4,343 matches
-
la taclale cu oricine ți se nimerea alături în autobuzul Robur care-i transporta înghesuiți în picioare alături de militari, și pe actorii și regizorii care mergeau spre Studiourile de Film. — Vi s-a făcut poftă, spune Roja, privind la luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de costumele alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-mi dădea pace, treci pe invers, Părințele, mi-am spus, dar era prea tîrziu. Ca să nu înțelegi greșit, eu am apărut ca să repar ce se mai putea repara, prima dată cînd am trecut pragul Bisericuței și am privit la pereții colorați cu obscenități mi-am zis că ar fi fost cu mult mai bine dacă ar fi dărîmat-o atunci așa după cum fusese planul inițial. — Văd că te dai pe brazdă, înțelege că asta-i tragedia vieții mele, avea și el păsărica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toxice care este eliminată din ficat de doza mare de suc de morcovi; fluxul sangvin nu poate elimina bila suficient de repede prin rinichi și, de aceea, o elimină prin piele; atunci când ficatul este curat, pielea nu se va mai colora în portocaliu, oricât de mult suc de morcov ați bea. Dovlecel patison: deosebit de bogat în sodiu, dovlecelul patison este un remediu alcalinizant excelent pentru acidoza ficatului și a sângelui cauzată de o funcție a ficatului lentă. Ușor gătit la abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ASEDIUL VIENEI (roman) Motto: „În viața orișicui, moartea este un moment de cotitură” (Cantor anonim) „Acolo Nimicul e atât de colorat, de omenos și de cald Acolo Veșnicia e atât de prietenoasă Încât e gata Oricând Să Îți Împrumute Încă o viață (Fără dobândă) Second, e drept, dar curată căci nepurtată sau foarte puțin Asta se vede de la distanță Și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din exterior spun că da. Cele din interior nu contează, cum ați spus. Nu, pentru că sunt subiective: câinii vagabonzi, nomenclatura, șomajul, inflația, corupția, incompetența... Ce rău am ajuns, domnu' Precup. Dionisie nu-l mai asculta. Lângă sobă, cu un șorț colorat la gât, gusta scrupulos și pofticios când supa, când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea „pireul”. 2. Gheretă a ieșit În curte Într-o ceață vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul Întoarcerii la realitate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În oglinda vitrinei cu băuturi. I se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de o spaimă difuză. Își simțea palmele umede și gâtlejul uscat. Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
interesant decât corpul uman, Înfățișat În desen Într-o descriere destul de amănunțită, era textul scris de mână cu o caligrafie nesigură, căznită și care Îmbrăca nudul Într-un fel de plasă cu ochiuri inegale, căci cuvintele ocoleau prudente organele vitale colorate În roșu, În care, printr-o ciudată iluzie optică, părea să pulseze viața. Deasupra capului era scris: Corp de vânzare cu o scurtă autobiografie. „Subsemnatul Bejan Iustin declar despre mine următoarele: sufăr numai cu tensiunea pe bază nervoasă. Încolo sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din cești cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt un fel de steag al familiilor bune. Toată mobila era acoperită cu un soi de pânză de sac albă, dar mai fină. La fel și parchetul pe alocuri. Doar tablourile erau colorate și mâncărurile. Parcă erau la teatru, dar nu În sală, ci pe scenă, actori fără voie Într-o piesă care semăna foarte bine cu un revelion care se putea juca În orice anotimp. Cu o singură condiție: să nu cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prietenilor vin din sticla pictată de el. Un vin de a cărui culoare părea destul de mulțumit. Boldog új évet! La mulți ani! 5. După ce Își termină discursul solemn, cu rezonanțe funerare, În bună tradiție a epitafelor de pe crucile de lemn colorate din Cimitirul vesel de la Săpânța, Brândușă ceru un scaun pentru a putea admira În voie și În toată splendoarea lor cele patru picturi. I se făcu Îndată pe plac si Brândușă se așeză cu distincție Într-un fotoliu Biedermeier, adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Discursul despre starea națiunii a fost, pe cât de scurt, pe atât de surprinzător: o strofă din Trăiască Regele și o rugăciune pentru sufletul fratelui, cumnatului și al unchiului Semproniu, de curând chemat la cele veșnice. Chipul lătăreț al bătrânului era colorat ca o frescă veche de biserică În miniatură. Cunoscătorii puteau totuși desluși Ieslele cu pruncul În Bethleem, Închinarea Magilor și pe Luca, Marcu, Matei și Ioan citind versete din Marx, Engels și Lenin la cursuri intensive de marxism-leninism. O seceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Biroul detectivilor era și mai vesel. Cineva agățase de ușă o rochie neagră ieftină, tăiată în două. Harry Sears, pe jumătate abțiguit, valsa cu femeia de serviciu, o negresă, prezentând-o drept adevărata Dalie Neagră, cea mai bună pasăre cântătoare colorată de la Billie Holliday încoace. Trăgeau câte o dușcă din sticluța lui Harry, iar femeia de serviciu cânta gospel cât o ținea gura, așa că polițiștii care încercau să vorbească la telefon își acoperiseră urechea liberă cu mâna. Cei care totuși lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nou” regăsit Tot vorbind ei de una, de alta, timpul trecu; după faptul că Getta 2 începuse să caște discret, iar picioarele îi căpătaseră o nuanță caldă, rozalie, își dădură seama că e seară. Întotdeauna când Gettei 2 i se colorau astfel picioarele, însemna că îi este somn, senzație pe care roboții nu o cunoșteau, odihna reprezentând pentru ei doar scoaterea din priză și trecerea în stare de veghe, pe baterii. Comandantul Felix S 23 tocmai voia să-i amintească Gettei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și eram liberă cum nu mai fusesem și cum nu aveam să mai fiu vreodată. Așa că am început să explorăm fluviul, Iosif și cu mine. Ne plimbam de-a lungul malurilor și urmăream peștișorii care înotau în contra curentului. Vânam broaștele colorate într-un verde intens, așa cum nu mai văzusem. Culegeam ierburi și foi de salată. Iosif prindea greieri ca să-i mănânce apoi înmuiați în miere. Ne bălăceam cu picioarele în apa repede și călduță și ne stropeam din cap până în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zis Iosif cald. Am trimis o recomandare ca regele să-l însărcineze cu o prefectură în nord, unde nu va mai fi secundul nimănui. Cu timpul, se va îndrăgosti de mare - toți o fac - și-și va construi o viață colorată cu aer sărat și apă sărată și nu-și va mai dori nimic altceva. Trebuie să-l convingi să facă cum spun eu și să uite gândul răzbunării, a mai zis Iosif. Trebuie să faci asta acum, în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mă ascunde atât de mult încât e, oricum, inutil. Îmi aduc aminte una din serile în care am discutat cu Dinu despre ratare. Nu aprinsesem lumina în cameră, deoarece ne plăcea să observăm în ceața amurgului cum marea se colora în albastru sângeriu înainte de a se cufunda în noapte. De-afară, venea miros de alge putrede. Tăceam amândoi, ascultând zgomotul valurilor și privind dunele de marmură care ardeau rece pe țărm chiar în dreptul ferestrei mele. Dinu se afla după una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avionul lor în vârtejul cicloanelor și al uraganelor; sau care zboară deasupra vulcanilor în erupție. Cunoștea pe dinafară toate senzațiile posibile pe care le poate trăi un pilot în asemenea ocazii și mi le descria cu o exaltare care îi colora obrajii. „Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Întotdeauna; dar orașul nu avea de oferit nimic nou, la fel ca și conversația lui Norris. Scăpă de Jubileu În ultima clipă plecând la Bournemouth, luându-i cu el pe MacAlpine și Remingtonul, și petrecu acolo o perioadă relativ plăcută, colorată de amintiri melancolice legate de doi invalizi dragi, dispăruți, pe care Îi asocia cu stațiunea, Alice și Louis. Mergea mult pe bicicletă și Îi cumpără una și lui MacAlpine, pentru a avea companie (dacă o prezență tăcută se putea numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi somnul de veci. Totul este la țol festiv. Însă curând nu mai rămâne nimic. Putregai, goliciune rușinoasă și obscenă. Numai dacă zâna bună se îndură și-i suflă un sicriu de sticlă și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
băgat mâna în foc că își freacă, pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li se adresă aluziv celor patru bagaje, chiar în clipa când ajunse deasupra capetelor lor și înainte ca trăsură, armăsari, vizitiu, să se spargă într-o ploaie colorată de clăbuci de săpun, pulverizîndu-le pieile obrajilor și ale gîtlejelor lor de angarale dichisite: - Pasagerii Cursei Otopeni-București sânt rugați să se grăbească spre locurile lor de îmbarcare! Ca o maimuțărire a celor sfinte, scrise la 2 Samuel 5:24, peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era absolut splendidă. Avea un păr blond, lung până la nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui adolescent. Asta datorită celor trei excursii pe săptămână la o sală de forță exclusivistă. Dar efectul maxim era atins grație unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Curaj!” Avea dreptate. Deși erau multe care nu-i plăceau la ea, în care nu se regăsea, nu schimba nimic. Un mic pas făcuse totuși, începuse cu perdeaua și o nouă colecție de haine care aveau menirea de a mai colora puțin griul în care trăia. Își aduse aminte de imaginea din oglindă de dinainte să iasă din casă. Nu fusese încântată de ce văzuse, dar nici nu schimbase hainele cu unele mai vesele. Știa că poate să se ridice din starea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aerul insistentă. Iau ce găsesc mai aproape - o Biblie veche - și arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați stingându-se Într-o liniște clară. Dinspre oraș, nici cel mai vag zgomot. Mă Îndrept spre fereastră. Lumina amurgului colorează ireal clădirile suple, pierdute În depărtare. Pe banca din față, Îmbrăcat sărăcăcios, doarme un bătrân. E același bătrân cu fața suptă, pe care l-am văzut cântând la flașnetă. Brațele și le ține Întinse de-a lungul băncii, cu capul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]