6,786 matches
-
care se măritase cu un simpatic hoț hippy, a cărui specialitate era să‑și distreze anturajul reînscenând jafuri comise prin efracție. În fiecare dintre străzile laterale se găseau camere În care locuiseră prieteni de‑ai mei - și, În spate, ferestrele dormitoarelor În care muriseră. Dintre aceștia erau mai mulți morți decât Îmi făcea plăcere să mă gândesc. Ravelstein Îmi atribuia un soi de gravitate naivă În ceea ce privește adevărul. Îmi spunea: - Tu nu te minți pe tine Însuți, Chick. Ești În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o descifrez pe Vela, să‑i sesizez motivațiile. Ea prefera fapte și nu vorbe, recunoscând că nu putea competiționa cu mine pe plan verbal și, Într‑o zi, când citeam o carte (dieta mea obișnuită de cuvinte), a intrat În dormitor complet goală, s‑a apropiat de marginea patului și și‑a frecat părul pubian de obrazul meu. Când am reacționat așa cum trebuie să fi știut că voi reacționa, mi‑a Întors spatele și a plecat, cu aerul că Își transmisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Abe și cu mine, fericiți să ne revedem după atâtea luni, nici nu ne‑am gândit la Vela sau la lipsa de cuviință cu care se năpustise direct În cameră. Ar fi trebuit, cel puțin, să bată la ușă. Era dormitorul ei, urma Vela să‑mi amintească. S‑ar fi cuvenit să‑mi dau seama, după eleganta mânie cu care se refugiase În baie, că Ravelstein săvârșise un ultragiu grav. Dar nu voiam să țin seama de normele ei de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
buni. Ei Își rezervă erosul pentru arta lor. Sau poate că, pur și simplu, nu sunt În stare să conveargă, să focalizeze. Iar pe Vela o judeca și mai aspru. - Poate că n‑ar fi trebuit să dau buzna În dormitor, recunoștea el, adăugând Însă: Nici n‑a fost mare lucru de văzut. Oricum, pe mine nu mă interesa. Dar a fost departe de a fi goală. Avea furoul pe ea și o serie de chestii pe dedesubt. Așa că ce atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vreo reducere a pedepsei pentru bună purtare sau vreo eliberare pe cuvânt de onoare. - Am fost ocupat cu o muncă absorbantă. Dimineața ea se Îmbrăca, se machia, apoi Își inspecta părul, fața, silueta, În trei oglinzi felurit luminate - oglinda din dormitor, cea din baie și cea din toaleta musafirilor - pe urmă pleca trântind ușa din față. Eu rămâneam cu o jumătate de durere de cap și o jumătate de durere de inimă. Ceea ce Îmi concentra mintea. - Nu știe să se Îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și așa mai departe mi‑a dat de gândit, ci și multe alte morți. Era vremea de recoltare a unei Întregi generații. De exemplu: chiar În ziua În care a avut loc discuția de mai sus, ședeam cu Ravelstein În dormitorul lui luxos, extravagant. La fereastra dinspre răsărit, draperia era trasă Într‑o parte și se vedea albastrul nemărginit al lacului fără țărmuri. - La ce te gândești când te uiți În direcția aceea? m‑a Întrebat Ravelstein. - La bunul sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În fire să aibă gânduri ascunse. El era pe moarte, fără Îndoială, Însă nimic nu trebuia să sugereze o atmosferă de boală. Simțea nevoia - dorea cu aprindere - să vorbească. Am ieșit din cameră, lăsându‑i pe cei doi prieteni În dormitorul pe care Ravelstein Îl mobilase pentru un om de statura lui. Aproape imediat i‑am auzit râzând În gura mare - Își povesteau unul celuilalt cele mai bune (cele mai deocheate, mai murdare) anecdote pe care le auziseră În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
binele. - Chick, el e mult mai sociabil decât tine. Adoră compania. Nu era vorba numai de companie. Oamenii veneau la el cu problemele lor, de parcă se așteptau ca de pe patul de moarte să li se comunice nu știu ce informație divină. Ușa dormitorului lui Ravelstein era deschisă, astfel Încât puteam zări părul lung al lui Battle căzându‑i pe umerii herculeeni, și ghetele lui cochete, Înalte până la gleznă. Chipul nu i‑l puteam desluși, dar soția lui, evident, plângea. Era aplecată În față. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
răspunzând Întrebării lui Ravelstein: „Cum Îți imaginezi tu moartea?” „Prin sistarea imaginilor”. Vrând să spun, o dată În plus, că În suprafața lucrurilor se reflectă miezul lucrurilor. Spre sfârșit, Ravelstein atrăgea o droaie de vizitatori. Dar puțini dintre aceștia ajungeau În dormitor - Nikki avea grijă să‑i selecționeze. Printre cei importanți se număra Sam Pargiter, a cărui prezență era ciudat semnificativă. Pargiter se număra printre prieteni mei apropiați. Prin mine citise faimoasa carte a lui Abe, asistase la prelegerile lui publice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe roșii și vânturau zăpada, patul de spital cu triunghiul de oțel a fost demontat și mutat din dormitorul pacientului. - Slavă Cuiva, a exclamat el când patul Încărcat În lift a dispărut din raza vizuală. Nu vreau să mai văd mașinăria aia În viața mea. Mergea singur - nu chiar echilibrat, dar era o Întruchipare a lui Lazăr, dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de ignoranța profanilor. Dar nu era În formă și apăsa Întruna butonul care amuțea sunetul, pentru a se face auzit. Până la urmă, Însă, oboseala l‑a răzbit, iar Nikki l‑a ajutat să se ridice și l‑a condus În dormitor, scuzându‑se: - S‑a obosit prea tare. A crezut că poate să sară peste siestă, și uite că n‑a putut. Muțenia aparatului video și Ravelstein, tăcut și contemplând poate În gând, dintr‑un unghi nefamiliar, aspectele bolii și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era. Nikki, moștenitorul lui Ravelstein și principalul Îndoliat - existau numeroși rivali - locuia În apartamentul apropiat de al nostru. Între cele două apartamente exista un spațiu verde În care puștii se zbenguiau și Învățau să arunce și să prindă. De la fereastra dormitorului meu vedeam ceea ce fusese cândva locuința lui Ravelstein. Se distingeau luminile. Petrecerile Încetaseră. Mai rău, Rosamund spunea pe bună dreptate: - Întreaga vecinătate a devenit un cimitir. Comunitatea morților tăi. Tu nu poți face o plimbare fără să‑mi arăți ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eu mă Învârtesc În sus și În jos o dată cu el, ca să‑l aud ce spune. Muzica se revarsă din hi‑fi - multiplele planuri ale craniului său golaș, pleșuv, se mișcă Înaintea mea pe coridorul dintre living‑room și monumentalul lui dormitor princiar. Se oprește În fața oglinzii Încrustate În zidul dintre ferestre - aici nu există oglinzi agățate pe pereți - și Își Împlântează În manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i răspunse nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne. Și fără să vrea prin fața ochilor îi trece imaginea bunicii, când bunica era vie iar ea era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
părere ai, o fi o chestie așa grozavă? Aș cam vrea să mă culc, Mămăligă, mai zice Aurora. Sper să-ți ajungă până la cinci dimineața. Dacă iar sari pe mine de pe dulap, îți jur că nu te mai las în dormitor. Da, da... Și în timp ce motanul plescăie mai departe, Aurora își târșește pâslarii pe mozaicul din coridor, îndreptându-se către somn. Oare ce-o să mai viseze în noaptea asta? Când era tânără, visa mereu, visa extraordinar de frumos. La maturitate, visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își spune Mihaela. După ceasul de la mână, își privește împrejurimile imediate, apoi, ridicându-se într-un cot, examinează restul universului vizibil. O cameră necunoscută, pe jos mochetă verde, un antreu probabil spre o baie, ferestre cu jaluzelele trase, mobilă de dormitor asortată, unde naiba e? Din baie se aude dușul. Pe jos se zăresc articole de lenjerie intimă pe care le recunoaște. Ca în reclama aia tâmpită. Brusc își aduce aminte, cel puțin o parte, partea dinspre baie. Scutaru a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
străină, ca un nou-născut. De ce i se-ntâmplă mereu numai chestii de-astea? Apa din baie s-a oprit. Urmează desigur toaleta în oglindă, bărbieritul, apa de colonie. Numai de nu s-ar da cu o tonă. Scutaru apare în dormitor înfășurat ca Tarzan într-un prosop alb. Zâmbește. ─ Te-ai trezit, pui de urs? Hai că poate iese bine totuși, își zice Mihaela. După-amiaza de februarie se îngustează. Azi-noapte a nins din nou, nu prea tare, dar tot s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Heinz - niște băieți atât de tineri îmbrăcați în uniforme de adevărați bărbați și cu o capcană a morții echipată cu armament complet, toată numai a lor. Prin urmare Heinz și cu mine am continuat să bem și să discutăm în dormitorul nostru comun, o sală de călărie gemând de oameni rămași fără locuințe în urma bombardamentelor, care dormeau pe niște saltele de paie. Țineam ascunsă sticla, fiindcă nu voiam s-o împărțim și cu alții. — Heinz, i-am spus într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Sta-ți-ar piftia unde-mi stă mie acuma gândul și durerili cu care mă procopsiși când să ne bucurăm și noi de porcul asta! Ieși, fa, de să vii cu mine! Ce, nu mai auzi? Se duse direct în dormitorul copiilor. Mantinela o urmă. Cam știa ce o așteaptă. Văzuse și ea lumina aceea rozulie și pasărea care-i strigase și ei „Pardalian!“ Avea să fie băiat și așa are să-l cheme. Fărmăcata aproape sfâșie hainele de pe fată. Gâfâia furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un fir de vorbă dintr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: -Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O femeie încerca să-l potolească: -Emilian, dragă, nu fă crize. E p’aici pă undeva divipleierul ăla nenorocit. Chiar așa de needucați îi crezi, să te fure tocma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmă și pe Eftimie. Ce să fac, nu mai puteam nici cu el. Era chestie de demnitate, oricâtă diplomație era în mine. Eu dormeam în bucătărie, că acolo îmi plăcea, era mai cald, și el le băga pe geam în dormitor. N-am mai răbdat. Am rezistat, ca la diplomație. M-am făcut ce m-am făcut că nu văd, dar când l-am prins și cu Valentina, nevasta lu Lazarovici arhitectu’, n-am mai tolerat. I-am spus: „Eftimie, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al dormitorului. Nu-i displăcea noua înfățișare. O tulbura doar gândul că nu mai știa cu ce să se îmbrace. La unsprezece avea întâlnire la terasa de la Operă cu Adina, sora lui Stelian, văduvă și ea, în relație acum cu un directoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să vezi cum te studiază, se uită-n sufletul tău, adânc de tot, și te liniștește, Vali, ceva cum n-ai mai văzut, minunea de pe lume, zău, nu mai sta... Nu-i mai răspunse. Trânti receptorul și se întoarse în dormitor, fredonând aceeași melodie a lui Aznavour. Se hotărâse. Avea să-și pună blugii aceia reiați, cumpărați în Egipt în urmă cu doi ani, în ultima lor ieșire. O bluză albă și cu pălărioara crem se potriveau de minune cu noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a iertat, când a văzut că Stelian fusese promovat adjunct în minister iar ea a fost trecută în centrală pe relația cu arabii, dar s-a răzbunat și ea cu nebunia aia cu Pancratz, romantisme, cu intratul pe fereastră în dormitor, când băbătia de nevastă dormea în bucătărie, uite că acum a prins puteri, parcă țipătul zăpăcitului ăla care a dansat-o, „iubirea-i eternă, madam“, i-a dat puteri, uite iubirea m-a adus în halul ăsta Stelică, să umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]