3,849 matches
-
referire la problematica dezvoltării dogmei, dar ulterior această preocupare s-a diminuat. Care sunt cauzele care au abătut atenția de la sensus fidelium? Dintre acestea amintim: preocuparea față de imutabilitatea și caracterul istoric al dogmei în contextul polemicii asupra semnificației și interpretării dogmelor, participarea credincioșilor la autoritatea doctrinală a Bisericii și conflictul dintre teologie și Magister. Pe de o parte, revendicarea autonomiei teologiei față de Magister, pe de altă parte, Magisterul intervine pentru a limita fenomenul contestării și al dezacordului în Biserică. În teologia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
teologiei morale, a concepției despre natură, a înțelegerii pe care omul o are despre sine însuși, pretind o regândire globală a legii naturale și nu se mai poate concepe ca o astfel de noțiune să fie ca o specie de dogmă filosofică în interiorul teologiei morale, ci să se dea spațiul cuvenit și dimensiunii sale istorice care îl așază pe om într-un context concret și într-un timp precis al vieții sale. Motivul antropologic fundamental care sprijină concepția istorică a legii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dorințele francezilor. Politica de urbanism trebuia revizuită cu scopul de a răspunde aspirațiilor populare, fie ele și contradictorii, iar pentru aceasta era nevoie să se parieze pe mecanismele pieței. "A schimba orașul" spune Paul Granet înseamnă a pune în discuție dogma care identifica forma ideală a dezvoltării urbane cu densificarea. "Trebuie ca orașul să aibă un contur și să se caracterizeze printr-o creștere fără limite a densității? Nu. Dimpotrivă, trebuie să salvăm ruralitatea, să dezvoltăm orașele mijlocii, să reorganizăm structura
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tehnică fascinează aleșii mai mult decât reflecția ingrată și complexă asupra organizării deplasării locuitorilor. Încrederea aleșilor în noile tehnologii ale transporturilor este motivată în parte de beneficiile pe care le trag din "efectele structurante ale transporturilor". Sub acoperirea pragmatismului, această dogmă tehnicistă întreține în discursul politic acel patos pe care aleșii îl consideră indispensabil pentru a convinge. El constă în a face să se creadă în "rețelele care ar dualiza spațiul și l-ar face profitabil doar pentru zonele branșate"354
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lui Socrate. "Subiectivitatea" biruise zice-se în stat și în biserică! Trebuie să obiectăm că, atunci cînd a apărut Schlegel, nu prea era de prisos totuși să ia cineva apărarea dreptului vieții spirituale libere împotriva tradițiilor cristalizate în institușii și dogme. Este ceva aici, într-adevăr, ce nu poate fi decis odată pentru totdeauna. Are loc o veșnică dispută între libertate și normă. Superficialitatea, trivialitatea și lipsa de spirit se simt deseori la ele acasă tocmai în formele ce au fost
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ar fi ieșit la suprafață, sentimentul în fața vieții și a existenței este și mai bine alcătuit. Împrejurarea ne poate aminti de starea sufletească ce duce, într-un vechi cîntec pascal, la izbucnirea: O, felix culpa!x Nici o formulă și nici o dogmă nu sînt suficiente acolo unde cele mai mari contradic'ii interdependente se reunesc în ceea ce am putea numi un sentiment viatl cosmic. Nicăieri nu se vede mai bine decît aici că experiențele noastre de viață cele mai profunde și mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este o realitate ce tine de istoria religiei. Zeii există ca puteri ce reprezintă aceste valori și cerul este întruchiparea valorilor pe care le cunoaștem. Firește, în studiile date istoricește, ne putem opri asupra formelor de cult exterioare și a dogmelor, fără să ne întrebăm pe ce premise psihologice se sprijină. Poți fi bărbat foarte savant, fără să fii psiholog. Merită făcută însă, în orice caz, o încercare și să vedem dacă nu putem pătrunde cumva în baza psihologică. Este de la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cunoască principiul abstract al existenței valorii, consecințele acesteia și problemele pe care le pune.Doar experiența poate decide în ce măsură se menține înclinația de a păstra credința în existența valorii, cînd ea nu e sprijinită de înveșmîntarea trăirii cultului și ale dogmei. Este o datorie psihologică să se cerceteze condițiile unei asemenea înclinații, după cum de pildă, e o datorie psihologică să se cerceteze condițiile apariției și existenței marelui humor. Relația tensionată dintre valoare și realitate condiționează trăirile umane cele mai puternice și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
condiționează trăirile umane cele mai puternice și determină printr-asta, o dată mai mult, existența sentimentelor totale. Atîta timp cît humoristul se interesează de viața spirituală a trecutului, el va putea folosi principiul conservării valorii ca ipoteză de lucru. În orice dogmă și în oricare cult, el se va întreba ce valori au fost resimțite sau pentru care dintre ele se simte îndemnul de a le afirma sau de a le vedea afirmate. În venerarea celor ce cresc ți nutresc copiii, a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lăsa conceput ca un adăpost pentru toate cîte le puteau configura instinctul și gîndirea. Medievalitatea a păstrat această imagine limitată a lumii. Ideile grecești au foat folosite într-un mod mai mult sau mai putin forțat la dezvoltarea intelectuală a dogmelor. Iar după ce via așteptare extatică, din epoca creștinismului primitiv, a făcut loc unor gînduri mai calme, a apărut datoria de a introduce viața psihică în cadrul alcătuit în comunde viziunea despre lume a antichității și de teoria credinței elaborată dogmatic. În
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
elaborată dogmatic. În acest cadru, iubirea și entuziasmul, seriozitatea și jubilarea se puteau dezvolta bogat și în siguranță. Uneori, sub impulsul vieții sentimentale, s-a putut pune baza unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum s-a întîmplat cu adorarea Madonei. Însă autoritatea bisericească a avut grijă, fără excepție, să nu depășească limitele dogmatice, nici măcar prin cele mai îndrăznețe oscilații ale misticismului. Nu existau nici un fel de condiții de dezvoltare pentru un sentiment total
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ce se comporta față obiect asemenea hainelor față de trup. Filosofia sa era "filosofia hainelor", cu accent pe faptul că haina nu-l face pe om (Sartor Resartus, 1836). Viziunea aceasta condiționează relația sa cu teoria științei, întocmai ca și cu dogmele religiei și cu toate strădaniile prectice. El consideră toate acestea printre haine sau printre peticele ce se pun pe haine. Față de asemenea străduințe, are o poziție în care se amestecă batjocora cu mila. Cînd Carlyle spune frecvent despre cineva "bietul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
orice personalitate își alcătuiește și trebuie să-și alcătuiască, într-o măsură mai mare sau mai mică și cu o conștiință mai acută sau mai slabă, propria sa concepție despre viață, ce nu poate fi dedusă de-a dreptul din dogmele pozitive sau negative la care aderă indivizii. Tocmai dintr-un punct de vedere realist, trebuie să avem pretenția ca fiecare să-și construiască concepția despre viață pe propriile trăiri, cu ajutorul cunoașterii căpătate prin propria activitate intelectuală. Numai așa clădește pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
prima (1875-1887), a dedicat-o mai ales preocupărilor de filosofie și etică; a doua (1887-1895), istoriei filosofiei moderne, iar cea care i-a urmat, în special teoriei cunoașterii. După ezitările ideologice amintite, H. Höffding și-a putut contura distanțăndu-se de dogme și de apărătorii acestora o formă personală de "credință". Depășindu-și în-doielile mai repede decît principalul său mentor, el a îmbrățișat ideea că pentru pentru psihicul uman rămîne fundamentală "legea sintezei". A procedat la argumentarea acesteia chiar din prima sa
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să-și definească mai net poziția filosofică, H. Höffding ar fi răspuns, foarte probabil, că aceasta era una de amendare critică, în spirit neokantian, a tendinețlor pozitiviste. El credea sincer în unitatea și legitatea lumii, fără să-și facă o dogmă sau să propună vreo concepție "concluzivă" despre lume deoarece la asta ne obligă adevărul că nu vom cunoaște nicicînd decît doar o parte și nu întreaga existență, aflată într-o permanentă devenire. În sinteza pe care am tentat-o acum
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
803, a interzis potirul din lemn în beneficiul celui din metal, care, de-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai prețios. Apoi, în 1215, al XII-lea conciliu ecumenic de la Lateran (al IV-lea conciliu de la Lateran), vorbind despre euharistie, proclama dogma "transsubstanțierii". De acum înainte, pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod substanțial Sângele lui Hristos. Al XIX-lea conciliu ecumenic de la Trento (1545-1563, cu întreruperi), conciliul Contrareformei, a reafirmat în mod solemn dogma transsubstanțierii: Dacă va spune
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vorbind despre euharistie, proclama dogma "transsubstanțierii". De acum înainte, pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod substanțial Sângele lui Hristos. Al XIX-lea conciliu ecumenic de la Trento (1545-1563, cu întreruperi), conciliul Contrareformei, a reafirmat în mod solemn dogma transsubstanțierii: Dacă va spune cineva că în sfântul sacrament al euharistiei rămâne substanța pâinii și a vinului împreună cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos și va nega această minunată și unică conversie a întregii substanțe în vin și în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
un alt articol intitulat Prejudecata cărții, Noica definește lectura ca un „act personal” neimpus „prin odios sistem de prejudecăți”. Accentul cade pe actul lecturii, în cursul căreia cititorul este cel care conferă valoare și semnificație operei: „Cartea nu este o dogmă. Ea este o descoperire.” Pentru Arșavir Acterian, G. Bacovia este „un geniu trist”, „de un sentimentalism maladiv excesiv”, iar volumul de poezie Cu voi... reprezintă doar „expresia glacială a dezintegrării”, „zvârcolire în lumea tristeților dizolvante”. Eugen Ionescu recenzează Ultima noapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
de suprarealiști, le reproșează încercarea de a „explora în mod rațional subconștientul”, ca și adeziunea unora dintre ei la comunism. Urme ale polemicii cu Breton se regăsesc în lucrări precum Rimbaud le voyou (1933), în care F. refuză imaginea devenită dogmă a poetului-vizionar, sau în Faux traité d’esthétique (1938), unde sunt prezentate critic experimentele suprarealiste. Întâlnirea cu filosoful existențialist Lev Șestov îl va marca profund. „Jurnalul” conversațiilor dintre ei, Rencontres avec Léon Chestov, tipărit postum, în 1982, constituie totodată un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
creație, rațiune și efect, obiectivitate și preferință, imitație și originalitate, știință și umanism, pentru ca, în secțiunile următoare, să fie studiate mai cu seamă raporturi: valoare estetică - istorie, dinamică socială - evoluție artistică, filosofie - literatură, creație - metodă, artă - cunoaștere, artă - progres, teorie - dogmă, text - context ș.a. Reluând concepte din aceste lucrări, și din altele, adâncindu-le și dezvoltându-le dintr-o perspectivă mai largă, lucrarea Nivele estetice (1972) se vrea o „sinteză morfologică”, „o sinteză a modalităților de abordare științifică a operei”. Autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
concepte și metode manageriale avansate pentru acea perioadă, ceea ce explică în bună măsură competitivitatea acestora pe piața internă și internațională (O. Nicolescu 1999). După cel de-al doilea război mondial o bună perioadă conceptele managementului au fost ignorate, propunându-se dogme și principii provenite din doctrina comunistă. După anul 1966, când se manifestă o anumită deschidere a României către occident, se realizează și o reconsiderare a utilizării conceptelor specifice științei managementului în toate domeniile activității economico-sociale, aspect evidențiat și în domeniul
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
lucrarea sa, întocmită pe baza sintetizării propriei experiențe, pe analiza teoretică orientată spre constituirea unei doctrine a conducerii competente, H. Fayol a formulat reguli, principii generale ale managementului care „astăzi fac parte dintr-un know-how managerial și multe constituie adevărate dogme ale managementului” (D.S. Pugh, D. J. Hickson 1989). Din perspectiva valabilității actuale a acestora , prezentarea principiilor generale ale managementului sintetizate de H. Fayol este necesară și conduce la un plus de cunoaștere. 1. Diviziunea muncii: specializarea permite individului să devină
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
SĂ ADOPTĂM PRINCIPIUL Motive etice și religioase. În primul rînd, pentru foarte mulți oameni din lumea întreagă, el este compatibil cu principiile și convingerile lor etice cele mai fundamentale. Că toți sîntem în mod egal copiii lui Dumnezeu este o dogmă a iudaismului, creștinismului și islamismului; budismul cuprinde un punct de vedere oarecum similar. (Printre religiile importante ale lumii, hinduismul poate fi o excepție). Cele mai multe raționamente morale, cele mai multe sisteme de etică presupun, în mod explicit sau implicit, un astfel de principiu
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
totuși, după condamnarea lui Hermes (1775-1831)70 și a lui Günter (1783-1863), a continuat să persiste necesitatea de a răspunde afirmațiilor exegeților radicali și istoriografilor protestanți. Döllinger (1799-1890)71 proclama o libertate științifică totală din partea catolicilor(exceptând chestiunile în care dogma se afla la mijloc), dar avea de înfruntat o parte a ierarhiei și pe unii episcopi, precum cel de Mainz Ketteler, care urmărea să îndepărteze tinerii preoți de la studiile obligatorii din universitățile de stat, unde exista o mare influență raționalistă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
O altă inițiativă (dar de mai mică amploare), a fost revista L'Azione Muliebre (1901-1927), destinată femeilor și publicată la Milano de Movimento Femminile Cristiano. Aceasta dispunea de numeroși colaboratori, iar articolele sale erau variate: rolul social al femeii, actualitatea, dogma catolică, dezbaterile moral-religioase "pentru doamnele din toată lumea", femeile exemplare ale societății; mai conținea rubrica Movimento Femminile Cristiano, rezumatul presei italiene și străine, economie domestică și igienă, rubrica de artă, probleme de educație și conduită morală a familiei 229. În 1915
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]