5,380 matches
-
învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși de albeață mâna înmănușată prinde cuibul de viespi de la periferiile vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud respirația spre a fi sigur că trage după ea desișurile nopții, că înoată încă printre smârcurile ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
noapte petrecută de el, cu două săptămîni mai devreme, în compania unei femei Ťalbă ca zăpada în flăcăriť. Curioasa formulă de tip marinist și gongoric revela un hazard ricanant". Hélas, această existență ce părea menită visării, lecturii, scrisului, într-un cuib familial cu un rol protector indefectibil, s-a pomenit totuși confruntată cu un seism istoric ce a zdruncinat-o, a dislocat-o, proiectînd-o pe imprevizibilele drumuri ale exilului și apoi pe cele ale unei tîrzii și poate că nu întru
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
plus, era și destul de arătoasă: fuma, bea păhărele de lichior...), la o gazdă foarte gospodăroasă: fîntînă cu roată, livadă de meri, stupi, o fîșie de porumb, fasole cățărată caligrafic pe araci, o grădină cu mărar, morcovi, ceapă, castraveți, ardei grași, cuiburi de cartofi, pătrunjel, leuștean de dres borșul... D.P.: Parcă mă conduceți prin cămările doldora și parfumate ale bunicii lui Pillat. E.B.: Dar ce nu avea?! Pînă și un atelier de tîmplărie, răspîndind un parfum hrănace de scînduri geluite... Ba mai
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
pe spate era o diagramă care îți spunea despre Triburi și Ciudățeniile lor. Favoritul meu era numărul 16, Buzulii din Carpați. Aceștia credeau că, dacă un șoarece dă peste părul pe care ți l-ai tăiat și-și face un cuib din el, te doare capul. Dacă acel cuib era destul de mare, puteai chiar să și înnebunești. După știința mea, încă nu-i vizitase nici un misionar. Duminica, mama se trezea devreme și nu lăsa pe nimeni să intre în salon până la
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
despre Triburi și Ciudățeniile lor. Favoritul meu era numărul 16, Buzulii din Carpați. Aceștia credeau că, dacă un șoarece dă peste părul pe care ți l-ai tăiat și-și face un cuib din el, te doare capul. Dacă acel cuib era destul de mare, puteai chiar să și înnebunești. După știința mea, încă nu-i vizitase nici un misionar. Duminica, mama se trezea devreme și nu lăsa pe nimeni să intre în salon până la ora zece. Era locul ei de rugăciune și
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
ploi8lor și din față și departe/ deși nu poate merge chiar oriunde/ cu asta/ el vrea să meargă acasă unde nu e nimeni/ aerul de acasă e mereu la fel de proaspăt/ ca două nume de pasăre/ el vrea înapoi într-un cuib de carne/ să respire mărunt toată viața// profetul respiră adânc în timp ce stă ghemuit cu niște brațe de sârmă/ aproape de o inimă mare/ mare de tot"; odihnă: "cămașa lui e atât de aspră că nici nu există/ realmente/ o spală senin
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
ne citește în ea ca în adîncul unei fîntîni epica banului norocos încăput pe mîna genialului poet născut în Tracia de sus, la nord de Dunăre, dacă nu mă înșel, în punctul numit astăzi Ploiești, nod de cale ferată și cuib de neuitat al republicei Maiorului răzvrătit... Și, cînd zici Ploesci, nu poți să nu te oprești puțin... În urbea răsculată, înainte de a discuta ulterior despre faimoșii covrigi de la Buzău prin care urmează să trecem, avînd ca scop major Moldova. Înaintînd
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
aproximație ca "sand glass"). Așa cum sugeram, începuturile sale, chiar haotice, cum le definea el, stau (ciudat!) sub semnul marelui modernism (High Modernism) barbian. Versuri ca: "Orbită, O! nemijlocită cale/Cerc din avale pe cer amonte/Încântătoare clocitoare" sau "Fă un cuib cu trepte drepte! / Fă cosciug coclit în verde/Fă o lună putrezită, prăfuită, preacurvită" ne readuc în lumea unui joc secund recitit printr-o poetică "în-cânt-tătoare". Această tendință, deloc epigonică, de scrutare și dezmembrare semantică (regăsibilă în registrul sculptural) este
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
au îmbogățit iute și exorbitant, din speculații, din vânzarea pe nimic a bunurilor statului (s-a mai văzut!), petrec frenetic într-un Paris și mizer și feeric. "În anul III, începe și sărbătoarea. Teatrele au saloane, salonașe discrete, foyer, culise, cuiburi de dragoste. Frigurile bucuriei scutură societatea nouă. Reacția vieții împotriva morții. Sarabanda o duc îmbogățiții. În jurul lor, hămesiții și nobilimea scăpătată - ciugule fârimiturile (...) Baluri... baluri... și zidurile capitalei sunt acoperite de afișe, care vestesc deschiderea altora noi. Sute de orhestre
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
este zilnică, ce loc îi mai rămîne literaturii?" se întreabă recenzentul, întrevăzînd în trilogia lui Cărtărescu "fantasticul proces-verbal al visurilor unui tînăr în timpul epocii de plumb a socialismului betonat, la București, în anii ^60 și ^70." O operă "asemănătoare unui cuib de termite, unui tablou de Piranesi" - sunt doar două picături dintr-o cascadă de comparații prin care autorul recenziei apărute în "Frankfurter Allgemeine Zeitung" încearcă să circumscrie universul copleșitor în care îl cufundă lectura romanului, întrebîndu-se aproape descumpănit "cine mai
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
mai există ieșire sus, doar o scăriță subțire de fier se sprijină de acoperișul încuiat. Acolo, lîngă scară, poți într-adevăr căpăta, găsi un loc unde să stai jos și să bei relaxat. Urcam etaj după etaj. Bețivii își știu cuiburile. E greu de mers, picioarele nu mă ascultă. - Uite. Am ajuns. Eu răsuflam din greu. - O să ne îmbătă-ăăăm! a spus el exagerînd puțin. Ia te uită ce grozav, ce bine e aici. Nimerisem un loc și mai bun (și mai
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Simina, fată săracă, deși dragostea îi chinuie mistuitor. Iar Simina, deși îl iubește, înțelege că între ei e o barieră puternic fortificată. Dificultatea i-o tălmăcește tatăl ei, cînd o previne: "Nu te face, fata mea, pui de cuc în cuib de cioară - urmă el peste puțin - că nu-ți este firea pentru aceasta. Tu ai durmit astă-noapte aci, întinsă pe un braț de fîn, și ai durmit bine, dar ei au durmit în pături cu perini de puf și n-
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
în loc să I se închine, el L-a scuipat. În momentul acela, omul s-a prăbușit la pământ și a căzut într-un somn greu. El a visat că acasă la el, într-un acaret unde ținea câteva păsări, exista un cuib cu ouă, iar pe unul dintre ele scrie „Hristos a înviat! Când s-a trezit, necredinciosul și-a spus: „Dacă ceea ce am visat eu se va adeveri, atunci acesta este Fiul lui Dumnezeu“. S-a întors omul din drumul lui
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
Vadul/ Așteaptă să curgă/ Căldura.// Sufletele noastre/ înroșite/ Fumegă în potire" (Extaz). Modelul Aron Cotruș e pe aproape. Atunci cînd nu dă frîu liber unei unde baladești ("Chemați de plaiuri/ Primăvara/ Se întorc la noi haiducii.// Ca-ntotdeauna/ Se fac cuiburi pe pămînt/ Sau aproape de cer" - șRitualț), poetul își disciplinează tumultul prin inserturile unor figuri alegorice: "Cu părul pieptănat de vînturi/ Și brațele încinse de iubire -/ Asemenea fetelor Strigate prelung către cer/ Vorbele pămîntului/ Devin înalte.// Născute-n zodii bune/ Cuvintele
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
decis alții pentru ele. De exemplu polonezii, trăind între două puteri: nemții și rușii. Eu am și o filosofie biologică. Plantele și animalele trăiesc în concurență unele cu altele. Există plante care se luptă pentru pământ. Vulturii își aruncă din cuib puii slabi. La om funcționează adevărul "Homo homini lupus", numai că omul e dotat cu inteligență, dar ciclul natural e la fel. Pe de altă parte, omul e o ființă foarte complicată, dar și foarte crudă. Noi avem posibilitatea să
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
putea să fiu dar nu sunt,/ Aș putea fi ceea ce-aș vrea să fiu dar nu sunt,/ Însă sunt ceea ce sunt dar nu pot fi astfel" aceste trei versuri caracterizează pe scurt starea de spirit în care vă aflați, cuibul de vultur cu trei pui care-și fâlfâie promițător aripile. Este bun, este necesar antrenamentul, fără el apropiatul zbor planat și maiestos ar fi imposibil. Vă lăudăm mișcările de-acum întru fortificare, și nu ne veți judeca, sperăm, dacă vă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare", versul lui Barbu, nu întrece în concizie bogată în dedesubturi acest gust pentru ermetic al unui, mai degrabă, tradiționalist. Nocturnă este și mai complexă, ca orchestrație: „Mai știi în noapte plopul cu luna, galben cuib?". O replică, dintr-un, poate, colocviu sentimental, ascunzând cine știe ce istorie comună căreia decorul, la rândul lui comun, dar purtând trena folosințelor lui, de la bucolice la romantici și mai departe, îi ține hangul, este această întrebare din senin. Rezumând, parcă, o
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
e nu numai "dominată de ideea ordinii", ci și "puternic antropocentrică" (în consonanță, cum ar veni, cu argheziana Cîntare a omului!). Nu mai puțin apare combătută izolarea individualistă, prin lauda virtuților colectivismului, introduse ca un ou de cuc chiar în cuibul unor teze mistice: "Această ordine, potrivnică marilor existențe dezordonate ale poeților însingurați (Rimbaud între aceștia) este o fugă de singurătate și o căutare a universalului. Și aici Claudel urmează pilda spiritului medieval: In esse uno non est ordo - în a
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
bărbatului îndrăgostit. Să remarcăm un lucru, ordinea cutumiară a cuplului s-a schimbat, în spațiul gineceului a rămas bărbatul, femeia, asemeni lui Ulise, călătorește către teritorii necunoscute, în spațiul incert, periculos, al aventurii. Contrar așteptărilor, bărbatul este cel care construiește cuibul și cosmosul său circular, protector, însă incapabil să protejeze femeia care a preluat inițiativa, femeia care aduce pe sandale praful călătoriei. Ne aflăm la celălalt capăt al poveștii, un bărbat neîndoielnic bun, afectuos, Aurel este incapabil să-și păstreze iubita
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
soare cu dinți, vântul rece suflă în rafale printre arcadele laterale și noi urcăm prin coridoare strâmte, depășim locul probabil al orgii, mergem mai departe, ne săltăm pe scărițe de lemn în gânguritul cohortelor de porumbei ce-și au aici cuiburile, cu scopul de a ajunge să vedem cele două clopote vechi, numite după perechea imperială canonizată de catolici - Heinrich al II-lea și soața sa Kunigunde. Ajungem la primul nivel. Aici, tronează Heinrich, un clopot mare, de bronz, acordat pe
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
fost reeditate, premiate și puse în raftul de cinste al literaturii autohtone. Dar mitologia evadării nu se oprește la astfel de povești. Se spune că mulți oameni nici n-au fost nevoiți să părăsească zona. Lor le-a venit ideea cuiburilor paralele - o adevărată bază pentru semioza evadării actuale. Cuprinși de mâhnire, aceștia s-au specializat în copierea modelului de care erau nemulțumiți. Exista o Uniune a Scriitorilor ca o grădină închisă. Foarte bine. S-a înființat lângă ea o Asociație
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
nebuni" - Slavă glonțului), autorul ajunge, prin decantare, la o incantație a inefabilului: "Pasărea ce-mi cîntă, cîntă/ Nu-i nici drac și nu-i nici sfîntă.// N-are-n glas oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă și nici neagră.// De-o aud cîntînd în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o aud cîntînd în poarta/ Nu știu vie
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
gura." Și caii se împușcă, nu-i așa? lorin LĂzărescu e ceea ce s-ar putea numi un scriitor tînăr - a debutat în 2000, cu, după cum spune el, "un volum de povestiri bune, cu un titlu prost și o copertă oribilă", Cuiburi de vîsc. A devenit apoi redactor la revista ieșeană Timpul (din păcate, aproape fantomatică pentru bucureșteni), iar acum un roman al său e pe cale să apară la Editura Polirom. Între timp însă, Editura LiterNet i-a publicat un volum - sau
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
-și păstreze ascendentul de părinte. Copiii trebuie să asculte povestea fiecărui obiect, parte din viața ei, și să înțeleagă că ea este depozitarul memoriei strămoșilor dispăruți. De aceea, vorbește, comentează, repetă în aceeași ordine faptele și țese din cuvinte un cuib de amintiri pe care îl vrea durabil. Și reușește, căci numai cuibul real a fost înlocuit, dar viața ei este salvată. Odată instalată la casa de bătrâni, lupta mamei se va da pe două fronturi. Trebuie să-și păstreze identitatea
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
parte din viața ei, și să înțeleagă că ea este depozitarul memoriei strămoșilor dispăruți. De aceea, vorbește, comentează, repetă în aceeași ordine faptele și țese din cuvinte un cuib de amintiri pe care îl vrea durabil. Și reușește, căci numai cuibul real a fost înlocuit, dar viața ei este salvată. Odată instalată la casa de bătrâni, lupta mamei se va da pe două fronturi. Trebuie să-și păstreze identitatea apărându-și singura certitudine - trecutul - și în același timp să-și fabrice
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]