7,054 matches
-
nemulțumită fie purtatea Siei. Fata nici ea nu ierta protectoarei că a pus-o să muncească. Când în aceeași seară Lică venise să ia pe Sia de-a binelea, domnișoara nu era acasă, asa că plecarea semănase a fugă. 157 Despărțirea asta punea sfârșit romanului platonic dintre Lică și directoare. Pe Sia, Lică o regăsise cu mirare: crescută mult, clar urâtă și stângace. Târa parcă un picior. O arătase unui doctor ce-i spusese că n-are nimic alt decât că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru nimerii și nimic în lume Elena n-ar fi consimțit să aibă 260 de-a face cu gemenii. Totuși ceea ce aflase de la Lina făcea pe Elena curioasă din cauza casei, pe care o locuise în copilărie. Ce putea fi acea despărțire bizară? Trecând prin apropiere, Elena cotise, într-o zi, automobilul. In poarta caselor părintești sta o femeie. O chemase și îi spusese numele chiriașului - un inginer. - Acolo, în cucurigul acela stau doi tineri stricați, care trăiau amândoi cu o fată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
științifică, făcând astfel legătura între Franța și România. Era o adevărată sărbătoare de suflet în casa mea când apărea Gil cu acea infuzie de tinerețe severă de factură științifică ce mă antrena, mă mobiliza și tocmai de aceea prelungeam momentul despărțirii însoțindu-l până într-un loc departe, când mă ruga să revin acasă spre a nu mă obosi prea mult. Pot spune că se uita la mine ca la propriu-i tată, mai ales că în Școala Normală fusesem conșcolar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de viță de vie, aprind lumina, presar petale de trandafiri de la prima treaptă până la intrarea în casă, deschid poarta și aproape imediat apare Mariana cu o mașină de la București. Pe cât pot îmi stăpânesc emoțiile... A trecut un an bun de la despărțire, dar în acest timp am continuat să vorbim, să așteptăm, să sperăm într-o întâlnire fără probleme de sănătate. Se aduc bagajele în casă (eu am permisiunea să privesc), rămânem în discuții timp de o oră, dăruiesc un volum celui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Mariana mai poartă și numele de Alexandra, ne îmbrățișăm stăpâniți de puternice emoții și sentimente, verificate în cursul anilor și, mai ales, după plecarea ei spre Paris. Atâtea bucurii și ceva mai multe doruri am adunat în acești ani ai despărțirii și ai dorurilor care ne-au pârjolit inimile și sufletele, dar cu sănătate, dragoste, speranțe și împliniri am ajuns până aici. Astăzi Mariana mi-a mărturisit că, special a rămas până la sfârșitul lui august la Bârlad ca să-mi sărbătorească onomastica
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și apoi... spre mai departe... Din fața porții privesc cum mașina se estompează încet-încet și se pierde cotind spre stânga prin fața spitalului TBC și tot mai departe. Cu privirea înrourată, strivesc o lacrimă discret... să nu mă vadă Neta... Așa e despărțirea de cei prea dragi - sper ca în august viitor s-o reprimesc cu și mai multe petale de trandafiri pe care să i le presar în cale, iar ea să calce ca o regină a sufletului meu - cu bucuria în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
solicitări și termină la fel de grăbit... Își face meseria ca orice funcționar, neparticipând la durerile oamenilor... nici n-ar putea altfel... Urna cu cenușa circulă din om în om, din mână în mână la cei prezenți la această mult prea tristă despărțire! Când am îmbrățișat urna parcă l-am strâns în brațe pe inegalabilul om și prieten care a fost Gil, gata să mă dau în spectacol, dar mi-am reprimat la timp emoțiile și lacrimile ce le-am strivit cu durere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Dryden și domnului Edward Dryden, neprețuiții Dvs. prieteni și mari doritori de a-mi sponsoriza noua carte! Mii de mulțumiri pentru propunere. Numai timpul și Cel de Sus pot face ca această promisiune să se transforme în fapt împlinit! După despărțirea de Dvs. Stimată doamnă Pândaru, am suferit o intervenție chirurgicală la București și încă mă aflu în tratament ambulatoriu, la spitalul din Bârlad. Totul evoluează normal cu speranța ca de Anul Nou 2010 să scap de bandajul de la obrazul stâng
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de toate noi-nouțe, la plimbare, pe aleile parcului din vecinătatea casei, pe bulevardul cartierului lor frumos și drag. Și s-au plimbat, s-au tot plimbat, până când aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă. A fost ultima despărțire, a bunicuței, de Blândețea ei, cea frumoasă ca o ca un soare. A fost ultima oară, când, la despărțire, și-au urat noapte bună și vise înaripate, pentru că, peste noapte, bunica Cica a murit. Ce plâns, și ce jale, au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-au plimbat, s-au tot plimbat, până când aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă. A fost ultima despărțire, a bunicuței, de Blândețea ei, cea frumoasă ca o ca un soare. A fost ultima oară, când, la despărțire, și-au urat noapte bună și vise înaripate, pentru că, peste noapte, bunica Cica a murit. Ce plâns, și ce jale, au urmat,în familia Zbârnu, și-n familiile rudelor și prietenilor acestora, plâns și jale generate de stingerea, pe neașteptate
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la volanul ultramodernului său autoturism și porni, vâj!, către sediul firmei constructoare de garaje. Acolo - toate erau în ordine. Așa cum se înțelesese cu patronul acesteia. Poimâine, deci, ne vedem, la prima oră, la locul crimei, glumi, el, către patron, la despărțire.Cele două zile au trecut mai iute decât o clipă. La prima oră a avut loc întâlnirea proiectată alaltăieri. A fost transformată, acea primă oră,într-un moment festiv, ce avea să rămână adânc întipărit în memoria multor celebre persoane
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
autenticul timpurilor descrise și a trăirilor personale, asemănătoare cu cele ale milioanelor de români, impresionează profund și aduc supraviețuitorilor lacrimi pe obraz. Cu multă sensibilitate este descrisă prietenia dintre autor și calul său, de sine crescut, Sultan, culminând cu scena despărțirii, când om și cal își alătură capetele și lacrimile, înainte ca Sultan să fie luat de către rechizitorul armatei pentru a participa la război. Asistăm la o scenă plină de dramatism și continuată apoi cu o suită de versuri și recomandări
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
toamnă, cu cer cenușiu, din septembrie 1937, când am fost suit într-o mașină ca un balot, am suferit continuu de aceeași dificultate. Mă despart greu de lucrurile și de situațiile cu care, cât de cât, m-am obișnuit. Orice despărțire lasă în mine un gol, o nedumerire. Și, probabil, de aceea mă descumpănește acum să văd ce puțină importanță au unele nevoi fără de care, înainte, nu mă puteam concepe. 31. Julius a încercat să dreagă, cumva, o glumă nereușită ("Sunteți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o seară copleșitor de frumoasă, pe care o țin minte tocmai din pricina contrastului cu ceea ce se întîmpla. Uitîndu-se la bucata de cer înstelat care se vedea prin fereastra șopronului, mi-a făcut, cu o tristețe rece, o adevărată teorie a despărțirilor. A susținut că, în nu puține cazuri, femeia și bărbatul nu știu să se despartă la vreme. Așteaptă să dispară tot ce i-a apropiat și legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărțirea însăși în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
teorie a despărțirilor. A susținut că, în nu puține cazuri, femeia și bărbatul nu știu să se despartă la vreme. Așteaptă să dispară tot ce i-a apropiat și legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărțirea însăși în ceva deosebit, de care să-și aducă aminte cu duioșie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât. Înțelegeam că nu vorbea întîmplător și am întrebat-o: "Ai vrea să ne despărțim?" Cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vrea să ne despărțim?" Cum auzisem cleveteli pe seama mea și a ei la spital, am sfătuit-o să-și schimbe medicul, ca să nu mă poată învinui nimeni că aveam legături cu o pacientă. În rest, nu vedeam nici un motiv de despărțire. Probabil, mi-am ales, însă, greșit momentul în care i-am dezvăluit ce aflasem, fiindcă a tăcut și a început să-și aranjeze părul, cu mișcări încete, prelungite, care nu se mai terminau. Apoi, îndreptîndu-se spre poarta șopronului, mi-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stăteam, fiindcă nu mai exista nici un scaun, biroul, prin rafturile căruia "unchiul George" scotocea după hârtii vechi, o mică bibliotecă fără cărți și o mașină de scris, veche, prăpădită, pe care mi-o oferise, fără să insiste. A fost o despărțire civilizată. Atât de civilizată încît nu putea fi decât falsă. Fiecare dintre noi se străduia, parcă, să ascundă cât mai bine ce gândea. Fără să mai aibă deloc prestanța de odinioară, "unchiul George" se învîrtea prin încăpere, dîndu-mi o ciudată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
clopot - între cer și pământ crizantemele nuc fără frunze - pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
anii studenției, Santiago rămase convins că acesta era exact felul de viață care-i convenea. Făgădui să muncească În timpul vacanțelor și Juan Lucas Îi spuse: cum vrei și izbucni Într-un hohot de rîs. Se Înțelegeau foarte bine amîndoi și despărțirea lor la aeroport a fost un moment trist. Susan Își Îmbrățișă băiatul care crescuse atît de mare și de frumușel și-i spuse să fie cuminte și să nu uite să-i serie, deși era sigură că n-o să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ce propunere? Foarte simplă și logică: Bobby voia să iasă cu ei, simțea nevoia să schimbe atmosfera, stătea Închis de cîteva săptămîni, o seară de distracție nu i-ar fi prins rău, ce altă ocazie putea fi mai bună decît despărțirea de frate-său? Santiago zîmbi de parcă ar fi spus dacă vrei vino, mi-e indiferent, n-o să Încep acum să plîng fiindcă plec pentru un an sau doi. Bobby stărui. Și Juan Lucas, care tocmai Își luase revanșa În fața campionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scrisul a dis părut sub o pânză, ine lușul sub alta, biluța a mai sclipit într-un „Bye!“ și fantoma s-a evaporat de parcă nici nu fusese... Dimineața, lângă zidurile de piatră ale castelu lui, l-am îmbră țișat de despărțire pe Billy, singurul care se trezise în zori ca să-și ia rămas-bun de la noi. A lăsat o clipă foarfeca de tuns gardul viu ca să mă-ntrebe cordial: „Have you finally seen the fucking countess?“ Abia-l vedeam prin ceața dimi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Pe Codrin îl îngrozea deja gândul unei căsătorii, dictate de o simplă necesitate fizică. De multe ori, prefera câte o prostituată pe care știa sigur că nu o iubește și nu o va iubi vreodată. Îi displăceau mult scenele cu despărțiri petrecute în noapte, la malul mării, pline de reproșuri și plânsete care îl bântuiau apoi o bună bucată de vreme. Hotărâse, așadar, să se țină un oarecare timp departe de femei. Apartamentul din Atena a rămas un timp gol, Codrin
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
neobservate de către informații. Îmi povestea tot timpul despre colege, despre filme, despre cărți. Eu îi scriam despre Londra, așa cum își dorise. I-am trimis chiar și o fotografie, pentru a o mai consola. Scrisorile au început apoi să se rărească. Despărțirea se atenuase treptat, deși uneori o mai doream și aș fi dat orice să o am lângă mine în pat. Erau însă clipe de frustrare sexuală și nicidecum nostalgia unei iubiri, pentru că toate scrisorile erau scrise mai mult din obligație
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
întinse mâna. Dacă nu poți veni, lasă- mi un mesaj la restaurant, la Giannis. -Și nu uita! Destinul !.. Îmi venea să zâmbesc. Parcă i-aș fi epuizat brusc răbdarea. Nu voia să-mi facă nicio concesie. L-am salutat pentru despărțire și apoi am întors privirea. I-am făcut semn din mână. Indiferent ce se va întâmpla, mi-am zis atunci, nu-i voi putea oferi un răspuns domnului acesta. Înaintând ușor pe alei, nu m-am gândit nicidecum că mi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-mă. M-am apropiat de ea. Am privit- o cu atenție. Figura și întreaga ei atitudine nu exprimau decât reproș. - De ce ai plecat fără să-ți iei rămas bun? îmi zise ea furioasă. - Pentru ca să suferim mai puțin amândoi. Despărțirile întotdeauna dor și lasă urme adânci în suflet. Nu poți să te joci cu sentimentele cuiva... - Poate asta e și părerea mea. - Atunci nu-mi mai face reproșuri. Jocul asta nu poate dura la infinit. Sunt dezolat, dar asta nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]