4,117 matches
-
-o posibilă În prima fază. Reconsiderarea acțiunii sociale ne este utilă tocmai În Înțelegerea felului În care funcționează instituțiile. Implicarea acestora În viața socială nu este mecanică, deterministă. Ele furnizează doar cadrele reglementative, normative și cognitive care Împuternicesc, dar și constrâng acțiunea socială. Actorii reproduc, dar și transformă structura socială prin acțiune creatoare, acțiune capabilă să reinterpreteze și să renegocieze logica instituțională existentă. Studii etnometodologice și fenomenologice au arătat că indivizii sunt sensibili la contextul În care se aplică regulile. În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
reglator asupra acțiunii, control ce ar facilita incidența cooperării. Pe de altă parte Însă, sociologii instituționaliști consideră că instituțiile furnizează o logică a acțiunii, cognitiv constitutivă, pe care actorii și-o Însușesc și o aplică legitim În Înfăptuirea acțiunii. Logica constrânge, dar În același timp autorizează și Împuternicește anumiți actori cu capacități de acțiune legitime În anumite domenii de activitate. Instituțiile nu sunt astfel doar reglatoare, ci și constitutive (de exemplu, societatea comercială pe acțiuni este un construct social instituit prin
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
indivizilor și instituțiile sunt afectate de relațiile sociale. Articolul său urmărește să demonstreze măsura În care acțiunea economică este implicată În structuri de relații În societatea industrială. În argumentul „implicării” (embeddedness), el consideră că atât comportamentul, cât și instituțiile sunt constrânse de către relațiile sociale, primele devenind variabile dependente, iar cele din urmă independente. Deși analiza lui țintește doar la explicarea acțiunii economice, considerarea instituțiilor ca variabile de explicat constituie o perspectivă diferită atât față de economia neoclasică, cât și față de neo-instituționalismul economic
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acțiunii. Așa cum am argumentat, acțiunea nu este complet determinată de presiunile instituționale și/sau structurale, acțiunea strategică fiind Întotdeauna posibilă În interiorul instituțiilor sau al structurii. Instituțiile și structurile sunt rezultatul acțiunilor individuale, dar devin independente În raport cu acestea ajungând să le constrângă. În cele ce urmează, vom propune un model explicativ integrativ al cooperării economice și sociale În care considerăm dinamica factorilor reglativi, culturali și structurali odată cu asumarea unei concepții acționale explicite În privința actorilor pentru explicarea patternurilor sociale ale cooperării organizate/instituționalizate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale, punând problema echității și nu doar a eficienței modelelor de cooperare, precum și elemente cultural-cognitive, arătând construcția socială a rolurilor instituționale. Cooperarea ar fi un proiect cultural, un joc de roluri asumate cognitiv de către actori și care ajung să Îi constrângă (la nivel cultural-cognitiv) să respecte anumite patternuri de interacțiune. Pe de altă parte, teoria rețelelor sociale reconsideră capacitatea explicativă a acțiunii sociale, reintroducând În analiză scopurile și intențiile subiective, dar Într-o perspectivă socială mai largă decât cea exclusiv utilitaristă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
atribui anumitor indivizi și grupuri drepturi speciale de a Își satisface nevoile. Vezi Vintilă Mihăilescu, 2004, „Porcul de piață. Discuție cu Sorin Minea” În Societatea reală, Vol. 1: 27 - 34. North consideră că oamenii aleg, dar setul de preferințe este constrâns de instituții. Această abordare este specifică neo-instituționalismului economic. O concepție contrară este aceea a lui Bourdieu care consideră că habitusul este determinant pentru alegerile făcute de indivizi. Habitusul reprezintă orientarea istorică, conformă poziției sociale a individului, a semnificațiilor subiective asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
în acest caz totuși, testarea nu poate fi voluntară, deoarece o persoană membră a unei familii cu ADPKD, deși ar avea dreptul ca individ la această decizie, în cazul căsătoriei, presiunea din partea partenerului sau a familiei ar putea să-l constrângă să accepte. Testarea în scop de cercetare nu poate avea însă decât un caracter pur voluntar. O situație particulară ar putea fi reprezentată de testarea la angajare sau cu ocazia contractării unei asigurări. în cazul în care un cuplu decide
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cunoștință de cauză. Această informare trebuie să acopere în particular scopurile testelor și natura lor, precum și toate riscurile implicate de acestea. 9. Pentru a proteja libera opțiune a femeii, exigențele impuse de legislația națională și practicile administrative nu trebuie să constrângă femeia la acceptarea sau refuzarea depistării sau diagnosticării. în mod special nici o prestație prin asigurările medicale și nici o prestație socială nu trebuie să fie însoțită de obligația femeii de a se supune acestor teste. 10.Nu trebuie impusă nici o condiție
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
timpuri, intrigant și militar talentat 229. Trupele lui Christian al IV-lea au fost zdrobite în anul 1626. Armatele catolice reunite au traversat Holstein și au pătruns în Jutlanda. Pentru a-și salva regatul, Christian al IV-lea a fost constrâns să semneze pacea de la Lübeck, din 12 mai 1629: Danemarca se angaja să nu mai intervină în problemele Imperiului. Acest moment a marcat sfârșitul regatului ca mare putere europeană. Forțele catolice dominau Germania de Nord, în ciuda eșecului suferit de Wallerstein
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
angajează și artiștii: autor de portrete ale luptătorilor greci, desenatorul Karl Krazeisen pleacă în Grecia înrolat ca simplu soldat în acest batalion. După bătălia de la Navarin și pacea de la Andrinopol, care consacra influența rusă în principatele dunărene, Poarta a fost constrânsă la negocieri. La 3 februarie 1830 a fost creat un stat grec, încă vasal sultanului prin plata tributului și al cărui guvern dorea un prinț ales de către cele trei puteri semnatare ale tratatului de la Londra. La 6 februarie 1833, Otto
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Încercările austriece de a distruge sau de a se alătura Uniunii Vamale, în 1865, au eșuat 406. Wilhelm I va întâmpina serioase obstacole politice odată cu creșterea Partidului Liberal, care a înțeles că trebuie să controleze finanțele monarhiei și să o constrângă să reia politica de unificare. Sfântul Imperiu romano-german, redefinit prin pacea din Westfalia (1648) și menținut până la 1806, a înfățișat structuri imperiale în care instaurarea absolutismului era împiedicată de un edificiu instituțional care limita puterea suveranului 407. În perioada următoare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și administrarea ducatelor între Prusia și Austria. După intervenții militare comune, la 30 octombrie 1864 a fost semnat tratatul de pace între Danemarca, de o parte, și Prusia și Austria, de altă parte. După "războiul Ducatelor", Prusia și Austria vor constrânge danezii să cedeze Schleswig și Holstein, administrate la început în mod colectiv de către cele două puteri (condominium 414). Abil diplomat, Bismarck a urmărit de la început anexarea celor două ducate, și ulterior s-a orientat spre un conflict deschis cu Austria
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Franței în războiul din 1870-1871, susținut de o dispută diplomatică în legătură cu problema tronului Spaniei 423. Declanșat la cel dintâi pretext care s-a ivit o scrisoare trimisă de Bismarck, intenționat injurioasă (Emser Depesche), ca răspuns la dorința franceză de a constrânge regele Prusiei să renunțe în viitor să pună un Hohenzollern pe tronul Spaniei -, războiul a sfârșit printr-o serie de înfrângeri ale Franței. Acestea au culminat cu capitularea lui Napoleon al III-lea, încercuit la Sedan la 1 septembrie 1870
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în perioada 1950-1961 au emigrat peste 3 milioane de est-germani829. În ciuda construirii Zidului și a tensiunilor datorate crizei rachetelor din Cuba în 1962830, procesul de înțelegere între cele două superputeri, impus de situația de echilibru nuclear, continua. În consecință, aceasta constrângea Bonnul să caute mai intens căi pentru întărirea frontului defensiv occidental contra presiunii sovietice exercitate în jurul Berlinului și să se alinieze în acest fel tendinței de detensionare a conflictului Est-Vest, iar subsecvent să împiedice o permanetizare definitivă a împărțirii Germaniei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în ciuda prestațiilor de reparații extrem de ridicate în favoarea Uniunii Sovietice. În pofida propagandei, populația își dădea seama din ce în ce mai clar că depășirea economică a Vestului, obiectiv stabilit inițial, rămânea o ficțiune. Epuizarea resurselor și scăderea productivității ca urmare a centralismului și economiei planificate constrângeau regimul est-german să amâne pentru o dată ulterioară executarea promisiunilor făcute. El a fost nevoit să contracteze din ce în ce mai des împrumuturi din Vest. Din cauza regresului înregistrat în sectorul bunurilor de consum, calitatea vieții scădea, în timp ce se degrada și infrastructura (locuințele, transporturile, mediul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Ziua de luni 16 octombrie 1989 a fost marcată de o manifestație a peste 100 000 de persoane la Leipzig. S-au cerut libertatea presei, alegeri libere, dreptul de a călători în Vest. La 18 octombrie, Erich Honecker a fost constrâns să demisioneze din toate funcțiile de partid și de stat, fiind înlocuit de Egon Krenz 859. Punctul culminat al manifestațiilor a fost atins în ziua de 4 noiembrie, la Berlin: peste un milion de est-germani, veniți din toate colțurile țării
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Schulze, op. cit., p. 97. Slăbită de revoluțiile interne, de criza economică și de războaiele din care ieșise învinsă "pe toate fronturile" (eșecurile armatei imperiale în războaiele cu Franța și Italia în 1860, apoi în fața Prusiei în 1866), Austria va fi constrânsă să abandoneze neoabsolutismul și să caute un aliat. Având obiective identice, în dorința de refacere a Ungariei "milenare", în 1867 s-a creat dualismul austro-ungar, împăratul austriac fiind ales și "rege apostolic al Ungariei". De acum înainte dubla monarhie apărea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lucru se poate spune despre municipalități sau alte organe regionale și locale. În sectorul neguvernamental, organizațiile dintr-o anumită țară pot stabili relații cu organizațiile internaționale sau chiar cu guverne ale altor state, fără ca guvernul statului de origine să poată constrânge sau modela, în vreun fel, interacțiunile. Aceasta nu înseamnă că toate aceste entități trebuie considerate actori în relațiile internaționale. Însă modelul politicii globale, amintit mai sus, reduce mult din semnificația pe care modelele mai pronunțat statocentrice (cum ar fi cele
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
OIG. Sintagma organizație internațională poate fi definită pornindu-se de la cea de instituție internațională, deși ultima este mai nouă în vocabularul teoretic. Astfel, prin instituție internațională se înțelege un set persistent și conectat de reguli și practici care prescriu roluri, constrâng activitatea și modelează așteptările unui anumit grup de actori din sistemul internațional. O organizație internațională este o instituție cu proceduri formale, în sensul că se bazează pe un act fondator care îi afirmă valorile și scopurile și îi precizează criteriile
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
origine. Această perspectivă a stat ulterior la baza modelului politicii globale, influent în mediile liberal-instituționaliste contemporane. S-a făcut simțită tendința de inspirație pluralistă de a înțelege relațiile internaționale cu ajutorul metaforei nonierarhice a rețelei, iar interacțiunile actorilor nu mai sunt constrânse de granițele naționale, ca în modelul realist. Astfel, se poate evidenția un domeniu al politicii globale în care interacționează guvernele, organizațiile internaționale (guvernamentale și neguvernamentale), corporațiile transnaționale (cu sucursalele lor localizate în diverse țări) și organizațiile neguvernamentale interne. Ceea ce caracterizează
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
Wilde "insecuritatea societala există atunci cand comunitățile de orice fel definesc o dezvoltare sau o potențialitate că amenințare la adresa supraviețuirii lor că și comunitate".93 Sfârșitul Războiului Rece a evidențiat noi tendințe, ca efect al transformărilor radicale la care a fost constrâns sistemul internațional, care s-au reflectat implicit și în necesitatea redefinirii și reinterpretării conceptului de securitate la nivel global. Evidență teamă față de declanșarea unui conflict nuclear între cele două mari puteri a fost treptat înlocuită cu o serie de amenințări
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Sergiu, Teoria relațiilor internaționale, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe Politice, București, 2003-2004, p. 16. 53 Boulding Kenneth (1989) a teoretizat conceptul de putere; el vorbește despre hard power (ca fiind puterea de a comandă, a constrânge, a ordona, a impune) și soft power (ca fiind puterea de a induce/determina cooperarea, legitimitatea). Cf. acestuia hard power a fost mereu importantă în conflictul violent, dar soft power poate fi mult mai importantă în conflictele rezolvate în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
În mod inconștient, extras din datele inițiale care-l fac posibil. Decupaj În real, jurnalul acționează În funcție de pulsiunile conținute de selecția (sau absența selecției) operată la nivelul realității propriu-zise. Cu toate acestea, el cade În plasa ficționalizării, Împrumutând tehnicile prozatorului, constrâns de tensiunea conținută de Întâmplările pe care le narează nu atât cu obiectivitate, cât prin ignorarea subiectivității. Neintrând În calculele inițiale ale scriitorului, autoportretul se va releva, așadar, numai prin accident. Ieșirea din cursivitatea cotidianului va avea loc printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și chiar a falsului - malefice În planul practicii textuale, dar benefice pentru identificarea unor surse de literaritate ale textului ca atare. Mai complicate sunt lucrurile când confesiunea nu e spontană, când ea crește firesc din trunchiul fragmentat al mărturisirii cotidiene. Constrâns de factori externi să coboare În adâncimile atât de greu sondabile ale eului propriu, autorul pare a-și da seama de misiunea ingrată În fața căreia se află. În astfel de cazuri, putem vorbi de veritabile auto-negări ale funcției comunicaționale a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
efortul de a sistematiza al autorului, confruntat cu dilema Îmbogățirii planului ficțiunii pe baza datelor extrase din real. Este, poate, cazul cel mai productiv al Întrebuințării strategiilor retorice pentru a releva conexiunile dintre ficțiune și realitate În practica jurnalului intim. Constrâns la o existență pe cont propriu, textul depășește etapa opțiunilor de tip ideologic (e vorba, firește, de o ideologie literară!) și Începe să-și creeze propriile formule de existență: Sunt aici de patru zile și-i o tristețe inexprimabilă. Scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]