27,663 matches
-
parcurgere și o fișare ulterioară a colecțiilor de presă impun segmentarea riguroasă pe asemenea tipare. Dar nu ar fi de așteptat ca perspectiva critică (chiar abia insinuată) să relaxeze aceste granițe arhivistice, să le trateze adecvat cu mefiența celor cinci decenii scurse ? Așa cum sunt, izolate și clare, capitolele cărții Anei Selejan au ceva din nota de definitiv cronologic a almanahurilor. Ele se duc lejer dintr-un convențional ianuarie până într-un - de asemenea convențional - decembrie. După care par a-și înceta
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
simbolice. Dar privită din perspectiva mentalității contemporane, judecata lui Noica e prea aspră. Schopenhauer rămîne un gînditor fascinant, iar soarta lui postumă e pe cît de imprevizibilă pe atît de proteiformă. Și așa cum Spengler, după ce a fost pus la zid decenii de-a rîndul pe motiv că degradează metafizica prin suflul biologist pe care îl imprimă filozofiei, începe acum să sune în urechea multora ca profetul care a întrezărit cel mai bine viitorul de care va avea parte Occidentul - prăbușirea -, tot
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
Pavel Șușară I. Redescoperirea limbajului În primii ani ai deceniului șapte, cînd Paul Neagu, Horia Bernea, Marin Gherasim, Teodor Moraru, Ion Dumitriu, Vasile Gorduz, Silvia Radu etc. începuseră deja să se manifeste public, în arta românească lucrurile întraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul major al creației artistice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți se cam leneviseră și ei. Ba chiar apăruseră, cu vreun deceniu bun mai devreme, cîțiva tineri care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Alin Gheorghiu, Constantin Piliuță (care ulterior
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
aspirațiile estetice și doctrinare, ultimele mai degrabă implicite. Această categorie era reprezentată de gruparea din jurul lui Paul Gherasim, grupul Prolog în primul rînd, dar și de mișcarea mai amplă, de natură spiritualistă, alcătuită preponderent din artiștii care au debutat în deceniul șapte. Exista vag și un al patrulea segment, dar unul difuz și cu puține șanse de coagulare din pricina suspiciunii și a ostilității oficiale, acela care privea expresiile și atitudinile neconvenționale în accepțiunea strictă a cuvîntului. Exprimat mai mult individual decît
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
scenă. Președintele juriului, Nicolae Manolescu, a schițat precis și elegant opera lui Mircea Ivănescu: "este unul dintre promotorii unei noi poezii, care s-a făcut la noi începând din anii '60-'70. Un poet care la debutul lui, de la sfârșitul deceniului al șaptelea, nu spunea mare lucru unei critici care consideră că adevărata modernitate are un alt caracter. Ivănescu nu era modern în sensul poeziei românești și în general europene din anii aceia. El venea cu o cultură din altă parte
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
sensibilitatea adeseori capricioasă a cititorului. De ce asta? Care să fie, dincolo de vastul - dar selectivul - corpus de texte și dincolo de suspiciunile noastre, intenția unui asemenea volum? Ne spune, într-un fel insinuat, literaturizând, chiar Ioan Lăcustă: "În urmă cu aproape două decenii, prinsesem a lucra la un roman intitulat simplu: 1939. Era povestea unei iubiri închise în opreliști, dintre un păgubos gazetar bucureștean, pornit spre îmbătrânire, și o femeie mult mai tânără, soția unui puternic al zilei. După 1989, în noile condiții
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
Adina Gheorghe și Duminică." Impactul primelor povestiri ale lui Nicolae Velea, scrise și publicate în reviste la sfârșitul anilor '50, s-a datorat, în bună măsură, diferenței pe care ele o marcau în raport cu modelele realismului socialist. Analizând retrospectiv epoca obsedantului deceniu (cum a nu-mit-o Marin Preda) începută în 1948 și extinsă până în 1960, constatăm un corpus masiv de texte ce ilustrează, la unison, comandamentele oficiale. Literatura și, în general, artele nu mai lucrează cu materia de inspirație a autorilor, ci cu
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
împing umanul dincolo de limite care păreau de neclintit. Transplantul de organe condamnă particularul - în mod normal, părțile corpului participă, fără echivoc, la definirea noastră - la un general abstract și statistic. În plus, modificările genetice la om2, de neconceput acum câteva decenii, reprezintă o tentație, rezultat al cercetărilor entuziaste, încurajate și finanțate de guvernele țărilor occidentale. Omul se îndepărtează de corp, îl alungă, îl transformă, îl distruge, ca să îl regăsească și să îl recreeze în varianta ameliorată și, pe cât posibil, eternă. Când
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
pe Adam și Eva în grădina Edenului, este faptul că șarpele are cap de femeie. Ce să mai spunem în plus? Sexualitatea feminină este condamnată de prea multă vreme pentru ca o schimbare să fie eficace și ireversibilă doar după câteva decenii. Pe de altă parte, a-ți considera sexualitatea o povară nu face decât să îngreuneze procesul de emancipare. În orice caz, aceasta din urma nu se realizează grație exceselor ideologice ale feminismului militant. Secolul XX păcătuiește printr-o trezire tardivă
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
în a (pro)clama acest gen de cuceriri, următorul o face cu voce tare. De fapt, tot ce descoperim exista deja. Percepția e diferită, datorată unui context nou și proceselor accelerate. E ca și cum secolul XX, cel puțin în ultimele două decenii, este repetiția generală a secolului nostru. E foarte greu de spus dacă fenomenele la care asistăm sunt derapaje periculoase, mode și / sau evoluții normale și ireversibile. A circula, cu ajutorul laserului, în interiorul corpului, așa cum odinioară, într-o lume ficțională și liniștitoare
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
mai mare decît a surorii, și alături de mama lor, Wendy Noica, se vor urca în Gara de Nord din București în Orient Expressul ce mergea la Viena. De aici vor ajunge la Londra, lăsînd în urmă o țară care intrase pentru multe decenii sub teascul regimului comunist. Cînd trenul va ajunge, dimineața devreme, în gara din Viena, cei doi copii vor fi deșteptați din somn de vocea mamei: Treziți-vă, sîntem liberi! Trecuseră de partea cealalată a Cortinei de Fier și, chiar dacă pe
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
o cunoștea cel mai bine, în suspensie). Nicolae Manolescu a publicat în 1990 un prim volum dintr-o sinteză în lucru, în legătură cu care ne punem toate speranțele ca va fi ceea ce ne trebuie, ceea ce așteptăm ca să ne limpezim, pentru multe decenii, imaginea globală a literaturii române. Las deoparte acum, în acest bilanț provizoriu, istoriile literare care sunt dedicate numai perioadei contemporane (Eugen Negrici, Marian Popa, Alex Ștefănescu, Ioan Holban). Al. Piru, Dumitru Micu și Ion Rotaru ne încredințează că o sinteză
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
de furie, de mânie copleșitoare, juvenile, care totodată se topeau într-o tristețe subțire, îmbătrânită, atotștiutoare că "zidurile" nevăzute din jur nu se pot clinti din loc. Oare bănuia, presimțea tânărul mânios, suav îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat de copiii emigrați peste ocean, mereu dojenit de vecinii compătimitori și lacomi
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
după debutul industrializării în Europa (și extinderii sale peste Ocean). Fenomenul "canonizării" - în artă - își schimbă treptat referentul, ajungînd să însemne (spre zorii postmodernității) nu neaparat "punctul" (pentru a reactualiza o faimoasă metaforă a lui Andrei Pleșu, de acum două decenii), adică "regula" fixă, imuabilă, ci "iradierea unui punct" - flexibilitatea, varietatea, pluralitatea. E de la sine înțeles faptul că această deviere semantică (și simbolică) a termenului l-a făcut, în timp, indispensabil teoriei și metodologiei literare din ambele emisfere așa-zicînd istorice: tradiția
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
există și nici un studiu serios nu o poate neglija. Cu un obraz în tradiția de dată recentă și cu celălalt în viitorul postdecembrist, atât Ion Mureșan, cât și Liviu Ioan Stoiciu sau Nichita Danilov sunt nume inevitabile în tabloul poeziei deceniului al nouălea. Autori importanți, cu versuri extraordinare de multe ori, cu scrupule scriitoricești dintre cele mai puțin permisive. Dar ceea ce îndeobște nu se prea spune - și nu o spune nici Bogdan Crețu - e faptul că, formată exclusiv din asemenea autori
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
invocată a universaliilor, poezia acestei generații n-ar fi avut decât o limitată acreditare biologică. Fără clivajul stilistic și fără fronda teoretică, fără scandalul noțiunii de team-building, fără ruptura voluntară de luminosul și genialoidul șaizecism, toți poeții debutați la începutul deceniului al nouălea ar fi trecut lin sub umbrela bolovănoasă de "tineri autori". Inclusiv cei prezenți în această antologie, a cărei singură mică bizarerie o constituie prezența lui Ioan Es. Pop. Aproape congener cu ceilalți patru băutori de absint, Pop e
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Cosmin Ciotloș Prin remarcabilul ei debut - O istorie "glorioasă". Dosarul protocronismului românesc - Alexandra Tomiță dinamitează câteva mituri culturale majore și reinstaurează un altul, firav, poate cel mai puțin pernicios: acela al adevăratei surprize editoriale. Dacă despre monstruoasele exagerări pseudoștiințifice din deceniile opt și nouă și despre utopiile naționaliste ale lui Nicolae Ceaușescu aveam cu toții, de bine-de rău, o minimă informație (deși destul de distorsionată, orală și mai degrabă nesistematică), despre autoarea consistentului studiu apărut la Cartea Românească nu se știa, până acum
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
dar una care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a sosit timpul mesajelor electronice. De lucrurile acestea nu-ți dai seama decît atunci cînd ai posibilitatea de a compara modul cum oamenii scriau epistole în urmă cu cîteva decenii și modul cum am ajuns să le scriem noi astăzi. Iar schimbul de scrisori dintre Hannah Arendt și Martin Heidegger are efectul unei lecții de umilință. Realizezi brusc că nu doar crusta estetică a scrisului ni s-a modificat, dar
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
rigoarea unei morale publice mai rigide, cu atît plăcerea dată de clandestinitatea iubirii lor avea să fie mai mare. Și astfel, cei doi își trăiesc cu voluptate iubirea, știind prea bine că divulgarea unei asemenea relații ar fi însemnat, în deceniul trei al secolului XX, compromiterea carierei universitare a lui Heidegger și pătarea onoarei tinerei studente. Nimeni nu va ști însă nimic de legătura lor, și asta pînă cînd, în anii senectuții, Heidegger îi va mărturisi Elfridei, soția lui, fosta aventură
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
aceea de persuasiune directă și concretă. Autoarea nu leagă îndeajuns finalitatea de cauzalitate, în meditația existențială. Dominate de obsesii dizolvate, confesiunile sale sunt marcate de altitudine. Firește, și de atitudine. În contextul micului dezgheț ideologic din a doua jumătate a deceniului 7, putem admite că " Atitudinea ei este autentic democratică" (Alexandru Paleologu, în "Luceafărul", nr. 44, 1970). Prizonieră, literar vorbind, a discursului patetic, Blandiana vede sensuri și fără idei. Un moralism de pe poziția amorală, a abstragerii solipsiste, nu e lipsit de
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
termen pe care îl preferă), nu trebuie căutate în literatura exotică sau în cea colonială, ci în creațiile originale ale scriitorilor autohtoni din diverse țări ale continentului, fie scrise în limbile franceză și engleză, în epoca modernă, încă din primele decenii ale secolului al XX-lea, impunându-se pe plan universal, ca romanul Batouola de René Moran, publicat în 1921, încununat cu Premiul Goncourt, iar poetul, prozatorul și dramaturgul nigerian Wole Soyinka a fost distins cu Premiul Nobel în 1986. în
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
indian. Dar nu mai puțin un lucru românesc." Europa lui Decuble e latină. România lui, un pământ european. Abia după ce îi vom fi găsit astfel de piloni de interpretare ai unei atitudini de o deschidere fără precedent în literatura ultimelor decenii, vom putea avansa calcule probabilistice legate de valoarea obiectivă a Eclecticii lui Gabriel H. Decuble. Personal, am citit în volumul acesta subțire măcar zece poeme fără cusur.
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
și lui Liviu Malița, în Alt Rebreanu (2000). Ultima monografie a operei, notabilă la rang de eveniment, fusese aceea a lui Lucian Raicu, din 1967. Posibilitatea unor puncte de vedere noi în legătură cu opera unui clasic se ivește o dată la trei-patru decenii. Opera nici unuia dintre marii scriitori nu este iremediabil epuizată. Epuizarea interpretărilor înseamnă istoricizare definitivă sau perimare.
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
nici ea perfectă) unei democrații mult prea originale. Ceea ce reușeșete de minune Ilie Constantin în această carte este să surprindă l'air du temps din poezia românească a perioadei curpinse între sfârșitul celui de-al doilea război mondial și începutul deceniului nouă al secolului XX (poezia optzecistă a adus, în viziunea lui, o schimbare radicală de paradigmă și, de aceea, nu face obiectul acestui studiu). Foarte interesantă este metoda de lucru a eseistului. El nu încearcă să radiografieze peisajul literar din
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]