4,039 matches
-
întreit, pe când era pe pământ, a dobândit împărăția cerurilor unde a intrat prin forță (cf. Mt 11,12). După numeroasele și mărețele lupte din această viață, triumfător asupra lumii, s-a reîntors la Domnul, precedându-i pe mulți care sunt culți, el, care în mod deliberat era fără cultură și în mod înțelept ignorant. 7. Într-adevăr, chiar dacă viața sa, atât de sfântă, laborioasă și luminoasă, fusese demnă de a-și câștiga locul în Biserica triumfătoare, cu toate acestea, Biserica luptătoare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în cunoaștere. Tomisul și Roma devin axe polare care ilustrează antinomia dintre real și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
concluzii: G. Nemethy (Excursus I, p. 129 și urm.), Groag 315, Scholte 316, Th.J. De Jonge, Wheeler etc., care credeau că expresiile ovidiene de genul: inter comites... suas, inque suis habuit, precum și cuvintele cultos... deos317, (ut illam) colas 318, Marcia culta tibi319, femina seu princeps omnis tibi culta per annos 320, dovedesc că "eam [= Fabiam] neque propinquam Fabii neque affinem Marciae, sed clientam amborum fuisse"321. Mai mult, cum recunoaște în parte și Scholte însuși, expresiile inter comites... suas, inque suis
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și urm.), Groag 315, Scholte 316, Th.J. De Jonge, Wheeler etc., care credeau că expresiile ovidiene de genul: inter comites... suas, inque suis habuit, precum și cuvintele cultos... deos317, (ut illam) colas 318, Marcia culta tibi319, femina seu princeps omnis tibi culta per annos 320, dovedesc că "eam [= Fabiam] neque propinquam Fabii neque affinem Marciae, sed clientam amborum fuisse"321. Mai mult, cum recunoaște în parte și Scholte însuși, expresiile inter comites... suas, inque suis habuit demonstrează contrariul și anume că Fabia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
imaginar. Despre figurile acestui peisaj am vorbit. Mai trebuie spus ceva despre peisajul retoricii („Au paysage de la rhétorique pourrait corespondre alors une rhétorique du paysage” - JeanPierre Richard*). Alecsandri este, din acest punct de vedere, un om al epocii lui. Mai cult decît alții, cu un simț al limbii mai fin, temele și mijloacele de a le sensibiliza nu diferă, Însă, prea mult. Nici Alecsandri nu cunoaște, de pildă, valoarea metaforei În poezie. Puținele metafore („a nopții regină”, „fiori de gheață”, „al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poeziei merge spre CÎntecul de lume pe care, esteticește, Îl Întemeiază. Speță deformată de canso În medii periferice orășenești: cîntec de petrecere și de iubire petrarchistă din care sensul idealității a dispărut. Multe din aceste cîntece sînt, la origine, producții culte trecute printr-un proces rapid de folclorizare (În mediul periferiei urbane). Publicîndu-le În Poezii deosebite (1831) și Spitalul amorului (1850), Pann le-a fixat formula și le-a reintrodus În literatură. Ele vor circula și vor influența, de aici Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o dată pe Denis de Rougemont: „iubirea fiind inițiatorul a tot ceea ce există, se va numi neant absența iubirii...”. Așadar: nici ființa, nici neființa (neantul), nici opera nu sînt posibile fără iubire. Pentru noi, opera Înseamnă poezia. Apariția ei, sub forme culte, este explicată În bună parte de revelația ființei și a erosului. Pentru a scrie (mai citez o dată pe Barthes) trebuie „cauțiunea unei iubiri inspirate, asentimentul unui iubit ale cărui răspunsuri marchează progresul raționamentului”. Pentru Ienăchiță, Alecu Văcărescu, Conachi cauțiunea ibovnicii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
exemple. Primul e din Istoria literaturii române contemporane: "Literatura română nu și-a dovedit existența numai prin talente neîndoioase, ci și prin însușiri specifice și comune: virtualitățile artistice ale rasei sunt evidente în poezia noastră populară, iar cifrele realizărilor literaturii culte nu se alăturează, ci se adună. Eminescu, Creangă și Caragiale nu sunt numai scriitori de talent, ci și puncte din frontiera hărții noastre psihice"94. Celălalt e din Bizu și face elogiul ruralității și al moldovenismului: "[...] din această ambianță de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al teoriei literaturii la noi. Contribuția de folclorist a lui S. este o broșură din 1851, Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești. Influențat de direcția pașoptistă, autorul consideră „tradițiile” drept mărturii pentru „întregul caracter al unui popor”. El modifică, în manieră cultă, povestirea populară despre Păcală, dând narațiunii un caracter biografic. Inserează alte importante elemente folclorice: credințe despre curcubeu, despre belciugari (ființe fantastice), jocuri de copii și cimilituri - S. dă aici prima colecție de acest gen în folcloristica românească -, obiceiuri de Crăciun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
fost primul adăpost al omului, care prin minimă transformare și prelucrare a terenului a reușit să creeze locuri propice de trai, adăposturi pentru a se proteja de intemperii și de pericolele venite din exterior. Fără a avea precursori În arhitectura cultă și modernă, găsim ex emp le În istoria Îndepărtată: peșteri folosite ca adăposturi, locuințe săpate În stâncă, bordeie, amfiteatre, piramide, zigurate etc. Dacă analizăm câteva dintre aceste exemple din arhitectura veche, vom observa că În ciuda unei aparente simplități, construcțiile erau
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
de Pompiliu Pipoș, în calitate de director, și de Vasile Marco, în calitate de redactor responsabil. Scrisă într-un limbaj simplu, publicația atinge o problematică diversă. În acest scop sunt susținute rubrici ca „Povețe economice”, „Calendar”, „Mărunțișuri”, „Ghicitori” și, totodată, în sumar intră literatură cultă și populară, selectată din periodicele transilvănene sau din cele apărute la Iași și București. Autorii întâlniți cel mai des sunt I. Creangă, N. Gane, I. Slavici, G. Coșbuc, I. Pop-Reteganul, Th. D. Speranția, D. Stăncescu, alături de care colaborau bucovineanul C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287048_a_288377]
-
negativitate în paginile lui Pavelescu despre vrăjitorie. De o cu totul altă părere este însă Constantin Bălăceanu-Stolnici. În Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, academicianul român scrie că "magia față de vrăjitorie este ca muzica simfonică (și în genere cea cultă) față de muzica populară"29. Veritabilii magicieni au fost (și sunt) minți cultivate, care cunosc simbolistica textelor sacre și scrierile esoterice. Sunt printre puținii care le și interpretează corect. "Vrăjitoarele în schimb sunt persoane simple, de multe ori analfabete, care-și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Teritoriul și frontiera lor sunt acolo unde aceste valori sunt asimilate, cultivate, apărate, oriunde în spațiu. Este și cazul culturii și literaturii române care începe să descopere în mod precipitat, intens și entuziast, Europa, încă din perioada Luminilor. Literatura română cultă este, în esență, de structură și vocație europeană. Toți marii săi clasici și în primul rând Eminescu sunt animați și exprimă un spirit european. Ideea română-europeană are o curbă sinuoasă, este adevărat, mai ales în ultimele decenii, dar este semnificativ
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de un sanctuar deosebit la Lugdunum Convenarum (Saint-Bertrand-de-Comminges). Aceasta înseamnă a recunoaște specificitatea popoarelor aquitane. Pentru Germanii, Augustus fondează altarul ubienilor, unde Claudiu întemeiază mai tîrziu, în anul 50 d.I.C., orașul Köln. Împăratul Vespasian completează organizarea cultului imperial fixînd regulamentul cultului provincial de la Narbonne. Accesul la preoția provincială este o importantă promovare socială căutată de nobilimea locală; în unele cazuri, ea poate folosi ca trambulină pentru o carieră de nivel mai înalt în administrația imperială. În afară de aceasta, localizarea la Lyon a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de la începutul cuceririi, Cezar face din Mercur zeul cel mai important al Galilor. În realitate, în afară de eliminarea clerului druidic, religia galică a putut să subziste. Asimilarea zeilor, interpretatio, s-a făcut în ambele sensuri, iar contactele între cultele galice și cultele romane au avut drept rezultat o îmbogățire reciprocă. Permanențele indigene. Cultele indigene au lăsat mărturii abundente, din care nu vom lua decît cîteva exemple. Unul dintre primele documente în care zeii galici sînt reprezentați împreună cu zeii romani este "stîlpul navigatorilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îmbrăcat cu un mantou galic greu (Lezoux), cu mai multe fețe etc. El trebuia să mascheze un mare zeu celt, probabil Smertrios. Pe lîngă aceasta, Mercur primește porecle celte: Mercur Visucios, savantul, la Bordeaux; Mercur Atesmerios la Poitiers etc. Dimensiunea cultului lui Mercur depășește deci din plin conținutul roman și face din el un zeu popular căruia toponimia actuală îi păstrează încă urma (Saint-Michel-Mont-Mercur în Vandeea). Aceeași evoluție se constată în cazul lui Apollo, asimilat, la Grand (Vosges), cu un zeu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
gazete și oameni ( G. Lazăr, Laurian, Ilarian, Barnuțiu etc.), și curentul francez. Curentul latinist a fost mai slab în Moldova decât în Muntenia, unde urmele lui și azi1 încă n-au murit cu totul, dovadă persistența ortografiei "academice" la oamenii culți din Muntenia, dovadă frazeologia naționalistă mai în floare în Muntenia. Și nu e mult de tot de când Bucureștiul ținea sus steagul latinismului (Revista contemporană) împotriva spiritului critic moldovenesc. Că acest curent a fost mai tare în Muntenia, o mărturisesc și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
3 Cugetări, "Revista romînă", 1863, p. 356. înfățișa mai ales ca un curent cultural, aproape literar, pe când în Muntenia, mai mult ca un curent social și politic. Curentul poporan, adică cunoașterea literaturii populare și utilizarea ei ca îndreptar pentru literatura cultă, s-a născut în Moldova. Eliade, când recomandă lui C. Negruzzi procedeul de a-și forma limba literară, vorbește de unificarea dialectelor, de limba bisericească, dar de limba poeziei populare nu1; și n-a vorbit nicăierea. Și foarte multă vreme
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
E vorba de niște bucăți populare, pe care nu le-am mai transcris 1.) - și alte zece locuri, în care se vede că în capul acestui deosebit român lucrul de care vorbesc - poezia populară ca mijloc de originalizare a literaturii culte - era clar. În Muntenia, unde interesul cultural și literar era lăsat în umbră de cel politic, n-a fost un curent poporan: "Anton Pann - zice Alecsandri într-o scrisoare din 1872 - nu a fost până acum prețuit la adevărata lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
haina turco-fanariotă și să se organizeze europenește; ca românii să-și îmbogățească limba cu cuvinte noi, corespunzătoare cu lucrurile și ideile noi introduse; ca în locul obiceiurilor fanariote să se introducă obiceiuri europene; ca românii să producă și ei o literatură cultă (căci aveau numai una populară). Dar întrebarea era: cum? Pentru a răspunde bine la această întrebare, se cerea o mare putere de analiză și un mare simț de răspundere, căci din rezolvarea greșită a acestei probleme putea să rezulte o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pe Wolf, care vorbește, în veacul al XVIII-lea, de învățătura și inteligența unor boieri moldoveni. Dl Panu ("Săptămîna", 80) zice: "În tot timpul Iașul a fost superior Bucureștiului prin cultura lui și printr-o clasă de boieri inteligenți și culți". 3 Scrieri, I, Cum am învățat românește. românești se face probabil în Maramureș, în veacul al XV-lea. Prin influența husită, se traduc câteva cărți bisericești în românește. Dar Maramureșul e aproape de Moldova, mai ales de Bucovina, inima Moldovei de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unde decadența era mai mare, piserii erau mult inferiori. În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată scrise în românește, până în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea, în deosebire de Muntenia, "mai puțin așezată și cultă". 1 N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor ăBuc., 1904î, p. 39. 2 N. Iorga, op. cit., p. 14, 44, 46. Când vine Varlaam în scaunul mitropolitan, în veacul al XVII-lea, găsește o mulțime de manuscrise traduse gata pentru tipar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
premergătorii generației de la 1848. O spune, cum se vede, un patruzecioptist. Dar când această literatură (care lăsase o urmă în spiritul moldovenesc: rafinarea, deprinderea cu îndeletnicirile culturii și chiar o cultură de fapt) este dezgropată, dată la iveală; când moldovenii culți nu se mai satură de dânsa (Russo o citește cu lăcomie, mîndrindu-se cu ea, Kogălniceanu o dă la lumină și o analizează, Negruzzi "șterge colbul de pe cronice bătrîne", Asachi, chiar, o recomandă ca limbă literară, deși face, în alte privințe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o analizează, Negruzzi "șterge colbul de pe cronice bătrîne", Asachi, chiar, o recomandă ca limbă literară, deși face, în alte privințe, greșeli mari; ziarele, cum e Gazeta de Moldova, o analizează, o ridică în naltul cerului); când, cu un cuvânt, moldovenii culți sunt captivați și plini de literatură veche, atunci la urma, de care vorbeam mai sus, de care vorbește și Russo, adăugîndu-se influența actuală a paginilor pline de "limbă veche și-nțeleaptă", adăugîndu-se și cei "optzeci de ani" de când moldovenii trăiesc
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
critică în contra limbei obicinuite pe atunci în multe scrieri ale literaturii române. Critica voia, pe de o parte, să combată construcțiunile arbitrare ale filologilor, care, sub cuvânt de "purificare" întocmeau un vocabular de termeni necunoscuți românului și depărtau vorbirea claselor culte de la izvorul de viață al limbii populare"4 . ... Ceea ce este absolut greșit, cum s-a văzut până aici și mai ales cum se va vedea în cele ce urmează, căci A. Russo a scris mult mai mult, mai pe larg
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]