4,044 matches
-
Colecția ACADEMICA 92 Seria Știin]ele educa]iei Elena Joița, profesor universitar doctor la Universitatea din Craiova. În 1976 a obținut titlul de doctor în pedagogie la Universitatea din București. A desfășurat activitate teoretică și practică în domeniile: pedagogie generală, didactică generală și aplicată, formarea pedagogică a cadrelor didactice, managementul educațional, cercetarea pedagogică aplicată. Volume publicate: Didactica aplicată (1994); Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică (1998); Pedagogia știința integrativă a educației (1999); Managementul educațional. Profesorul manager: roluri și metodologie (2000
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Craiova. În 1976 a obținut titlul de doctor în pedagogie la Universitatea din București. A desfășurat activitate teoretică și practică în domeniile: pedagogie generală, didactică generală și aplicată, formarea pedagogică a cadrelor didactice, managementul educațional, cercetarea pedagogică aplicată. Volume publicate: Didactica aplicată (1994); Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică (1998); Pedagogia știința integrativă a educației (1999); Managementul educațional. Profesorul manager: roluri și metodologie (2000); Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie (2002); Pedagogie-educație și curriculum (coord, 2003); Strategii constructiviste în formarea inițială a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în pedagogie la Universitatea din București. A desfășurat activitate teoretică și practică în domeniile: pedagogie generală, didactică generală și aplicată, formarea pedagogică a cadrelor didactice, managementul educațional, cercetarea pedagogică aplicată. Volume publicate: Didactica aplicată (1994); Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică (1998); Pedagogia știința integrativă a educației (1999); Managementul educațional. Profesorul manager: roluri și metodologie (2000); Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie (2002); Pedagogie-educație și curriculum (coord, 2003); Strategii constructiviste în formarea inițială a profesorului (coord, 2005); Instruirea constructivistă-o alternativă. Fundamente
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
s-ar contura o schemă generală a unei analize praxiologice, pe care s-o facă educatorul practician și să o concretizeze în proiectarea profesionalizată, devenită mai științifică, rațională, eficientă și chiar creativă. Într-o aplicație anterioară de fundamentare a unei didactici praxiologice (Joița, 1998) și în alta de formare a profesorului constructivist (Joița, 2008), aceste principii ale conduitei eficiente și constructiviste ale educatorului se pot manifestata prin calitatea dezvoltării competențelor educative așteptate, pentru a micșora distanța între teoria și practica educațională
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
caracteristicilor, a principiilor, a procesului, a metodologiei, a criteriilor de evaluare a eficienței proiectării, ca apoi să redacteze științific un proiect de calitate, dar și creativ, supus adaptării sau dezvoltării. Excesul abordării behavioriste, prezente încă în formarea educatorilor la nivelul didacticilor specialităților și al practicii pedagogice în școli, generează căutări generale pentru o altă manieră eficientă de abordare. În primul rând, este conceperea pregătirii activității de instruire și apoi se decide asupra concretizării prin redactare a desfășurării la clasă. Iar această
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
deja educatorul respectă principiul clasic al sprijinirii educaților în participarea lor activă și conștientă a educaților în realizarea obiectivelor formării, dezvoltării lor, promovează strategii activ-constructiviste și relații de comunicare, evaluare stimulativă. Dar nu trebuie limitată participarea, implicarea doar la ceea ce didactica numește "activizarea" lor în procesul învățării la o disciplină. Analizând rolul său în leadership, în perfecționarea clasicei activizări, în obținerea succesului așteptat, educatorul este preocupat de proiectarea rațională, organizarea condițiilor, crearea climatului optim, utilizarea relațiilor de comunicare și colaborare, implicarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Second Language Education, http://www-writing.berkeley.edu/TESI-EJ/ej17/a1.html Jason, M.H. (2008), Evaluation Programs to Increase Student Achievement, Thousand Oaks, Corwin Press, Inc., California, books.google.com/books?isbn=1412951240 Joița, E. (1998), Eficiența instruirii. Fundamente pentru o didactică praxiologică, Editura Didactică și Pedagogică, București. Joița, E. (2000), Management educațional. Profesorul-manager: roluri și metodologie, Editura Polirom, Iași. Joița, E. (2002), Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, Iași. Joița, E. et al. (2003), Pedagogie-educație și curriculum, Editura Universitaria, Craiova. Joița
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Șoitu, Cornel Hăvîrneanu • Comunicarea interpersonală, Gabriel Albu • Consiliere educațională, Elena Dimitriu-Tiron • Creativitatea pentru studenți și profesori, Ana Stoica-Constantin • Despre pedepse și recompense în educație, Emil Stan • Dimensiunea europeană a învățămîntului românesc, Roxana Tudorică • Dimensiunile educației contemporane, Elena Dimitriu-Tiron • Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului (etapa preșcolarității), Angelica Hobjilă • Educația în economia de piață, Florea Voiculescu • Învățarea autodirijată și consilierea pentru învățare, Horst Siebert • Libertatea academică. Între teorie și politicile universitare, Liviu Andreescu • Managementul clasei, Emil Stan • Măsurarea în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel un purist incorijibil care păcătuiește În primul rînd printr-o idee imuabilă despre literatură, aceea care o suprapune fără rest funcțiilor estetică și didactică. Din acest punct de vedere, “falsele autoficțiuni”, cele contemporane, sînt, cred, niște texte hibride care fac trecerea de la acea literatură estetică la... (la Catherine Millet?). Termenul are o origine anglo-saxonă, conform lui Mounir Laouyen, și anume cuvîntul-valiză faction, rezultat prin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Emanuela Ilie este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al ALGCR, redactor la revistele "Poezia", "Contact Internațional" și "Zon@ literară". Volume publicate: Didactica literaturii. Metode (2006), Elemente de didactica literaturii române (2007), Didactica literaturii române. Fundamente teoreticoaplicative (2008), Hieroglifele poeților (2008), Basarab Nicolescu. Eseu monografic (2008, 2009), Fantastic și alteritate (2013). A mai publicat peste 400 de studii, articole, cronici și recenzii în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Catedra de Literatură română din cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al ALGCR, redactor la revistele "Poezia", "Contact Internațional" și "Zon@ literară". Volume publicate: Didactica literaturii. Metode (2006), Elemente de didactica literaturii române (2007), Didactica literaturii române. Fundamente teoreticoaplicative (2008), Hieroglifele poeților (2008), Basarab Nicolescu. Eseu monografic (2008, 2009), Fantastic și alteritate (2013). A mai publicat peste 400 de studii, articole, cronici și recenzii în principalele reviste de cultură și academice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al ALGCR, redactor la revistele "Poezia", "Contact Internațional" și "Zon@ literară". Volume publicate: Didactica literaturii. Metode (2006), Elemente de didactica literaturii române (2007), Didactica literaturii române. Fundamente teoreticoaplicative (2008), Hieroglifele poeților (2008), Basarab Nicolescu. Eseu monografic (2008, 2009), Fantastic și alteritate (2013). A mai publicat peste 400 de studii, articole, cronici și recenzii în principalele reviste de cultură și academice din țară, prefețe sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cartea de eseuri Semnele timpului (1988). Colaborează cu poezii, proză, articole, recenzii și eseuri la "Echinox", "Cronica", "România literară", "Convorbiri literare", "Transilvania", "Steaua", "Observator cultural" ș.a., iar cu studii științifice (din domeniile sociologiei educației, istoriei intelectuale, istoriei și filozofiei culturii, didacticii moderne, metodologiei cercetării educației și științelor politice) la "Revista de filozofie", "Revue roumaine de sciences sociales", "Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza". Cărți de poezie: Pharmakon, Editura Cartea Românească, 1989; Căutarea căutării, Editura Junimea, Iași, 1990; Apariția Eonei și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dans la langue (1997) etc. ANDRÉ PETITJEAN este profesor de lingvistică la Universitatea din Metz. A publicat Pratiques d'écriture (1982), iar în colaborare cu J.-F. Halté Pratiques du récit (1977), precum și numeroase articole pe teme de semiotică și didactică, în prestigioase reviste de profil. Jean-Michel Adam, André Petitjean, Le texte descriptif (c) 2005, Armand Colin (c) 2007, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție în limba română INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățămîntul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
relații cu povestirea, apoi una lingvistică prin care descrierea este identificabilă la nivelul și sub forma enunțurilor minimale, ca fenomen de punere în secvență, și în care autorul își propune să definească organizarea proprie a secvențelor descriptive, în fine, una didactică cu valențe profund novatoare grație lecturilor orientate și unor variate exerciții de redactare de texte descriptive. Astfel, prima parte focalizează doar asupra descrierilor de peisaj, atît de apreciate și, nu o dată, supralicitate de genul romanesc, cu cele patru variante, descrierea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un efort conștient de învingere a unor tendințe negative, mai ales în procesul cultivării curajului, a capacității de cumpătare, a stăpînirii de sine etc. În astfel de cazuri, educatorul nu se poate lăsa călăuzit de instinctele copilului. În probleme de didactică, Găvănescul se pronunță pentru o instrucție "progresivă", "interesantă", "agreabilă", "practică". În conținutul procesului de învățămînt el include atît clasicismul, cît și realismul. Acestor două aspecte, cu caracter informativ, le adaugă încă unul, cu un caracter educativ, exprimat prin termenul de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cît mai riguroase ale unor aspecte ale educației, l-a urmărit pe Tăbăcaru toată viața. În perioada 1908-1910 a apărut la București, sub conducerea lui C. Rădulescu-Motru (Gr. Tăbăcaru fiind unul dintre redactori), revista Pedagogia experimentală, cu subtitlul Revistă pentru didactica și organizarea învățămîntului pe baza cunoașterii copilului din punct de vedere psihologic și pedagogic. În editorialul semnat de C. Rădulescu-Motru se făcea aprecierea că, pentru pedagogie, se deschide o nouă perioadă: desăvîrșirea procesului de dobîndire a independenței ca disciplină științifică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogie realizate de I. A. Kairov, N. K. Gonciarov și B. P. Esipov, P. N. Șimbirev, P. N. Gruzdev etc. (5). Aceste manuale aveau o structură similară: o parte generală (obiectul și metodele pedagogice, scopul educației, sistemul de învățămînt public), didactica, teoria activității educative și probleme de conducerea școlii. Nu se poate spune că ,,pedagogia sovietică" n-a avut unele realizări, mai ales în domenii legate de psihologia promovată de Vîgotski. Ideologizarea cercetării științifice, practica etichetării unor idei și teorii ca
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unei pedagogii științifice. Pentru el, pedagogia experimentală mai avea o semnificație aceea de pedagogie practică, de teorie care își are sursa în activitatea practică și care servește direct această practică (46). Un astfel de conținut îl are și scrierea sa Didactica experimentală (1935), care își propune să ofere soluții întemeindu-se pe studierea realității școlare. Tot acum este făcută și distincția dintre cercetările de psihologie a copilului și cele de didactică asupra școlarilor (47). Gr. Tăbăcaru depășește astfel faza în care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
46). Un astfel de conținut îl are și scrierea sa Didactica experimentală (1935), care își propune să ofere soluții întemeindu-se pe studierea realității școlare. Tot acum este făcută și distincția dintre cercetările de psihologie a copilului și cele de didactică asupra școlarilor (47). Gr. Tăbăcaru depășește astfel faza în care punea semnul egalității între pedagogia experimentală și pedagogie. Ideea întemeierii cercetării pedagogice pe "realitățile școlare" l-a apropiat și de problemele sociale. Spre deosebire de alți adepți ai experimentalismului în pedagogie din
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
statutul său de profesor într-o școală normală (49). Celălalt vechi entuziast al pedagogiei experimentale VLADIMIR GHIDIONESCU în calitate de profesor la Universitatea din Cluj (1919), reușise să înființeze, în 1925, un laborator de pedologie și pedagogie experimentală, cu o dublă funcție: didactică și științifică. Este ciudat însă că, avînd un laborator, Ghidionescu nu a desfășurat o activitate științifică experimentală așa cum ne-am fi putut aștepta după scrierile sale din deceniul anterior (50). A sprijinit, în schimb, formarea unor tineri care și-au
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
generații era necesar să se pornească de la realitățile specifice perioadei pe care o parcurgea atunci poporul român. Avea, de asemenea, dreptate cînd considera că pentru rezolvarea problemelor de ansamblu ale educației din țara noastră nu a unor mărunte chestiuni de didactică nu ne putem opri la soluțiile ce s-au propus în alte spații geografice și în alte momente istorice, și că era necesar ca pedagogii români, întemeindu-se pe o autentică cunoaștere a realității, să ofere soluții proprii, aplicabile imediat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin proiectarea acestor permanențe potrivit cerințelor viitorului. În afara acestei insistențe pe cultivarea unui ideal, pe necesitatea angajării sociale a tinerei generații, reconstrucționismul nu se deosebește prea mult de progresivism; propune o programă de educație generală și integrată și o tehnică didactică orientată euristic. În general, teoria reconstrucționistă a educației situează pe primul plan factorul cultural; la baza reconstrucției sociale se află reconstrucția culturală; mai mult, consideră că printr-un nou sistem de educație se poate provoca transformarea realității. ,,Radicalismul" acestei orientări
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Disputa, se pare, a rămas numai ca o amintire. Teoria pedagogică americană în ansamblul ei a continuat să se dezvolte; astfel, în domeniul cercetării experimentale s-a ajuns la utilizarea celor mai sofisticate tehnici ale statisticii matematice (35); în domeniul didacticii au fost create teorii și concepte cu largă circulație în deceniile din urmă: instruirea programată, taxonomia și operaționalizarea obiectivelor, proiectarea pedagogică, învățarea deplină etc. 15 CERCETĂRILE PSIHOLOGICE ȘI INOVAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV "Axarea școlii pe copil" la începutul acestui secol provocată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de tehnologie didactică au fost abordate, la început, cu oarecare timiditate, și ele au vizat, mai ales, structura lecției. Deși teoria pedagogică românească din perioada interbelică a fost dominată de spiritul "școlii active", practica pedagogică păstra încă multe elemente din didactica herbartiană, îndeosebi modul de desfășurare a lecției după schema "treptelor psihologice". Tocmai de aceea în deceniul al șaselea, pe prim plan a și apărut problema formei de organizare a procesului instructiv, necesitatea folosirii mai multor tipuri de lecții și, strîns
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]