze 146. Evidență evoluție negativă a unității Coaliției a putut constitui un argument în plus pentru diplomația engleză să găsească un mijloc de reducere a efectelor, ceea ce s-a concretizat în constituirea unei Triple Alianțe între Anglia, 141 Cf., Martens, op. cît, vol. VI, p. 13. 142 Vezi

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
op. cît., p. 69. 143 Martens, op. cît., Vol. VI, p. 13. 144 Care, după informația transmisă la Stockholm de Ignatius Mouradgea d'Ohsson, la 8 mai 1795, a provocat "affliction et abaissement du coté des coalisés", adică membrilor primei Coaliții antifranceze în care se mai aflau, încă, la acea dată, alături de Marea Britanie, si Austria, Olanda și Spania (cf., Europe and the Porte, Vol. I, p. 36). 145 "Dans leur humiliation continuă diplomatul suedez ceux ci se déchaînent à présent contre

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
februarie 1797156. Diplomația engleză avea să fie confruntata, însă, în chiar cursul aceluiași an, 1797, cu necesitatea de a găsi o altă soluție la pericolul expansiunii franceze pe Continent. Dacă defecțiunea Prusiei din anul 1795 nu provocase, totuși, colapsul primei Coaliții antifranceze, în schimb, pacea separată încheiată de Austria cu Franța, la 17 octombrie 1797, "was a deathblow" pentru această Coaliție 157. În plus, eșuarea tratativelor de pace anglo-franceze de la 153 Loc. cît.; la 24 noiembrie 1795, Mouradgea d'Ohsson comunica

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
o altă soluție la pericolul expansiunii franceze pe Continent. Dacă defecțiunea Prusiei din anul 1795 nu provocase, totuși, colapsul primei Coaliții antifranceze, în schimb, pacea separată încheiată de Austria cu Franța, la 17 octombrie 1797, "was a deathblow" pentru această Coaliție 157. În plus, eșuarea tratativelor de pace anglo-franceze de la 153 Loc. cît.; la 24 noiembrie 1795, Mouradgea d'Ohsson comunica și știrea despre o posibilă reorganizare a Misiunii diplomatice a Mării Britanii de la Istanbul, în sensul că "îl semble que

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Europe, 1797-1799, în "The Journal of Modern History", September 1962, Vol. XXXIV, No. 3, The University of Chicago Press, p. 284. Lille a lăsat Marea Britanie singură în război cu Franța și fără perspectiva găsirii altor aliați, în scopul constituirii altei coaliții antifranceze. Ca urmare, după încetarea existenței primei Coaliții și până la constituirea celei de a doua, în primăvara anului 1799, lordul Grenville, secretarul Foreign Office-uli, a desfășurat o susținută activitate diplomatică, în scopul creării unei quadruple alianțe, formată din Marea Britanie, Prusia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
September 1962, Vol. XXXIV, No. 3, The University of Chicago Press, p. 284. Lille a lăsat Marea Britanie singură în război cu Franța și fără perspectiva găsirii altor aliați, în scopul constituirii altei coaliții antifranceze. Ca urmare, după încetarea existenței primei Coaliții și până la constituirea celei de a doua, în primăvara anului 1799, lordul Grenville, secretarul Foreign Office-uli, a desfășurat o susținută activitate diplomatică, în scopul creării unei quadruple alianțe, formată din Marea Britanie, Prusia, Austria și Rusia, care să fi reprezentat o

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
cf., Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 143). 1798. Îngrijorătoare pentru diplomația engleză era și atitudinea de expectativa adoptată de împăratul Francisc al II-lea față de evenimentele din Italia, ceea ce ridică semne de întrebare privind posibilitatea antrenării Austriei în coaliția împotriva Franței, alături de Marea Britanie și de Rusia 176. Pe de altă parte, Poartă își limitase obiectivele participării la alianța antifranceză, doar la eliberarea Egiptului de sub ocupația franceză și, în plus, nu purta războiul cu energia dorită de aliați, ceea ce dă

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
naștere la numeroase proteste din partea acestora care obiectau "contre leș lenteurs du Gouvernement (Poartă Otomană n. Ven.C.), son inepție, son indolence et le mauvais choix de Șes Généraux"177. În sfârșit, eșecul diplomației engleze de a crea o largă coaliție antifranceză a fost determinat și de refuzul Prusiei de a-si însuși clauzele tratatului anglo-rus, din 18/29 decembrie 1798. În cele din urmă, a doua Coaliție antifranceză a fost constituită în primăvara anului 1799, în urma aderării Austriei, alături de Anglia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Șes Généraux"177. În sfârșit, eșecul diplomației engleze de a crea o largă coaliție antifranceză a fost determinat și de refuzul Prusiei de a-si însuși clauzele tratatului anglo-rus, din 18/29 decembrie 1798. În cele din urmă, a doua Coaliție antifranceză a fost constituită în primăvara anului 1799, în urma aderării Austriei, alături de Anglia și Rusia. Deși armatele austriece și cele ruse au repurtat o serie de victorii împotriva celor franceze, coaliția avea să se destrame, totuși, datorită dezacordurilor ivite între

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
29 decembrie 1798. În cele din urmă, a doua Coaliție antifranceză a fost constituită în primăvara anului 1799, în urma aderării Austriei, alături de Anglia și Rusia. Deși armatele austriece și cele ruse au repurtat o serie de victorii împotriva celor franceze, coaliția avea să se destrame, totuși, datorită dezacordurilor ivite între aliați, în urma înfrângerilor suferite de armatele lor, în fața celor franceze, în toamna anului 1799 în Olanda și în Elveția, îndeosebi, datorită prestațiilor lamentabile ale celei austriece, comandata de arhiducele Carol. Ca

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
în secret, tratative de pace cu Franța, a ordonat, la 13 februarie 1800, retragerea armatei auxiliare, comandata de generalul Alexandru Vasilievich Suvorov, care opera în Elveția. La fel de profundă era și indispoziția provocată tarului de colaborarea cu Anglia. Ca urmare, dizolvarea Coaliției nu a mai putut fi evitată, astfel că, după încheierea de către Austria și Rusia a pacilor separate cu Franța, Anglia le-a urmat exemplul. Începute la 21 martie 1801, tratativele de pace anglo-franceze au fost finalizate cu pacea de la Amiens

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
mai avantajoase, în perspectiva iminentei redimensionări politice a Europei 1. Pentru Rusia, Liga Neutralității Armate reprezenta mai curând un mijloc de a-si salvgarda interesele sale tradiționale în Europa Centrală și de Nord. Participarea sa la cea de a doua Coaliție antifranceză, inițiată în primăvara anului 1799, alături de Austria și Marea Britanie, nu-i oferise oportunitățile scontate și din acest punct de vedere. Din contră, tarul Pavel I a constatat că, de fapt, sub acoperirea Coaliției, Austria și Marea Britanie își urmăreau propriile

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
sa la cea de a doua Coaliție antifranceză, inițiată în primăvara anului 1799, alături de Austria și Marea Britanie, nu-i oferise oportunitățile scontate și din acest punct de vedere. Din contră, tarul Pavel I a constatat că, de fapt, sub acoperirea Coaliției, Austria și Marea Britanie își urmăreau propriile lor interese în această zonă, în detrimentul celor ale Rusiei. Ca urmare, tarul a decis să retragă Rusia din Coaliție, ceea ce a determinat ruperea mai întâi a relațiilor diplomatice cu Austria, demers care a început

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
punct de vedere. Din contră, tarul Pavel I a constatat că, de fapt, sub acoperirea Coaliției, Austria și Marea Britanie își urmăreau propriile lor interese în această zonă, în detrimentul celor ale Rusiei. Ca urmare, tarul a decis să retragă Rusia din Coaliție, ceea ce a determinat ruperea mai întâi a relațiilor diplomatice cu Austria, demers care a început în toamna anului 1799 și a fost definitivat în luna mai 1800. În același ritm s-au deteriorat și raporturile diplomatice cu Marea Britanie, astfel încât, în

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
1799, o făcuse "more attractive, politically and ideologically"2. Concomitent, tarul Paul I și-a îndreptat atenția către Danemarca și Suedia, astfel încât, la 28 august 1800, i-a invitat pe regii Suediei, Danemarcei și Prusiei să colaboreze, în scopul reconstituirii coaliției, denumită Neutralitatea Armata, creată, din inițiativa Rusiei, în anul 17803. La Copenhaga, terenul fusese pregătit atât de diplomația rusă cât și de disponibilitatea manifestată de ministrul Afacerilor Străine al Danemarcei, Christian-Gunter Bernstorff, de a se alinia la sistemul de neutralitate

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
acestea, Bernstorff a încercat să reziste presiunilor engleze menite să-l determine să abandoneze Neutralitatea Armata. Asasinarea tarului Paul I și preluarea domniei de către Alexandru I, la începutul lunii aprilie 1801, au modificat, însă, în mod radical și perspectivele acestei coaliții militare. În acel context, contradicțiile de interese dintre membrii ei s-au reactivat, îndeosebi cele teritoriale dintre Danemarca și Prusia, în Nordul Germaniei, precum și cele dintre cea dintâi și Suedia, în problema Norvegiei. Ca urmare, la sfârșitul lunii aprilie 1801

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
179 și urm. 13 Ibidem, p. 187. secolului XVIII și la începutul celui următor 14. Totuși, datorită raporturilor tensionate dintre Suedia și Marea Britanie, Rusia nu a reușit să o determine pe cea dintâi să adere la cea de a doua Coaliție antifranceză, constituită în luna aprilie 179915. În schimb, a reușit să încheie la Gatschina, la 18/29 octombrie 1799, ratificat la 4/15 decembrie același an, un tratat de alianță defensivă care marca un reviriment în raporturile Rusiei cu Suedia

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Sturdza și C. Colescu-Vartic, Acte și documente relative la istoria renascerii României, Volumul I, 1397-1841, București, 1900, p. 419). de "moștenitorul" ei, Napoleon Bonaparte. Astfel încât, regele Suediei nu a ezitat să adere, în anul 1805, la cea de a treia Coaliție antifranceză 25. Decizia regelui Gustav al IV-lea Adolf a avut ca efect imediat accentuarea deteriorării poziției internaționale a Suediei. Victoria repurtata de Napoleon Bonaparte la Austerlitz, la 2 decembrie 1805, împotriva armatelor austro-ruse, a fost urmată de tratatul de

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
decembrie 1805, împotriva armatelor austro-ruse, a fost urmată de tratatul de alianță franco-prusian, încheiat la Schönbrunn, la 15 decembrie 1805, si de tratatul de pace impus de Franța Austriei, la Pressburg (Bratislava), la 26 decembrie același an26. Ieșirea Austriei din Coaliția antifranceză a pus Rusia în situația de a găsi mijloace pentru diminuarea efectelor noii conjuncturi militare și politice asupra propriei sale poziții în Europa Centrală și de Nord. Temerile cercurilor conducătoare ruse, sintetizate de ministrul Afacerilor Străine, Adam Jerzy Czartoryski

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
avea o viziune clară asupra interdependentei dintre 25 Cf., Sten Carlson, O podziale krolestwa Szwedzkiego w 1809 roku. Utrata zwierzchnictwo nad Finlandii, în "Zapiski Historyczne", Tom 46, Rok 1981, Zeszyt 2, p. 34; aderarea Suediei la cea de a treia Coaliție antifranceză, ale cărei baze au fost puse prin convenția anglo-rusă, de la Petersburg din 11 aprilie 1805, si desăvârșită prin alianță Austriei cu Rusia și cu Marea Britanie, semnată tot la Petersburg, la 9 august 1805, a fost consacrată, de fapt, de

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
la Russie ou la France serait dans la nécessité d'entreprendre ou 34 Cf., ibidem. de soutenir contre toute puissance européenne"36. Or, Franța tocmai "susținea", încă, războiul împotriva Angliei și a Suediei care nu abandonaseră cea de a treia Coaliție antifranceză. Cel de al patrulea articol al Tratatului a reglementat, în mod direct și explicit, viitoarele relații ale Rusiei cu Marea Britanie, care trebuiau reconsiderate, din perspectiva intereselor coloniale și continentale ale Franței. Pentru că, în cazul în care această putere ar

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]