4,870 matches
-
exemplu de convertit. După "maturizarea" sa (fiind atunci un scriitor în vârstă de 53 de ani), el a început să scrie despre viața tineretului sovietic în construcția noii societăți. Astfel, devine "o pildă vie a scriitorului care exprimă gândurile, sentimentele, elanurile poporului său; dragostea și încrederea de care-i înconjurat arată rolul înalt ce i se rezervă în societatea sovietică". Prezentarea lui Ilia Ehrenburg va continua, chiar cu prețul unei polemici cu nou apăruta revistă Democrația. În ediția din 13 octombrie
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Scriitorii - dacă vor să facă parte din avangarda progresistă a poporului, așa cum le este sarcina - trebuie să se inspire din actualul moment istoric și să-l exprime în opera lor". În nețărmurita sa admirație față de geniul sovietic și cuprins de elan cantitativist, autorul articolului din Democrația nu înțelegea faptul că de Ilia Ehrenburg nu era nevoie pentru a-i complexa pe intelectualii români, ci pentru a sluji ca model acestora. Autorul din Scînteia vine să repare eroarea. Ilia Ehrenburg va fi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cărturari, gata făcuți, să înțeleagă să vină alături de clasa muncitoare, să devină "muncitori intelectuali" sau, după expresia lui Lenin, "ingineri ai sufletului". Altfel, erau trădători. Deci, în noua lume aveau loc și convertiții. Au apărut și atitudini mai prudente față de elanul revoluționar al acestor scriitori și față de îndemnurile pe care aceștia le lansau către colegii de breaslă. Astfel, Al. Philippide avertiza asupra faptului că problema poeziei sociale e pusă greșit: Nimic mai ridicul decât insul care până mai ieri modela duioase
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sau "coș de uzină-n oraș". Produsele culturale ale acestei categorii politico-estetice stârnesc râsul oricărui cititor cu un nivel mediu de educație; dar, zâmbetele se sting în clipa în care conștientizăm că această categorie a existat și a lucrat "cu elan muncitoresc" în societatea românească aproape jumătate de secol. Iar acest fapt a lăsat urme. Bibliografie Benda Julien, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, București, 1993. Bocancea Sorin, "Intelectualii și politica. Obsesia unei fantasmagorice trădări", în Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea (coord
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de aprobare a lui Mihai Dulea, care solicita cinci exemplare pentru uzul personal. Cf. ANIC, Fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 33/1976, f. 487. 22 Situația este bine explicată de Florin Constantiniu, op. cit., pp. 364-365, atunci când vorbește despre elanul oscilant al conducerii PCR față de propaganda sovietică referitoare la Basarabia și despre renunțarea în ultimul moment, fără explicații aparente, la publicarea unei reacții la cartea lui Lazarev, ce le fusese cerută de la CC al PCR lui Constantiniu personal și colegului
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai grave, Pythia, inspirată de Apollon, profetiza în cripta templului. S-a vorbit despre "delirul pythic", dar nimic nu indică transele isterice sau "posesiunile" de tip dionysiac. Platon compara "delirul" (maneisd) Pythiei cu inspirația poetică dată de Muze ori cu elanul amoros al Afroditei. După Plutarh: "zeul se mulțumește să o umple pe Pythia de viziunile și lumina care clarifică viitorul; în aceasta constă enthousiasm-ul"18. Pe momentele figurate, Pythia este calmă, senină, concentrată, ca și zeul care o inspiră. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dorința" nu numai în piepturile animalelor, ci și ale oamenilor și zeilor. Ea "tulbură chiar și rațiunea lui Zeus"; tot ea îl face "cu ușurință să se împreuneze cu muritoarele, în pofida Herei" (ibid, 36, 40). Astfel, Imnul homeric identifică în elanul sexual elementul de unitate a celor trei moduri de existență: animală, umană și divină. Pe de altă parte, subliniind caracterul ireductibil și irațional al concupiscenței, Imnul justifică aventurile amoroase ale lui Zeus (care vor fi de altfel repetate la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
stingere. Reluarea obsesivă a secvenței "numai în trap" are un efect contrar celui obținut în mod obișnuit, pentru că nu reușește să sugereze galopul, ci, dimpotrivă, subliniază aceeași idee a nemișcării, e un fel de poticnire, de împiedicare, de pierdere a elanului necesar tocmai porniri în trap. Ultima strofă (remarcăm și aici grija unei simetrii în construcția textului, două strofe între care legătura se face printr-un vers izolat, "Trecură ani, trecură veacuri", reflectând obsesia timpului care trece, cele două strofe au
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
somnambulesc, "prin deșertul marilor tăceri eram trecător adormit". Nu lipsește nici de aici impresia de univers artificial "și după-un carnaval îmi tot punea pe față o mască de ghips Luna". Carnavalescul se conjugă aici cu tristețea, cu lipsa de elan vital, oarecum mult mai aproape de lirica lui Leonid Dimov, cu diferența că acolo există o anumită voluptate a jocului lingvistic care pare să-i lipsească lui Tonegaru. E în cazul acestuia din urmă o grijă pentru alunecarea cuvintelor, pentru pierderea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi fost aurora". Există o cramponare în senzorial și în senzual de care nimic nu-l poate separa pe eul liric. Universul acvatic cu algele sale revine ca obsesie a morții și a atingerii senzuale deopotrivă. De fiecare dată însă elanul se frânge, se pierde într-un fel de încetinire a mișcărilor, ca într-un fel de pâslă, "un clopot suna stins în adâncuri/ oprirea sevelor să mai urce prin iluzii lin". Numai că exclamațiile au exact rolul de a pune
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
textului. Proiectarea în trecut se produce și aici ca și cum prezentul e lipsit de consistență și singura realitate despre care se poate vorbi e aceea a unui trecut al dezamăgirii, al banalului. Demitizarea presupune ironizarea tragediilor literaturii, "liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste", ironie la adresa elanurilor și tragediilor adolescentine, dar și a literaturii care le exaltă ("se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Textul în sine, prin introducerea elementelor universului comun, banal, se vrea tocmai un refuz al banalului literar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se produce și aici ca și cum prezentul e lipsit de consistență și singura realitate despre care se poate vorbi e aceea a unui trecut al dezamăgirii, al banalului. Demitizarea presupune ironizarea tragediilor literaturii, "liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste", ironie la adresa elanurilor și tragediilor adolescentine, dar și a literaturii care le exaltă ("se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Textul în sine, prin introducerea elementelor universului comun, banal, se vrea tocmai un refuz al banalului literar, care mizează pe solemn
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simbol consacrat al rațiunii, mai aproape de viziunea psihanalitică asupra soarelui, care ghicește în el un simbol al libidoului. Tărâmul imaginației, "harta politică a lumii", are marcată zona preferată "o să găsiți însemnată pe ea baza mea navală, Tasmania,/ de unde mi-aruncam elanurile și urina în mare". E spiritul de frondă care-l caracterizează și care i-a adus oareșice celebritate în grup, alăturarea celor două elemente pune semnul egal între ele, sufletul și trupul capătă aceeași importanță în viziunea lirică. La Tonegaru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ochi obosiți", "mă întreba profesional: "mă iubești?"", "ea voia bani", nici el nu e foarte încântat de prezența aceasta. Peisajul este și el dezolant: "grădina publică era tristă și goală;/ toamna beată își pierduse toate vanitățile./ Liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste/ se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Dialogul se realizează indirect cu poezia gravă de meditație, nu numai cu cea a peisajelor idilice, cărora li se opune spațiul comun al orașului, sau cu cea a iubirii. Ironia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
n-a cochetat cu poezia. Ajunse învățătoare, primele două, Maria și Aneta, aveau, desigur, o altă viziune asupra vieții decît cea a lui Bacovia. Profesiunea le cerea activism, nu contemplație. De altminteri, începutul carierei lor coincide cu momentul de mari elanuri al reformei haretiste. Deși - pare-se - sensibilă, Elena, a treia dintre surori secretară la Școala Normală de Fete, era excedată de propriile-i probleme (văduvă, recăsătorită, divorțată) pentru a se mai gîndi la cele literare ale poetului. Cît despre Catinca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
argumente se poate afirma și contrariul. Nu-i exclus, de pildă, ca tocmai efervescența și situarea în miezul unor probleme redacționale să-i fi revelat aspectele pe care le comentează. Cine nu s-a descumpănit barem o dată în momentele de elan? E drept, chestiunile abordate - „proprietatea literară”, „originalitatea” - nu figurau la ordinea zilei (fuseseră dezbătute intens la mijlocul deceniului precedent), dar, conexate cu cele privitoare la receptare, puteau fi văzute acum mai limpede și înțelese mai profund. Poetul era frapat de succesul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unei vieți decente. Relații literare „Pro amiciția” a fost titlul uneia din rubricile pe care Radu CÎrneci a susținut-o cinci ani (1968-1972), în revista „Ateneu”. Cuprindea un fel de „mențiuni critice”, scrise însă de un poet liric cu irepresibile elanuri de solidarizare. Reprezenta o dovadă de atenție față de cărțile prietenilor, dar și de ale posibililor prieteni, de cărțile celor pe care îi admira și îi stima, dar și față de ale celor de care ar fi putut avea nevoie, el sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orașului, „dincolo de barieră”) e din contra un loc de visare, de limpezire și de inițiere filozofică 2): în ce constă această „inițiere”? în faptul că cimitirul amintește de nimicnicie. La Bacovia, în „Pulvis”, imaginea lui vine ca un contrapunct al elanurilor erotice, le sancționează ca o poantă implacabilă și le plasează în derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos se împotrivește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sugerează înfrîngerea - deopotrivă, a celui defunct și a celui viu: „Și-i atîrnau aripile de plumb”. A neputință și deznădejde, ca și brațele celui care-l privește. Descrierea se transformă în viziune. Dincolo de aceasta nu mai e nevoie de cuvinte. Elanuri religioase A fost Bacovia religios? Cînd îi refaci biografia și-ți amintești că s-a născut într-o vreme în care, vorba lui Eminescu, „credința [era] seacă” ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oricare dintre contemporanii săi ce înseamnă umilința: să te consideri aproape tot timpul vinovat, să privești în jos apăsat de remușcări, să eviți lumea fără a o urî. Din neliniștile sale, mai ales din cele legate de moarte, se ivesc elanurile de a se adresa divinității: „Dacă aș putea scrie ceva în noaptea asta - notează el în „Dintr-un text comun” - ar fi o filosofie religioasă cu cîntec de biserică, cu rugăciuni care au fost primite în cer, după atîta întrebare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mică, ci patruzeci”. Săteanul n are decît „doi bani de nichel”, de care cu greu ar vrea să se despartă: „Privirile [lui] erau ațintite statornic la cei doi bani de nichel ce luminau surii pe masă”. Dar, cuprins de un elan inexplicabil, popa se devotează într-atît slujbei încît uită de ei, ba se și schimbă interior și... renunță la fumat! 12. Opere, p. 235. 13. Opere, 2, ediția cit., p. 81: „Nu! Victoria cea mare, bătălia cîștigată [de un „copil” ieșit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1, Ediție de J. Byck, EPL, 1968, p. 91. 8. „Avînt”, în Opere, 2, Ediție îngrijită de Adrian Marino, Editura pentru Literatură, 1966, p. 112. 9. Bacovia. Sfîrșitul continuu, Ed. Cartea Romînească, 1977, p. 428. 10. „Aforisme și însemnări”, în Elanul insulei, Ediție îngrijită de Dorli Blaga și George Gană, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1977, p. 231. Despre uitare 1. Versuri din cele două „Nocturne” (Opere, p. 44 și 59). 2. „Dintr-un text comun”, în Opere, p. 339. 3. „Legendă” (Opere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Din trecut”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 19. 5. „Să ne iubim”, în Opere, p. 167. 6. Op. cit., p. 137. 7. „Trec zile”, în Opere, p. 170. 8. „Liceu”, op. cit., p. 108. O încercare 1. „Din duhul eresului”, Elanul insulei, ediția cit., p. 174. 2. „Idei”, în Opere, p. 194. 3. „In amore”, în Murmurul cuvintelor(1913-1923). Versuri, Ediție îngrijită de Marcel Aderca, Ed. Minerva, 1971, p. 29. „Imensitate, veșnicie” 1. „Pulvis”, în Opere, p. 34. 2. Op. cit., p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sine”. (Opere, 6, ediția citată, p. 424-425). 24. Va fi înregistrat abia în Dicționaru... lui August Scriban. Autorul îl ilustrează cu un exemplu cules din Viața Romînească, nr.1/1911, anul publicării „Plumbului” în cealaltă revistă ieșeană, Versuri și proză. Elanurile religioase 1. Opere, 2, ediția cit., p. 168. Exaltarea diabolicului e un fapt frecvent în toate artele epocii, nu numai în poezie. 2. Opere, p. 131. 3. „Dintr-un text comun”, în Opere, p. 344. 4. Opere, p. 41. 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
loviri, evacuări, licitații, popriri, sperjururi etc. (Din Registrul de intrare, Fond Tribunalul Bacău, secțiunea I, dos.15-18/1915). „Les poètes n’ont pas le droit de dire des mots d’hommes fatigués...’’, susținea Victor Hugo, un om energic, cu mari elanuri. Interdicția sa a fost ignorată însă atît de unii dintre contemporani, cît și de unii din cei ce i-au urmat, fiindcă nu ținea seama nici de temperamente, nici de climate. Și evident, nici de faptul că poezia se poate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]