4,111 matches
-
pe tot cor pul - în timp ce se săpunesc, își dau cu uleiuri sau pur și simplu pe uscat -, și asta se pare că le face să trăiască fericiri profunde. Aceleași fericiri le au și când se dezbracă încet. Cu cât te dezbraci mai încet, cu atât ești mai fericită. Unele își ex primă fericirea scoțând limba și privindute pe tine, telespecta to rul, în ochi. Parcă ar vrea săți transmită ceva, un mesaj esențial, numai de ele știut. Când apare și un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care să le povestesc a doua zi cu colegii la școală. Ai văzut cum sa luptat cu leul sau cum a răpus crocodilul care se apropia amenințător de Jane? Sau cum Tarzan și Jane înotau pe sub apă, iar ea era dezbrăcată complet?! (Peasta o rememoram înfiorați.) Cât despre scena în care cei doi fac cunoștință, iar el se bate cu pumnul în piept și zice „Tarzan“, apoi o lovește pe ea în piept și zice „Jane“, apoi iar pe el, apoi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Știe pînă și unde Îi va fi mormîntul. Dispar Întîmplările spectaculoase, dar dispare și frica. Și deși de atîtea ori ne trebuie mai mult curaj să ne Întoarcem la un punct decît să-l părăsim, coborînd În Ithaca Ulise Își dezbracă haina de aventurier și iese din constrîngere. Din toată Odiseea e singurul lucru În care cred. El face să strălucească Încrederea În acea parte din mine Însumi În care n-a pătruns nimic ambiguu. Simt nevoia să ies și să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Străjerii îl arestară imediat, luându-l drept iscoadă. Îl duseră într-o căsuță foarte aproape de poartă și începură să-l cerceteze așa cum se face de obicei cu un bănuit. La toate întrebările lor, el răspunse că nu știa nimic. Îl dezbrăcară atunci și-l controlară până la piele pentru a vedea dacă nu cumva ducea vreo scrisoare. Neputând scoate nimic de la el în nici un fel, îl legară și-l duseră la căpitan care, știau ei bine, îl va face să vorbească. Ceru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu putere lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri, ca o confirmare a celor de mai sus; și ținând Preasfântul Sacrament în mâini, mi-au venit niște cuvinte și o mișcare puternică din interior de a nu-l părăsi pentru tot cerul sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Tatăl nu puteam, nici nu simțeam dorința de a afla evlavie, decât de puține ori, întrucât celelalte Persoane mi se înfățișau în El; astfel încât, mediate vel inmediate 4, totul se vărsa în Preasfânta Treime. O dată terminată liturghia, după ce mi-am dezbrăcat veșmintele, la rugăciunea de mulțumire, șam simțitț iubire atât de puternică, suspine și lacrimi, toate sfârșind în Isus și, prin urmare, ajungând la Preasfânta Treime, cu un fel de ascultare respectuoasă; mi se părea că, dacă nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
soție bună, să fie iubită așa cum mama ei nu reușise să o facă. Biata sa mamă murind de timpuriu, la 31 de ani iar în urma ei rămase patru vlăstare mici. Epuizată emoțional, se întinse în pat fără a se mai dezbrăca, acoperindu-și ochii cu brațele încolotăcite, încercând să retrăiască acele clipe dragi. Apoi, învăluită într-o stare de bine ca un dar de la Dumnezeu, adormi. B. Bucuria iubirii Când se trezise, soarele era destul de sus. Se simțea ca un muribund
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi erau albe ca varul, iar ochii îi erau duși în fundul orbitelor. Nicky, când își văzuse frățiorul zăcând fără suflare, nu avusese nici o reacție. Se furișase lângă sicriul celui mic, îi băgă un degețel în guriță, apoi începu să îl dezbrace, să îl descalțe de papucei. La privirea acestui tablou rămăsese suprinsă, iar gestul lui nu știa cum să îl califice. Era atât de trist să constați cum o ființă dragă, o ființă atât de mică, nevinovată, să o vezi cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sprijin în ochii asistentei. Fața îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta ca și mine, mâine dimineață și le va face plăcere să își amintească ziua
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ori de cîte ori eram obosit și mă întorceam să stau un timp pe un colț de birou ori pe vreun scaun liber. Intru, arunc în sus casca în semn de salut, o las să cadă pe un dulap, îmi dezbrac bluza de salopetă, îmi scot cravata, îmi ridic mînecile cămășii și încep să mă spăl. Ascultă, Mihai, îmi spune Cezara, care știa că mă preocupă literatura, tu ai vreo piesă la Televiziune? Nu, îi răspund, știind că de obicei trimiteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
palmei, apoi se îndeasă în ușă și ușa se deschide. Așa să faceți și dumneavoastră, îmi zice, întinzîndu-mi tabla. Mulțumesc, Ghiță! îi spun. Pun tabla în buzunar și intru în birou. E frig, ca de obicei, așa că nu-mi mai dezbrac scurta îmblănită. În alte zile, prima grijă era să-mi trag pantalonii de salopetă peste pantalonii cu care eram îmbrăcat, iar în locul scurtei îmblănite să iau pufoaica. Azi nu mă mai îmbrac în salopetă că nu am de umblat prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
începe să mă sîcîie la mișcările mai bruște. Acum cîțiva ani mi-am propus să-mi fac un control la doctorul Andrei Berneagă din Iași, care mă operase în copilărie. Ia te uită, a zis el văzîndu-mă, ce faci, leule ? Dezbracă-te... Vlădeanu te cheamă, nu? Te-a adus mamă-ta la mine, cînd erai copil. Răzbătătoare femeie! Ce mai face? A murit, dom' doctor, acum două luni, îi spun. S-a întristat și a murmurat o formulă de condoleanțe. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te cheamă, nu? Te-a adus mamă-ta la mine, cînd erai copil. Răzbătătoare femeie! Ce mai face? A murit, dom' doctor, acum două luni, îi spun. S-a întristat și a murmurat o formulă de condoleanțe. Eu m-am dezbrăcat și-am defilat prin fața lui. S-a uitat la radiografii, apoi m-a chemat și mi-a arătat: Vezi, cu timpul au apărut niște creșteri osoase, care te supără. Asta e evoluția normală a unor astfel de operații. Acum mergi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la telefon, iar dacă n-o găsesc, mă duc și-o caut tot șantierul, că tot n-am ce face azi. Ceaiul cald și aspirina încep să-și facă efectul, simt broboane de transpirație după gît și pe piept. Îmi dezbrac scurta îmblănită și-o arunc pe cuierul-pom, rămînînd în haină și în cămașa albă, pe sub care am o cămașă subțire de corp. Parcă m-am mai răcorit. Mă așez pe scaun, lîngă telefon și mă uit la ceas: abia opt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bat la ușa biroului în care știu că-i găsesc pe inginerii Petre Graur, Gică Lupu, Dan Luchian și Tudor Brăduț. Intru. Înăuntru, toți patru, la cele patru birouri, stau aplecați asupra lucrărilor. Hei, salut, amice! îmi strigă inginerul Graur, dezbrăcat de haină, cu mînecile cămășii ridicate pînă la coate. Bună ziua, domnilor! îi salut, strîngîndu-le mîna pe rînd. Ce mai face domnul Vlădeanu? mă întreabă inginerul Luchian, închizînd dosarul din față. Am venit să vă văd, zic, așezîndu-mă pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bărbat; a anunțat-o nea Ionică Vâslea: "Doamnă, vă caută..." și a arătat cu privirea spre curte, prin ușa de sită. Ea m-a chemat și m-a rugat să am grijă de cratița cu sos pentru chiftele. Și-a dezbrăcat șorțul, lăsîndu-l în cuierul de la ușă, apoi a ieșit în curte. A stat vreo jumătate de oră de vorbă cu cel care o căutase. A stat dreaptă, rotind în mîini năframa albă, pe care și-o trăsese de pe cap, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceva acum? Sincer să fiu, în ultima vreme n-am mai scris nimic. Va trebui să-mi ordonez timpul mai bine... Vlad se ridică de pe scaun și se întinde mult-mult, mai să atingă plafonul cu brațele. Începe apoi să-și dezbrace costumul de azbest. Găsește în buzunarul pantalonilor cheia de la ușa încăperii și mi-o pune în față. Iau cheia, o bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, apoi încerc să mă ridic de pe scaun: constat că am înțepenit. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
costumul de azbest. Găsește în buzunarul pantalonilor cheia de la ușa încăperii și mi-o pune în față. Iau cheia, o bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, apoi încerc să mă ridic de pe scaun: constat că am înțepenit. Îmi dezbrac încet costumul de azbest, îl împăturesc, i-l dau lui Vlad și-i mulțumesc, apoi îmi scutur haina de velur și pantalonii de scamele albe. Vlad bagă costumele în sacul de hîrtie, leagă sacul la gură cu o sîrmă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușă, mă așteaptă revistele din ultimele două săptămîni, invitația pentru premiera de alaltăseară de la teatru, invitația pentru vernisajul expoziției prietenului meu Cetină și cîteva scrisori băgate de poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa la gît. Observ cutia de celofan în buzunarul din dos al hainei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe pereți și de pe icoane” <endnote id="(822, p. 577)"/>. La rândul său, Despot Vodă (Moldova, 1561-1563) „ura datinele creștine ortodoxe” (cum scrie Azarie), fiind protestant („eretic”, cum Îl numește Ureche). Pornirile sale iconocide sunt consemnate de ambii cronicari : „bisericile dezbrăca, arginturile le lua, de făcea bani” (Grigore Ureche) și „a adunat la dânsul, Înșelătorul, vasele de argint și de aur și pietrele scumpe și Împodobite cu mărgăritare ale sfintelor icoane din toate mănăstirile și s-a Împodobit pe sine” (călugărul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zero. Eu va trebui să-i restaurez iubirea de sine. O primesc la mine în cabinet, apoi gradat încep să o curăț și să o tratez. Femeia are încredere în mine ca în Dumnezeu uneori îi cer să fie complet dezbrăcată în timpul tratamentului. Crezi că-i ușor, la 34 de ani, să vezi o femeie complet dezbrăcată, să o atingi și să nu te gândești decât la cum să-i restaurezi încrederea?” Să zicem că vine la tine un om cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
degajat spre câmpul din jurul casei și mă privește mirat când mă întorc spunându-i că nu am găsit-o. Stăm cum putem în „bucătărie”, și, la un moment dat, copilul mai mic al Mariei, care are trei ani și aleargă dezbrăcat prin jurul nostru, se oprește și începe să facă pipi peste oalele de pe jos. Eu mă oripilez, Maria îl privește liniștită, îl așteaptă să termine, apoi îl ia, țipă puțin la el și îl trimite în dormitor. Îmi trece foamea instantaneu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trebuie să-l oprească. Asta-i tot : simplu banii sau viața , nu tu baze spațiale, nu tu soarta planetei, numai disperarea transpirată, sanguinară a lui Le Chiffre și îndîrjirea lui Bond de a nu muri. La un moment dat, e dezbrăcat și bătut la testicule ; moment cînd spectatorii care-l știu numai din filme se vor întreba : ce Bond e ăsta ? E Casino Royale, publicat în 1953, debutul literar al lui Ian Fleming și al personajului său. Reintrînd în lumea lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
găleata în fântână și s-au chinuit mult până au reușit să mă scoată la suprafață. Văzându-mă cum tremur și pentru că Dică nu a vrut să-mi dea nimic de pe el (menționez că avea probleme mentale), femeia s-a dezbrăcat de rochie și a pus-o pe mine. În acest mod, Dumnezeu m-a salvat de la moarte pentru prima dată. A doua experiență În vara anului 1976, am fost în vizită la sora mea care se măritase în Ceptura, județul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
din somn și o întrebă pe unde a umblat iar ea minți că a fost la taică-su, că mamă-sa îi cam bolnavă și îl îndemnă să adoarmă căci îi va povesti mâine pe îndelete ce și cum. Se dezbrăcă încetișor , ascultând sforăitul lui Ghiță care adormise din nou și se culcă cu spatele la bărbatu-său. A adormit și visează cum un stol de ciori se așează pe umerii ei, ea le alunga dând din mâini dar tot nu scăpa de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]