4,169 matches
-
(1964) (titlu original "The Rest of the Robots") este o culegere povestiri a lui Isaac Asimov. Ediția originală cartonată includea opt povestiri, precum și două romane în care apare detectivul Elijah Baley, "Cavernele de oțel" și "Soarele gol", dar unele ediții broșate au cuprins doar povestirile, la fel ca și traducerea românească. În versiunea americană, cele opt povestiri sunt grupate în trei secțiuni: Povestirea a apărut pentru prima dată în
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
crimei (un stilet) a fost găsit la câțiva zeci de cm de corp, iar unghiul de lovire lăsa să se înțeleagă că nu era vorba de o sinucidere. Hopkins îi înmânează lui Holmes pince-nez-ul de aur găsit în mâna victimei. Detectivul îl examinează și deduce din caracteristicile sale că îi aparținea unei femei înzestrată cu o vedere foarte slabă. Aceasta era îmbrăcată ca o femeie de familie bună, avea un nas gros, ochi foarte apropiați, frunte încruntată, umeri cocârjați; ochelarii fuseseră
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
blocate. Pe unul din coridoare se afla Susan care cobora de la etaj și nu văzuse pe nimeni, iar celălalt coridor dădea în camera profesorului. Holmes se duce la profesorul Coram pe care îl găsește în dormitorul său, fumând țigări egiptene. Detectivul fumează multe țigări și scutură scrumul pe jos. Profesorul afirmă că nu știe cum s-a petrecut crima și atribuie delirului ultimele cuvinte ale lui Smith. El bănuiește că secretarul s-ar fi sinucis din dragoste, acesta fiind motivul pentru
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
și află că profesorul a mâncat foarte mult în acea zi. Cei trei oameni merg după-amiază să-l vadă pe profesor, iar Holmes scapă deliberat pe jos cutia cu țigări, apoi le strânge și le pune la loc în cutie. Detectivul îl anunță pe profesor că a rezolvat misterul afirmând că femeia, după ce-și pierduse ochelarii, a încurcat coridorul de pe care venise cu coridorul profesorului, ambele fiind asemănătoare și având pe jos rogojini de cocos. Femeia intrase în dormitorul profesorului
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
ale ei și scrisorile personale, care ar fi ajutat-o să obțină eliberarea lui Aleksei, care lucra și acum într-o ocnă. Aleksei era un prieten drag al Annei. Ea a desc operit unde locuia Serghei și apelase la un detectiv care se angajase ca secretar (al doilea din cei trei) și aflase unde sunt scrisorile, făcând în același timp și o dublură a cheii. Acesta îi făcuse și un plan al casei, dar refuzase să se implice în luarea documentelor
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
Profesorul James Moriarty este un personaj literar fictiv și dușmanul detectivului Sherlock Holmes în opera literară a lui Sir Arthur Conan Doyle. Moriarty este un lider al criminalității organizate, fiind descris de Holmes ca un "Napoleon al crimei". Doyle a preluat fraza de la un inspector real de la Scotland Yard care se
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
problemă"), "Constructorul din Norwood", "Fundașul dispărut", "Un client ilustru" și "Ultima reverență". Mai mult chiar, o povestire din 1908 a lui Doyle care a fost intitulată "The Lost Special" prezintă un geniu criminal care ar putea fi Moriarty și un detectiv care ar putea fi Holmes, deși numele niciunuia dintre ei nu este menționat. Deși Moriarty a apărut în doar două din cele 60 de povestiri cu Sherlock Holmes ale lui Conan Doyle, atitudinea lui Holmes față de el i-a adus
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
adaptări media. În povestirile lui Doyle, relatate de către asistentul lui Holmes, dr. Watson, Watson nu-l întâlnește niciodată pe Moriarty (obține numai referiri îndepărtate cu privire la el în "Ultima problemă") și se bazează pe Holmes pentru ca acesta să-i descrie lupta detectivului cu răufăcătorul. Doyle însuși, cu toate acestea, se contrazice în ceea ce privește familiaritatea lui Watson față de Moriarty. În "Ultima problemă", Watson îi spune lui Holmes că el nu a auzit niciodată de Moriarty, în timp ce în "Valea terorii", a cărei acțiune este anterioară
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
punct de interes este faptul că "fruntea ridicată și bombată" a fost văzută ca semn al unui intelect prodigios în timpul lui Conan Doyle. Oferindu-i lui Moriarty această trăsătură, care apăruse deja atât la Sherlock Holmes, cât și la fratele detectivului, Mycroft, Doyle ar fi încercat să-l reprezinte pe Moriarty ca un om cu un intelect egal sau mai mare decât cel al lui Holmes și, astfel, singurul om capabil să-l învingă. Moriarty a murit după ce a căzut în
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
a fugit imediat când l-a văzut pe Phelps. Holmes examinează urmele de pe sol și deduce că infractorul nocturn nu a părăsit domeniul. Holmes se gândește că omul va încerca să intre în camera lui Phelps și în noaptea următoare. Detectivul îi cere atunci Anniei Harrison să rămână toată ziua în cameră și anunță că va pleca la Londra cu Watson și Phelps, dar nu se urcă în tren și rămâne pentru a supraveghea proprietatea. După căderea nopții, Annie Harrison părăsește
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
urcă în tren și rămâne pentru a supraveghea proprietatea. După căderea nopții, Annie Harrison părăsește camera și ia cheia cu ea, după cum îi ceruse Holmes. La ora 2 dimineața, apare Joseph Harrison care încearcă să intre în cameră pe geam. Detectivul îl vede pe Harrison cum scoate tratatul naval dintr-o ascunzătoare aflată sub o scândură de pe podea. În acel moment, Holmes intervine, iar Harrison se repede la el cu cuțitul, rănindu-l pe detectiv la degete. Hoțul este făcut inofensiv
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
să intre în cameră pe geam. Detectivul îl vede pe Harrison cum scoate tratatul naval dintr-o ascunzătoare aflată sub o scândură de pe podea. În acel moment, Holmes intervine, iar Harrison se repede la el cu cuțitul, rănindu-l pe detectiv la degete. Hoțul este făcut inofensiv, iar Holmes recuperează tratatul. El îi telegrafiază agentului Forbes pentru a-l prinde pe infractor. Holmes rezumă pentru Phelps succesiunea de evenimente din seara în care s-a produs furtul. În acea seară, Joseph
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
din trenul aflat în apropiere de Clapham Junction încă există și astăzi și pot fi văzute de pasagerii de pe acea cale ferată. În "Tratatul naval" este descris un moment pe care mulți cititori îl consideră impropriu lui Holmes, în care detectivul începe să filozofeze în fața frumuseței și parfumului unui trandafir, pe care le consideră o dovadă a existenței Divinei Providențe. Acest incident demonstrează complexitatea caracterului marelui detectiv de pe 221B Baker Street. La începutul povestirii, Watson evocă alte două anchete efectuate de
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
descris un moment pe care mulți cititori îl consideră impropriu lui Holmes, în care detectivul începe să filozofeze în fața frumuseței și parfumului unui trandafir, pe care le consideră o dovadă a existenței Divinei Providențe. Acest incident demonstrează complexitatea caracterului marelui detectiv de pe 221B Baker Street. La începutul povestirii, Watson evocă alte două anchete efectuate de Holmes. Una dintre ele, intitulată « Aventura căpitanului obosit», este inedită și nu a fost publicată. Cealaltă, intitulată « Cea de-a doua pată», a fost publicată în
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
gușa gâștei, dar oferă informații valoroase lui Holmes, care-l conduc pe acesta la un negustor de păsări din Covent Garden. Negustorul i se plânge lui Holmes că mai mulți oameni au insistat să le spună cui a vândut gâsca. Detectivul deduce că cineva știa că rubinul se află în corpul gâștei și căuta pasărea. Holmes se pregătea să se ducă la furnizorul de gâște din Brixton, când observă că negustorul este abordat chiar atunci de un om plângăreț pe nume
Aventura rubinului albastru () [Corola-website/Science/323563_a_324892]
-
căuta pasărea. Holmes se pregătea să se ducă la furnizorul de gâște din Brixton, când observă că negustorul este abordat chiar atunci de un om plângăreț pe nume James Ryder care-l roagă să-i spună cui a vândut gâsca. Detectivul îl ia deoparte pe Ryder, căruia îi spune că știe unde a ajuns gâsca. El menționează că gâsca a fost mâncată, dar "a făcut un ou după ce a murit". Ryder îi povestește cum a ajuns rubinul în gușa gâștei. Crezând
Aventura rubinului albastru () [Corola-website/Science/323563_a_324892]
-
Ltd din Anglia. Doyle a clasificat "" pe locul 18 în lista celor 19 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Într-o seară friguroasă de octombrie, la locuința lui Sherlock Holmes din 221B Baker Street sosește doctorul Percy Trevelyan care îi expune detectivului o succesiune de evenimente ciudate. Trevelyan fusese un student strălucit, dar, din cauza faptului că era sărac, a fost nevoit să lucreze ca medic generalist într-un cabinet de pe strada Brook pe care i-l pusese la dispoziție Blessington, un om
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
fi vorba numai de fiul nobilului, dar nu-și explică motivul, din moment ce nimic nu fusese furat sau mutat din locul său. Blessington i-a sugerat doctorului să se ducă la Sherlock Holmes pentru a-i cere ajutorul. Trevelyan îi propune detectivului să meargă la locuința sa pentru a vorbi cu pacientul și a-i afla motivul stării de neliniște. Cei trei (Trevelyan, Holmes și Watson) se duc la locuința doctorului și descoperă că Blessington avea un comportament paranoic, întâmpinându-i pe
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
lor. Holmes îi cere lui Blessington să-i spună cine erau oamenii de care se teme, dar acesta spune că nu îi cunoaște și crede că sunt hoți care vor să-i fure banii din cutia aflată în camera sa. Detectivul decide să plece în acel moment, sfătuindu-l pe Blessington să spună adevărul dacă vrea să fie ajutat. Pe drumul spre casă, Holmes îi spune lui Watson că Blessington îi cunoaște pe cei doi, iar criza de catalepsie fusese imitată
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
o colecție de limerick-uri, ordonate alfabetic, și o bibliografie. Cartea a fost republicată în 1974. Baring-Gould a scris de asemenea ""Nero Wolfe of West Thirty-fifth Street: The life and times of America's largest private detective"", o biografie ficțională a detectivului Nero Wolfe, personajul literar creat de Rex Stout. În această carte, Baring-Gould a popularizat teoria că Wolfe a fost fiul lui Sherlock Holmes și al Irenei Adler.
William S. Baring-Gould () [Corola-website/Science/323619_a_324948]
-
Sherlock Holmes îi povestește doctorului Watson de Mycroft, fratele său mai mare, despre care afirmă că este înzestrat cu capacități superioare de observație și deducție, dar că acesta nu și le folosește pentru că este lipsit de energie și de ambiție. Detectivul îi propune prietenului său să-i facă o vizită lui Mycroft la Clubul Diogene. Sosiți acolo, Mycroft îi explică fratelui său că vecinul său de dedesubt, domnul Melas, a trăit o aventură stranie cu două zile în urmă, aventură care
Traducătorul de greacă () [Corola-website/Science/323613_a_324942]
-
-i facă o vizită lui Mycroft la Clubul Diogene. Sosiți acolo, Mycroft îi explică fratelui său că vecinul său de dedesubt, domnul Melas, a trăit o aventură stranie cu două zile în urmă, aventură care l-ar putea interesa pe detectiv. Deoarece acesta s-a declarat interesat, Mycroft l-a chemat pe domnul Melas la club pentru a-i povesti lui Sherlock aventura sa. Fiind de origine greacă, Melas își exersa meseria de traducător la Londra, unde se bucura de un
Traducătorul de greacă () [Corola-website/Science/323613_a_324942]
-
Holmes avansează ipoteza că ar fi fost vorba de o răzbunare săvârșită de Sophy. Noutatea pe care o aduce această povestire este apariția unui nou personaj în aventurile lui Sherlock Holmes: Mycroft Holmes, fratele cu șapte ani mai mare al detectivului. De asemenea, Holmes afirmă că bunica sa era «sora lui Vernet, pictorul francez». Analiștii holmesieni consideră că ar fi vorba de Horace Vernet și nu de Claude Joseph Vernet. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 24
Traducătorul de greacă () [Corola-website/Science/323613_a_324942]
-
valoare de 22 guinee, emisă pe numele domnului William Derbyshire, un prieten al antrenorului. La cererea inspectorului Gregory și cu acordul colonelului Ross, Sherlock Holmes și doctorul Watson s-au deplasat la King's Pyland pentru a rezolva acest mister. Detectivul a mers pe urmele calului și a observat la un moment dat pe sol câteva urme de pași ale unui om. El a aflat astfel că Stea-de-Argint fusese găsit pe câmp de antrenorul Silas Brown de la grajdurile Capleton ale lordului
Stea-de-Argint () [Corola-website/Science/323659_a_324988]
-
faptul că trei oi de la țarcul aflat la King's Pyland începuseră să șchiopăteze. Holmes și-a continuat ancheta la Londra, unde modista l-a recunoscut pe Straker ca fiind clientul care și-a dat numele de Derbyshire. De aici, detectivul a dedus că antrenorul ducea o viață dublă, având o amantă cu gusturi costisitoare. Pentru a-și duce în continuare viața dublă, Straker a hotărât să-i facă o incizie subcutanată calului pe care-l antrena. Acesta ar fi șchiopătat
Stea-de-Argint () [Corola-website/Science/323659_a_324988]