5,945 matches
-
în sensul creației: "Noi viori să farmec, nouă melodie/ Să găsesc și stihuri sprintene și grele", creație în complicitate cu vecia. Izvorând din sensibilitatea artistului, arta înveșnicește sufletul, înfățișează fenomenul de ruptură față de Dumnezeu, fenomen poetizat, cu mari valențe estetice. Convins că de el ar depinde o nouă Geneză, dar și mântuirea lumii, psalmistul își descoperă calități soteriologice: "Port în mine, semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Dacă psalmistul biblic exprima în psalm rugă și cânt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", iar el devenise "curățel și obraznic, mai mult obraznic decât curățel". E un autoportret care relieferază îndrăzneala de a-i face curte hangiței. Convins că necuratul l-a trimis la han, tânărul este cucerit treptat de Mânjoloaia, care știa scopul călătoriei și îl ademenea cu farmecele sale planul fantastic. Odaia era curată și cochetă, cu miros de mere și gutui, dar fără icoane pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iese rob. Harap-Alb își respectă cuvântul dat (jurământul făcut spânului), este integru, demn, capabil să-și asume vinovăția. Prin caracterizare indirectă reies trăsăturile morale ale personajului, din fapte, gânduri și comportament. În relația cu spânul este cinstit, loial și corect, convins că omul trebuie să învingă toate piedicile ivite în viața sa. Acesta capătă experiență de viață prin depășirea pericolelor, se umanizează, se maturizează în urma întâlnirii cu omul roș, în călătoria sa care este un necontenit prilej de inițiere. El capătă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sentimente, îl iubește cu patimă pe Ion, suferă fiind alungată de soț și de tată "și atunci gândul morții i se coborî în suflet ca o scăpare fericită". Prin Ion, Rebreanu a dat literaturii române cel mai important roman realist, convins că literatura "înseamnă creație de oameni și de viață", într-un stil de factură realistă, preferând "expresia bolnăvicioasă" în locul "strălucirilor stilistice". Caracterizarea lui Ion Ion este un personaj realist, dinamic, multidimensional și exponențial. În locul viziunii idilice asupra satului și asupra
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înfăptuirea dreptății. Miorița are un caracter mai mult liric, romanul e o narațiune în plan real, realizată prin intermediul mitului folcloric. Vitoria Lipan apare ca un arhetip uman având un cult al ethosului, aspiră spre adevăr și dreptate, apără tradiția, este convinsă că întâmplările fac parte din ceva etern: natură, sat pastoral, tradiție ancestrală, dragoste. Pentru ea sacrul este un mod de conciliere cu eternul și trăiește într-o durată concretă, prezentă, și în alta mitică. Vitoria e un temperament solar, cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
După o vreme, Maria presimte eșecul, se înstrăinează de sine, și este copleșită de pasiunea ascunsă față de Kesarion Breb. Acesta din urmă și-a mărturisit iubirea la ultima întâlnire cu Maria, când s-a hotărât să renunțe la dragostea pământească. Convinsă că au fost uniți în eternitate prin Creanga de aur, Maria își acceptă soarta, își pleacă fruntea pe umărul bărbatului iubit (gest hieratic), și după plecarea lui Kesarion Breb, se călugărește la Prinkipo, despărțindu-se de lume. BIBLIOGRAFIE: Călinescu, G.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu o bogată experiență de viață și nu lăcomia de bani o determină să adune avere, cât dragostea maternă. Energică, ambițioasă, sensibilă atunci când copiii trec prin dificultăți, Mara rămâne fermă pe poziție, dârză, urmărește să-și asigure un statut social, convinsă că banii îi conferă demnitate și respect. În proza lui Slavici "colectivitatea face legea pe care individul e ținut să o respecte" (N. Manolescu). "Pentru Mara, banii au o destinație precisă: precupeața Mara e prima femeie capitalist din literatura noastră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
asistentă medicală. Știe să pună o sondă urinară pacienților care au probleme cu prostata. Dar, în toți cei cinci ani de când e căsătorită cu Marius, nu a avut niciodată orgasm. Și nu asta ar fi problema, ci faptul că e convinsă că are o depresie, pentru că nu e interesată de nimeni și nimic. Se duce la serviciu, vine acasă, pune masa, face sex cu Marius și se culcă. A doua zi se duce iar la serviciu. Nu s-a certat niciodată
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
întors scurt, mutându-și picioarele mai departe de mine. Iar ochii ei, deși se uitau drept în față, mă studiau cu atenție, cam ca la „efectul floarea soarelui“. Îmi dau seama că această frază este ireversibilă și că ea e convinsă că și eu aș putea simți repulsia pe care o simte ea față de propriul corp. A trebuit să mai petrec vreo jumătate de oră discutând despre gâdilat. Apoi, ca din senin, îi cer Laurei să ducă o mână la subraț
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nu mă privea când vorbea, ci doar când vorbeam eu, pândindu-mi fiecare gest. În doar două ore a reieșit clar că în trecutul Anei se pe trecuse un viol și că avea o părere foarte proastă despre bărbați. Era convinsă că bărbații nu pot iubi și, dacă vrei să te înțelegi cu unul, trebuie să faci sex cu el. Cum avea nevoie de multă afecțiune de la Ovidiu, i se adresa pe canalul sexual, deși ura atât de mult să facă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
O noapte furtunoasă. Este mereu pus în inferioritate de personalitatea amicului său, dar în același timp îl dublează pe acesta cu fidelitate, întocmai ca o umbră. Ne concentrăm acum atenția asupra lui Zaharia Trahanache, venerabilul șef al lumii politice locale, convins, așa cum am spus mai sus, că este un adevărat stâlp al puterii și un exemplu de viață conjugală armonioasă. Personajul este atât de satisfăcut de sine încât nici cele mai directe adevăruri nu-l pot zdruncina din convingerile și încrederea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
În această perspectivă sumbră este normală disperarea ei, mai ales că Tipătescu refuză să cedeze în fața șantajului. Dar Zoe este o femeie puternică. Până la urmă, ea își convinge amantul să susțină candidatura lui Cațavencu, prețul șantajului în schimbul scrisorii. Mai puțin convins este Trahanache, care insistă că este o plastografie. Când Trahanache le comunică Zoei și lui Tipătescu marea lui descoperire, acesta „sărută repede pe Zoe“, care, speriată de imprudența amantului ei, exclamă: Fănică! Observăm, așadar, că Tipătescu este cel care comite
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de zestre înapoi, cerând mai mult. După cum po vestesc frații vitregi, în acest moment, intră în scenă mama vitregă care ține cu tot dinandisul ca acest mariaj să se facă și cere soțului să accepte noile pretenții. Mareș se lasă convins, mai ales „că trebuia să-și ridice piatra din casă“, cu toate că surplusul cerut con sti tuie de fapt zestrea pentru cea de-a doua fiică ce urmează a se mărita. Se consolează cu gândul că de vatrăi și va fi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se se chezaș că frate le său își va pără si țiitoarea din moment ce își va lua nevastă cu cununie și după lege. Atât a insistat Gea na che pentru încheie rea acestei alianțe, că până la urmă tatăl s-a lăsat convins și și-a dat fiica după Dumitrache, dându-i și o zestre frumoasă. Cinci ani a așteptat vis tie rul și, înainte de a cere ajutorul puterii, s-a tot certat cu ginerele ce rân du-i să se țină de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
seș te tatăl ei și nașul de cununie. Și totuși acest zapis n-o va împiedica să-și părăsească din nou soțul, dar îi va da acestuia dreptul să ceară separarea definitivă. Alții nu se lasă însă atât de ușor convinși; promisiunea în fața soborului devine o strategie cu ajutorul căreia se poate scăpa de pedeapsă și se mai poate amâna pentru cât va timp sentința finală. Iordache are la activ trei zapise de împăcare, toate trecute în con di ca Mitropoliei, dar
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
va smulge departe în larg; pânza țesută ziua se desface noaptea; apele se ascund în nisip și ciulinul crește pe marmura cetății ruinate". Suntem, acum, în situația de a căuta "apele ascunse" ale culturii, manifestările autentice și durabile ale acesteia, convinși că în cultură avem de-a face întotdeauna cu un proces, cu o devenire, nu cu o stare definitivă, și imuabilă. Ea presupune o conjuncție permanentă cu trecutul, cu ceea ce Eminescu numea "suma întregii vieți spirituale", dar și prospectivă, stimularea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cerc cu totul fatal; luminile sunt înăbușite, ideile sănătoase nu pot străbate, calomniile și falsurile noutății singure își au liber joc". Ipoteza unei prese rele încă se cuvine luată în calcul, așa cum au făcut, între alții, Kogălniceanu și Eminescu, ambii convinși că presa lipsită de valoare nu rezistă prea mult și că profesionalismul în domeniu presupune echilibru moral, cuviință, fermitate. Cât privește ecoul, "orice revistă are publicul de care știe să se facă vrednică", opina un condeier, la finele secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în istorie, să facă din desfășurările ei un stimul din care umanitatea simte mereu nevoie. Atent la fapte, nu e o mai puțin preocupat de mecanisme, de instituții, de tipologii și metode de acțiune. Din fapte, el degajă ideile subiacente, convins că dincolo de faptele înseși trebuie să recunoască, după vechiul îndemn goethean, teoria. Dar e nevoie pentru aceasta de o mare capacitate de a transcende realitatea. Încrederea în forța ordonatoare a spiritului rămâne și în acest domeniu indispensabilă. "A te îndeletnici
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să tacă asupra lucrurilor pe care le consideră adevărate. Preocuparea morală trebuie să-i însoțească mereu eforturile, adăugându-se la funcția pur cognitivă, care asigură legătura dintre generații, secole, milenii și constituie durata umanității. Ea "ne leagă veșnicia", spune Kogălniceanu, convins, ca și gânditorul antic, că fără istorie am fi condamnați la infantilism, "căci ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?" Un gând ca acesta tulbură încă pe oricine se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
neștearsă, față de tinerii noștri eroi din Decembrie: jertfe inocente, îndemnând cu irepresibilă forță ca și eroul necunoscut din baladă, la asumarea unei conduite vrednice de puritatea lor. Asupra acestei conduite istoricul Neagu Djuvara a ținut dealtfel să atragă luarea aminte, convins fiind că numai o atitudine critică față de trecut poate stimula comprehensiunea și prin aceasta forțele creatoare ale prezentului. E un gând ce trebuie reținut, ca o notă indispensabilă în abordarea oricărui moment istoric. Ștefan însuși, spune cronica, n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fiindcă nimeni nu a dat o idee mai completă asupra acestui "răsărit european", zonă cu privire la care a publicat numeroase scrieri de un interes mereu actual, o importantă revistă și atâtea sinteze peste care se trece adesea cu prea multă grabă. Convins că mediul (inclusiv proiecția lui diacronică) exercită o mare influență asupra istoriografiei, N. Iorga s-a ocupat mai ales de sud-estul european, ceea ce n-a rămas fără urmări pentru concepția de ansamblu a istoricului. Fiindcă această zonă evocă straturi, interferențe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru a naște un sentiment de ruptură și a dramatiza relația cu Apusul, devenit pentru români "podoaba lumii", modelul demn de urmat în noile circumstanțe, create pe continent de Revoluția franceză și de campaniile napoleoniene. Unii puneau accent pe ruptură, convinși că Europa e împărțită în două zone distincte. Alții, dimpotrivă, supralicitau ideea de unitate europeană, ca o șansă de viitor și pentru români. Grigore IV Ghica spunea la 1824 că "toate puterile Europei formează, pentru a spune așa, o familie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Angleterre 6, realizat în anul 1912, gesticulația emfatica a actriței nu a reușit să confere peliculei accente emoționale. Cu toate acestea, gândirea cinematografică a continuat să fie dominată de concepția că sensibilitatea spectatorilor poate fi câștigată doar prin efecte teatrale. Convins că, într-un film, jocul actorilor trebuie să fie cât mai natural, Henri Agel consideră regretabil că, la începuturile filmului sonor, creatorii au renunțat la limbajul specific descoperit în perioada filmului mut, preferând artificialul din teatru. "Cinematograful mut scrie Henri
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
continent, cu alte cuvinte, interlocutorul adecvat pentru cenaclurile de pe "rive gauche" unde în acea epoca "se făceau și desfăceau reputațiile internaționale". E de înțeles că Darío pleacă la Paris atât de entuziast, cu gândul că nu se mai întoarce niciodată, convins că acolo va cuceri lumea artistică, vă dobândi gloria. Paisprezece ani mai tarziu, bilanțul nu este numai decepționant, ci tragic. Așa cum spune Sylvia Molloy în studiul său intitulat La diffusion de la littérature hispano-américaine en France au XX-e siècle, relațiile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lume fără sens, care se sfârșește cu moartea finală"42. Atât Dostoievski, cât și Kierkegaard se salvează din disperarea totală, spune Sábato, pentru ca, finalmente, cred în Dumnezeu, după cum "se salvează și cei că Nietzsche sau Rimbaud și mulți alți atei convinși -care văd în Dumnezeu un dușman, deoarece, ca să aibă în acestă un dușman, trebuie mai întâi să accepte că există"43. Este, din această perspectivă, și cazul lui Cioran. Sábato, prin personajul sau, Fernando, exprimă crudă realitate pe care în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]