6,312 matches
-
în Grecia arhaică și clasică, între formele plastice și puterile de dincolo. Când un efeb este frumos ca un zeu, nu statuia lui este admirabilă, și cu atât mai puțin sculptorul. Ci Olimpul. Există o epistemologie, dar nu și o estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în greacă technè", cum se face mereu, înseamnă, mai mult decât un anacronism, un delir recuperator. "Arta", în lumea elenică (altfel vor sta lucrurile în lumea elenistică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
formele plastice și puterile de dincolo. Când un efeb este frumos ca un zeu, nu statuia lui este admirabilă, și cu atât mai puțin sculptorul. Ci Olimpul. Există o epistemologie, dar nu și o estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în greacă technè", cum se face mereu, înseamnă, mai mult decât un anacronism, un delir recuperator. "Arta", în lumea elenică (altfel vor sta lucrurile în lumea elenistică), nu este un subiect în sine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
De altfel, memoria arhaică și clasică a acestei culturi pare să fi fost mai curând auditivă, cum i se și potrivește unei civilizații incomodate de scriere. Nu există cuvânt pentru creație? Atunci poesis ce este, dacă nu un termen de estetică? Oare? Opus lui praxis, poesis desemnează fie fabricarea obiectelor de uz curent, ca parfumurile sau corăbiile, fie compunerea operelor literare poem, comedie și tragedie. Poetica lui Aristotel nu este o Estetică; ea nu tratează nici despre Frumos, nici despre judecățile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Atunci poesis ce este, dacă nu un termen de estetică? Oare? Opus lui praxis, poesis desemnează fie fabricarea obiectelor de uz curent, ca parfumurile sau corăbiile, fie compunerea operelor literare poem, comedie și tragedie. Poetica lui Aristotel nu este o Estetică; ea nu tratează nici despre Frumos, nici despre judecățile de gust. Aristotel nu studiază opera de artă, pe care o disprețuiește, ci opera literară, singura care merită comentată. Voi vorbi despre poezie în general" vrea să zică, în fond: ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de discurs, iar estetica decadenței ține tot de cuvânt. Prin tradiție, zeii greci locuiesc gura și disprețuiesc mâna. "Stăpânii adevărului" (Marcel Detienne) sunt cei care mânuiesc cuvintele. Pe bună dreptate arta retoricii, elocvență și gramatică, a mers timp de un mileniu la Atena să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ulterior nu constituie o lacună, ci o ontologie. Este marca unei plenitudini, nu a unei insuficiențe. Iar considerația redusă față de realizatorii de imagini nu vine numai dintr-o indemnitate socială, ci și dintr-o constatare filosofică de inanitate. În spatele oricărei estetici stă o cosmologie; ca și în spatele refuzului esteticii; iar concepția lor despre originea lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Este marca unei plenitudini, nu a unei insuficiențe. Iar considerația redusă față de realizatorii de imagini nu vine numai dintr-o indemnitate socială, ci și dintr-o constatare filosofică de inanitate. În spatele oricărei estetici stă o cosmologie; ca și în spatele refuzului esteticii; iar concepția lor despre originea lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
statuie sau pictură, privită cu ochii de carne. Arta devine posibilă abia odată cu ideea contrară și sacrilegă că poate fi mai mult în copie decât în original. Punct de inversare a valorilor din amonte și din aval, care face conceptibilă estetica prin despărțirea de teologie. Înainte de acest punct, există artizani. După, artiști. Ideea de creație artistică s-a construit împotriva celei de creație ontologică, însă modelânsu-se formal după aceasta. Arta este o ontologie inversată prin primatul reprezentării asupra prezenței (Proust: "Realitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizibilul de care este în stare, nu pe cel pe care-l vrea. Ceea ce noi numim "vizual" este ansamblul noilor forme făcute necesare de autostradă, lansatorul spațial și ecranul de control. Să rezistăm tentației de a judeca o mediasferă, cu estetica ei, după criteriile celei precedente. Fiecare are ochiul ei, blancurile și orizonturile ei. Și deci un lirism propriu. Criticii de artă care-i judecă pe Warhol sau Buren ca pe Tintoretto sau Matisse, după normele moștenite din grafosferă; amatorii care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deci în primul rând terminologice. La funcție diferită, denumire diferită. Imaginea care nu suportă aceeași practică nu poate purta același nume. La fel cum nu ne acomodăm ochii cu imageria primitivă dacă nu aruncăm ochelarii "artei", trebuie să uităm limba esteticii pentru a descoperi originalitatea "vizualului". Fiecare este liber în vocabularul său, cu condiția de a-și defini cuvintele. Asta a încercat Cursul de mediologie generală, printr-o caracterizare circumstanțiată a celor trei mediasfere. Cezurile introduse atunci în cariera lui sapiens
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
călătorie (Dürer în Italia, Leonardo în Franța etc.). Vizualul este mondial (mondoviziune), conceput încă de la fabricație pentru o difuzare planetară. Fiecare vârstă are limba ei maternă. Idolul s-a exprimat în greacă; arta în italiană; vizualul în engleza americană. Teologie, Estetică, Economie. Un lucru reflectându-l pe celălalt. * * Spre deosebire de cele două perioada care o încadrează, cea a artei apare imediat ca specifică Occidentului. Dar acesta nu este un bloc sincron, iar societățile occidentale n-au intrat în același moment în era
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-lea, iar aceasta înaintea Franței, care se instalează pe deplin abia în secolul al XVIII-lea, cu panoplia socială și critică a "gustului". Iar Germania este cea care dă acestei ere, ulterior și retroactiv, titlurile de noblețe, începând cu neologismul Esteticii (Baumgarten publicându-și Aesthetica în 1750). Lumea slavă și greco-slavă a rămas mult timp, poate până astăzi, în era icoanelor, prelungită și remaniată de Biserica și teologia ortodoxe. Chiar și în Franța, în 1953, când desenul lui Stalin de Picasso
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
popoarele fără scriere s-ar putea vorbi, la rigoare, de o limbă plastică. Aici codul înghite forma, iar generalul particularul. Chiar dacă putem deturna oricând aceste obiecte utilitare, strâns controlate și oarecum conformiste, spre scopuri estetice și în special spre scopurile esteticii noastre. Paradoxul fiind că respingerea oricărui naturalism descriptiv simplul joc al suprafețelor și liniilor ne face aceste imagini mai apropiate. Abstracția lor ne pare culmea stilului, când ele sunt de fapt negarea acestuia, ca produse conforme, interschimbabile, ritualizate ale unei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acest sens, de rezervele de aur din subsolurile Băncii Franței decât de ceea ce înțelegem noi prin colecție). Nașterea discursului de justificare o urmează îndeaproape pe cea a colecțiilor de amatori (Vasari, 1550). Istoria și critica se sublimează sub Lumini în Estetica filosofică, contemporană cu primele mari muzee naționale. Nici "iregularii artei" nu scapă de aceste reguli de omologare întotdeauna valabile. "Arta brută" și-a dobândit la Paris locul ei permanent de expoziție, Foyer de l'Art Brut, și un fel de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de umanitate pe care Republica trebuie să o transmită fiecărui cetățean, acestuia revenindu-i să o fructifice. Cultura avea așadar dreptul la un ministru de stat, care a avut șansa să poată converti o mediere intimă într-o politică responsabilă. Estetica scriitorului sacrificase poate repede sublimului sentimentul fericirii, iar unei metafizici a sensului fizica obiectelor de artă. Asta pentru că, în ochii lui, de aceste figuri și volume depindeau rațiunile noastre de a supraviețui morții lui Dumnezeu. Ministrul a dus o politică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un Stella la mijloc, nu provoacă decât indiferență. Răceală și politețe. Dincolo de un anumit grad, deschiderea compasului golește de sens marile noastre retrospective artistice. Există o informatică și o știință mondiale. În schimb, o spiritualitate globală nu există, cum nicio estetică mondială. Cu excepția enciclopediilor, când totul s-a încheiat. Vitrificat. Expus. Dezamorsat. Opera de artă nu are nevoie de un mesaj, dar fără mit pare să se epuizeze. De unde nevoia de înțeles de a o mitiza, plasând-o în afara contingențelor, deasupra
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deci o dedublare, imaginea catodică unește cei doi poli ai reprezentării într-un soi de emanație a lucrurilor însele. Pixelul indicând structura cuantică a universului, dacă metafora nu-i prea îndrăzneață; vehiculul și vehiculatul sunt omogene. Am trecut de la o estetică la o cosmologie. Apoi, culoarea consolidează în mod decisiv analogicul, concretețea și capacitatea halucinatorie a amprentei. Precum caracterul scris negru pe alb, semnul tipărit pe pagină, abstracția distantă a alb-negrului păstrează față de privitor o distanță convențională, depeizantă și rece. Alb-negrul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tehnic din aval spre amontele faptului cultural. Mașinile nu mai folosesc doar la difuzare, prin magnetoscop, player hi-fi etc.; ori la stocare și arhivare, prin memoria numerică a CD-Rom-ului; ci la fabricare. Punct final al unui lung proces. Căci tehnicizarea esteticii începe din Renaștere: Leonardo este cel mai cunoscut dintre acești artiști-ingineri, dar cultura imaginară și cultura savantă au coincis nu o dată în Occident. Artele noastre plastice sunt atât de compatibile cu mașinile, încât coproducția a fost mereu la ordinea zilei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acum încă pare un simplu divertisment sau o curiozitate de genul pre-show cu scaune mobile și cinema dinamic (statut minor pe care l-au avut, la începuturi, teatrul și cinematografia). De ce "imaterialele" n-ar da naștere într-o zi unei estetici originale, după exemplul materialului fotofilmic de altădată? "Noile imagini", cantonate până acum în efectele speciale, genericele televizate sau jocurile video, oferă, indiscutabil, exaltante posibilități ludice, ironice și fantastice, reînviind miraculosul vechilor texte prin trucaje impecabile. Integrând abstracția în audiovizual. Un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Vermeer aparține umanității, dar fiindcă a fost un pictor olandez, cât mai olandez cu putință, în intensitatea tactilă și respirația lui. Pericolul ar fi inventarea unui cod fără mesaj sau a unei sintaxe fără semantică: forme aseptizate. Interesul și neșansa esteticilor complet industrializate constau în faptul că ele sunt proprii pentru toți și pentru aproape nimic, ca limbajul matematic dacă vrem, care este folosit pretutindeni și pune toată lumea de acord fiindcă are utilizări, dar nu și sens. Apoi, problema gestului și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
însoțit primele decenii ale cinematografiei reapar aproape identic la detractorii televiziunii. "Pantomimă pentru copii de trei ani" (Paul Souday). "Divertisment de iloți" (Georges Duhamel). "Cel mai rău ideal popular... sfârșitul unei civilizații" (Anatole France). Ca și în alte părți, în estetică aportul major vine prin genul minor. Se expune așadar ridicolului oricine ridiculizează arta minoră a de astăzi în numele artei înalte de ieri iar thrillerul și publicitatea au inovat mai mult cinematografia decât René Clair sau Cecil B. de Mille. Tratarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aceste lucruri incomunicabile care ne permit să comunicăm. Precum subiectul cognitiv însuși, subiectul care crede este un subiect tehnic, pentru că este în primul rând un om imaginar. Cu un imaginar tot mai echipat, vom avea într-o măsură din ce în ce mai mare estetica, morala și politica protezelor noastre. Fără tehnicile de gros-plan, zoom și 3D, am mai fi cunoscut apoteoza universală a fragmentului, a kit-ului și a detaliului, care caracterizează momentul nostru cultural? 5 Mediologia își va fi atins scopul atunci când, în fața
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1989. 28 Paul Thibaud, "L'enseigne de Gersaint", în Esprit, septembrie 1984. Olivier Mongin, La peur du vide, Seuil, Paris, 1991. 29 Esthétique, vol. 1, traducere de S. Jankélevitch, Aubier, Paris, 1945, p. 63 [G.W.F. Hegel, Prelegeri de estetică, traducere de D.D. Roșca, Editura Academiei R.S.R., București, 1966, vol. 1, p. 44 n. trad.]. * "... o suprafață plană care poate fi a unui tablou de lemn, a unui zid sau a unei pânze acoperită cu pete de culoare" Viețile..., ed.
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
n. trad.). * Expresia îi aparține lui Louis Aragon, din Le Paysan de Paris (1926): "Viciul numit suprarealism este folosirea dereglată și pasională a stupefiantului imagine" (n. trad.). 38 Bergson menționează cinematografia numai în trecere și peiorativ; Alain, în Preliminarii la estetică, susține că aceasta "respinge gândirea" și că "mecanica ecranului înlătură orice poezie"; Sartre scrie Imaginarul și Imaginația, înțeleasă ca structură de conștiință, desigur, dar făcând aproape complet abstracție, în exemplele lui, de imaginea animată sau înregistrată; Heidegger nu spune un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
une archéologie de la modernité, Minuit, Paris, 1989, și Yves Michaud, L'artiste et les commissaires, Jacqueline Chambon, Paris, 1990. * Johann Joachim Winckelmann, Istoria artei antice, traducere de Gh.I. Ciorogaru, Meridiane, București, 1985, vol. I, p. 56 (n. trad.). * Prelegeri de estetică, vol. I, ed. cit., p. 19 (n. trad.). 55 Francis Haskell, De l'art et du goût, Gallimard, Paris, 1989. * "Pictorul vieții moderne", în ed. cit., p. 390 (n. trad.). 56 G. Didi-Huberman, Devant l'image, Minuit, Paris, 1990, p.
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]