3,847 matches
-
Limbă în care se manifestă scindarea subiectului intranzitiv: unele verbe intranzitive (tipul 'a merge') au același prefix pentru S și A, iar altele (tipul 'a-i fi cald/foame') au același prefix pentru S și O. XANTY − Vezi KHANTY. XUNZA Dialect al limbii AVAR. XWLEMI − Vezi LUMMI. YALARNNAGA Limbă australiană din vestul Queenslandului. Marcare cazuală ergativă atât pentru nume, cât și pentru pronume. Nu există pronume legate. Sintaxă ergativă. Există construcție antipasivă. YAM − Vezi JAM. YARAWARA − Vezi JARAWARA. YANYULA (YANYUWA, ANYULA
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazuală ergativă atât pentru nume, cât și pentru pronume. Nu există pronume legate. Sintaxă ergativă. Există construcție antipasivă. YAM − Vezi JAM. YARAWARA − Vezi JARAWARA. YANYULA (YANYUWA, ANYULA) Limbă aborigenă vorbită în nordul Australiei. După ultimele cercetări, 7 vorbitori. Limbă aglutinantă. Dialecte diferite la nivel morfologic pentru bărbați și femei. Trecere de la sistemul ergativ (prezent sub forma unor argumente ergative fosilizate) la cel acuzativ. YAWA (YAVA) Limbă izolată (înrudită cu SAWERU sau considerată, alături de aceasta, dialect al aceleiași limbi), care prezintă asemănări
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ultimele cercetări, 7 vorbitori. Limbă aglutinantă. Dialecte diferite la nivel morfologic pentru bărbați și femei. Trecere de la sistemul ergativ (prezent sub forma unor argumente ergative fosilizate) la cel acuzativ. YAWA (YAVA) Limbă izolată (înrudită cu SAWERU sau considerată, alături de aceasta, dialect al aceleiași limbi), care prezintă asemănări cu limbile papua. Este considerată și ca aparținând familiei de limbi papua. 6 000 de vorbitori. Forme superficiale de ergativitate. Limbă în care se manifestă scindarea subiectului intranzitiv, marcată cazual și prin acord verbal
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este tema unui verb tranzitiv. ZAN Familia caucaziană de sud, grupul KARTVELIAN. Limbă vorbită în Georgia. 500 000 de vorbitori. Într-o fază anterioară a limbii, cazul ergativ marca nominalul din poziția A numai dacă verbul era la aorist. Ambele dialecte ale acestei limbi (MINGRELIAN și LAZ/CHAN) au eliminat partiția aspectuală, dar în direcții diferite: în mingrelian, ergativul marchează pozițiile A și S la aorist, ceea ce înseamnă că trece la sintaxa de tip acuzativ; în LAZ, ergativul marchează nominalul din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pierdut nici atunci când un grup sau altul s-a desprins de masa slavă (de grupa Rusia, Ucraina, Polonia, Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia), cum ar fi cazul satelor slave din jurul Berlinului sau al celor situate pe malul Rinului, care vorbeau Încă un dialect slav până În vremea Revoluției franceze. O altă grupă este aceea a ,,studiilor celtice” care privește populații trăind În Franța, Anglia și Irlanda. Aspectele legate mai ales de credințe sau de artă par a fi cele mai bogate și mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de secretar general al partidului său, Schimbarea '90 (C90), a numit tot un creștin evanghelic și a conferit 50 din cele 240 de candidaturi din congres altor creștini evanghelici (Conagham, 2005: 17). Mai mulți alți candidați membri ai C90 "vorbeau dialectul Quechua și lucrau în economia subterană" (Daeschner, 1993:261). Prin contrast, lista candidaților pentru legislativ prezentată de coaliția Frontului Democratic (FREDEMO) al lui Vargas Llosa "enumera pe cei mai renumiți politicieni ai establishmentului peruvian" (Cameron 1997: 43)4. Campania lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Grecii cunosc două feluri de drob: sarmas, cel mai asemănător rețetei românești, și kokkorets, care presupune înfășurarea măruntaielor în intestinele mielului și apoi frigerea lor la proțap. Originea cuvântului kokkoreți și a turcescului kokoreç este albaneză, mai precis provine din dialectul arvanitic (vorbit în câteva regiuni din Grecia, este un idiom foarte asemănător unui dialect albanez, dar puternic influențat de limba greacă), în care kukurețu înseamnă fus (slavii au preluat cuvântul și astfel kukuruza a ajuns să însemne, la ei ca
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care presupune înfășurarea măruntaielor în intestinele mielului și apoi frigerea lor la proțap. Originea cuvântului kokkoreți și a turcescului kokoreç este albaneză, mai precis provine din dialectul arvanitic (vorbit în câteva regiuni din Grecia, este un idiom foarte asemănător unui dialect albanez, dar puternic influențat de limba greacă), în care kukurețu înseamnă fus (slavii au preluat cuvântul și astfel kukuruza a ajuns să însemne, la ei ca și la noi, în Ardeal, porumb). Forma acestui obiect este asemănătoare aceleia pe care
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
punându-se parmezan ras (sau alte brânzeturi), dar și carne de vită tocată și rumenită în unt, alături de ciuperci. Polenta con le salsicce oferă, între „păturile“ sale, cârnați, sos de roșii și parmezan ras. Polenta vuncia (vuncia înseamnă murdară în dialectul milanez) se bazează pe alternanța mămăligă / parmezan ras / ceapă aurită în unt, împreună cu frunze proaspete de salvie. Una dintre cele mai interesante rețete se numește Torta tricolore di polenta; ea reface culorile steagului italian, căci mămăliga din unele straturi este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
adesea în zonele împădurite din vecinătatea marilor orașe: Răjagrha (păli: Răjagaha), Săvatthi, Benares, Vaiśălī (păli: Vesăli) și Kosambi. Ca mulți alți înțelepți ai Antichității, precum Socrate, Pyrrhon, Confucius și Iisus, Buddha și-a predicat învățătura oral, nescriind nimic. A folosit dialectul magădhī, limba comună a populațiilor din zonele în care a activat, și nu sanscrita, pe care o foloseau doar brahmanii și învățații. După convertirea celor cinci asceți, Buddha a petrecut un timp în Varanasi, capitala puternicului regat Kăśī, la nord-est
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în generație, textul și comentariul la cele trei Pițakas; dar când s-au dumirit că oamenii se îndepărtau de învățătura ortodoxă, călugării s-au reunit și, pentru ca doctrinele adevărate să poată dăinui, ei le-au scris în cărți”. Scrierile în dialectul păli care alcătuiesc canonul buddhismului timpuriu, Tipițaka, sunt împărțite în trei secțiuni: Vinaya-Pițaka („Coșul disciplinei” sau „Regula mănăstirească”), Sutta-Pițaka („Coșul învățăturii”) și Abhidhamma-Pițaka („Coșul doctrinei superioare” sau „Doctrina abstractă”). Ultima secțiune este alcătuită din învățături minuțioase asupra rânduielilor tuturor lucrurilor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
o creează prin stilul verbal pe care îl folosesc. O persoană poate indica o atitudine pozitivă sau negativă spre interlocutor, prin schimbarea stilului de vorbire cât mai asemănător sau mai diferit de al acestuia (de ex. folosirea unui accent sau dialect diferit). Fiecare cultură prezintă trăsături specifice de limbaj, anumite cuvinte sau tipuri de conversație sunt considerate mai potrivite pentru anumite situații, cum ar fi atunci când faci cunoștință cu cineva sau ceri un favor. Există diferențe între cantitatea de directitudine/indirectitudine
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
din moment ce vorbiți atît de natural franceza, să fiți supuși ai regelui Franței. Sînt de acord ca spaniola să se vorbească în Spania, germana în Germania, însă franceza trebuie să fie a mea" (această revendicare era cu-atît mai remarcabilă, cu cît dialectul franco-provensal era destul de des întîlnit la Lyon, urmînd să dispară abia în secolul al XVIII-lea). Cu certitudine, acest proces de naționalizare a spiritelor este mai perceptibil în Englitera, Franța, Spania, Portugalia și Danemarca decît în alte țări ale Europei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
judiciare a înlocuit franceza abia în secolul al XIV-lea. În Germania, și în Italia chiar, absența birocratismului de stat centralizat n-a împiedicat faptul ca germana pură să devină un vehicul de comunicare destul de sudat în aceeași epocă, iar dialectul toscan să se impună drept limbă de cultură în secolul al XVI-lea. Iată deci, că cei ce nu se bazau pe o rețea școlară organizată, cu care numai dialectul roman romanesco semăna mai bine, cei al căror cler rămînea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un vehicul de comunicare destul de sudat în aceeași epocă, iar dialectul toscan să se impună drept limbă de cultură în secolul al XVI-lea. Iată deci, că cei ce nu se bazau pe o rețea școlară organizată, cu care numai dialectul roman romanesco semăna mai bine, cei al căror cler rămînea fidel latinei și care chiar în momentul unificării Italiei, la 1860, nu reprezentau mai mult de 2,5 % de "toscanofoni" fac astfel încît 10 % dintre persoane îi înțeleg în mod
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
stat.192 Ancheta pe care abatele Grégoire o întreprinde din august 1790 și pînă în iulie 1792, o confirmă.193 Totodată această anchetă dezvăluie și proiectul de dominare ce o animă. Cele douăzeci și opt de întrebări ale chestionarului ocolesc termenul de dialect preferîndu-l pe acela peiorativ de jargon. În afară de aceasta ele depășesc cadrul strict lingvistic testînd gradul de adeziune al maselor față de Revoluție, patriotismul lor civico-național și "prejudecățile" de ordin lingvistic ce le stînjenesc. În fapt însă, numeroși corespondenți ai abatelui Grégoire
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ordin lingvistic ce le stînjenesc. În fapt însă, numeroși corespondenți ai abatelui Grégoire nu vor decît să-și apere particularismul lingvistic, argumentînd, de exemplu, că este vorba de o "limbă a fraților și a prietenilor", și că "pentru a distruge dialectul nostru ar trebui distruse mai întîi soarele, răcoarea nopților, stilul de alimentare, calitatea apelor, într-un cuvînt, omul în întregime!" Însă nu mai era nimic de făcut. Ruloul compresor a demarat. În noiembrie 1791, Rolland le recomandă preoților constituționali "să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Respingerea tutelei rusești și comuniste totodată a antrenat în parte acest rezultat, însă mai decisiv a fost impactul măsurilor pozitive aplicate de către statul sovietic. În Caucaz și în republicile asiatice acestea au susținut efortul de standardizare a limbilor fragmentate în dialecte, expansiunea unei cultui literare, a limbajului imprimat, cum ar spune Antony D. Smith, crearea de școli, instituții tehnice și universități, alfabetizarea bilingvă a maselor populare, formarea de cadre locale de elită îndreptățite astfel să pretindă un loc politic de prim
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ianuarie 1980, p.49. 152 E. Weber, La Fin des terroirs, Paris, Fayard. 1983, p.448-449. 153 Dintr-o populație de 20 milioane de locuitori, doar 400 000 în Toscana și 160 000 numai în restul Italiei erau vorbitori ai dialectului italo-toscan. (T. de Mauro, "Esquisse sociolinguistique des Italiens d'aujourd'hui", p.236-237, în H. Giordan (ed.), Les Minorités en Europe, Paris, Kimé, 1992). 154 B. Anderson, Imagined Communities, op. cit. 155 M. Mann, "The emergence of modern European national-ism", p.
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Între timp redactor la revistele „Tomis” și „Tribuna școlii”, funcționează și în calitate de consilier în Consiliul Culturii (1970-1974). Este redactor-șef, din 1974, al revistei „Livres roumains”. În 1990, fondează revista macedoromână „Deșteptarea” și în 1994, revista „Dimândarea” (publicație trimestrială în dialect aromân). În 1992, devine președinte al Fundației Culturale Aromâne „Dimândarea părintească”. Debutează cu proză, în 1959, la „Flamura Prahovei”, colaborând apoi cu proză, versuri, articole și cronici literare la „Contemporanul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Astra” ș.a. Neconvingând cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
imprevizibilă de intrare în subiect caracterizează mai toate cronicile și profilurile scriitoricești realizate de C., selectiv reținute în volumele Alfabet liric (1974), Poeți și poezie (1980), Printre poeți (1983). Poetul își relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Povești de la Miazăzi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creații în dialect (Antologie lirică aromână, 1975, Antologie de proză aromână, 1977, Un veac de poezie aromână, 1985). Romanul „de sertar” Marea Serenității (I-II, 1996), aducând ca personaje de prim-plan comunitățile de aromâni, martore și victime ale unor timpuri istorice potrivnice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
literar, prozator, poet și folclorist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist și publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903. A redactat revista „Grai bun” (1906-1907, 1909). Din 1909 a fost interpret la Legația Română din Londra; până în 1914, a studiat în paralel literele la Londra și Oxford. În 1916, la intrarea României
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
colaborat la revistele „Românul de la Pind”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Analele Academiei Române”, „Luceafărul”, „Boabe de grâu”, „Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Lumina”, „Lilicea Pindului”, „Revista aromânească”, „Universul”, „Notes and Queries” (Paris) ș.a. A publicat în periodice proză scurtă și poezii în dialectul aromân. Alături de alți cărturari români - N. Iorga, Gr. Nandriș, G. Cioran, T. Bodogae -, B. a urmărit raporturile culturii române cu sudul Peninsulei Balcanice și îndeosebi cu Muntele Athos, punând în lumină puternica influență a mănăstirilor de la Sfântul Munte asupra celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
de a observa viața londoneză și de a fi permanent la curent cu problemele culturii engleze se reflectă inițial în câteva note și scurte eseuri apărute în „Convorbiri literare”, unde alternau cu schițele din viața aromânilor, însemnările despre poezia în dialect din Macedonia și cu florilegiile de versuri populare din aceleași ținuturi. Eseurile de anglistică se referă la personalități precum Thomas Carlyle, John Ruskin, Frank Harris, la teatru și reviste literare, dar și la imaginea românilor în paginile scriitorilor englezi. Cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]