4,041 matches
-
critică idealismul transumaniștilor care încearcă să se desprindă de granițele corporale și mintale ale ființei umane. Mai degrabă decât să însemne transcenderea corporealității fizice, ontologia postumană hibridizează fizicul și computaționalul în condiția virtualității. Acest tip de ontologie nu țintește la evadarea din spațiul și trupul fizice și la obținerea stadiului imaterial, nu promite eliberarea eului de limitele corporale și nu aspiră să înlocuiască realul cu teritoriul eteric al informațiilor și al telecomunicațiilor. Dimpotrivă, își manifestă dorința încorporării și unește fluxurile identității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
rândul ei, evocă la modul pozitiv, purificarea prin albeața sa, iar la modul negativ furia și mânia («a spumega»). Plaja este în legătură cu nisipul (vezi acest cuvânt), dar și cu noțiunile de destindere și vacanță. În vis, ea indică nevoia de evadare a subiectului. Piscină Spațiul închis al piscinei nu se armonizează cu fluiditatea apei. Prin urmare, la nivel inconștient, piscina simbolizează absența libertății și constrângerea afectivă. Acțiunea subiectului este limitată, mărginită, lipsită de profunzime. Este obligat să își țină în frâu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
toate acestea sau doar te-ai mulțumit să ai o mască permanent. Demnitatea cuprinde în sine verticalitatea și vrednicia, chintesența omului. Un exemplu elocvent este Socrate: ’’Condamnat la moarte, în așteptarea cupei cu cucută, Platon credinciosul său discipol îi propune evadarea, pe care el ar putea-o organiza, cumpărănd straja. Filosoful, credincios principiilor sale, a ripostat: ”Ce zici? Bine mi-ar sta. Eu care o întreagă viață v am învățat să trăiți întotdeauna supunăndu-vă legilor cetății, să fiu unul din cei
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
în împă- răția lui Iahwe! Prea neobrăzat s-a arătat mozaicul cu pretenții de profet față de adevărul istoric. O parte din populația civilă a reușit să fugă la romani dar străjile puse peste tot de zeloți au oprit acțiunile de evadare din acest iad ivrit. După cum prezintă J. Flavius războiul, cea mai mare parte a victimelor au fost făcute chiar de către iudei în războiul fratricid pe care l-au continuat cu multă rîvnă timp de trei ani! Titus le-a propus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
intern” în birourile corporațiilor multinaționale ori în alte posturi lucrative (inclusiv în funcția publică ori în medii) au decimat ceea ce putea deveni noua masă critică a unei societăți civile funcționale. Dar așa merg lucrurile: nu doar lumpenii devin „căpșunari”: „Marea Evadare”, emigrația de ordinul milioanelor, drenează spre Vest resurse umane din toate ungherele societății. În fine, integrarea în Uniunea Europeană înseamnă, pe lângă diminuarea resurselor externe dedicate organizațiilor societății civile - urgențele Occidentului nu mai sunt acelea din 1990-2000, iar foștii finanțatori așteaptă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
retorică totalitară; va mai reveni în aceeași postură și în lagărul socialist postbelic, când a face arhitectură industrială a reprezentat un refugiu pentru arhitecții care nu erau interesați în mod deosebit de realism socialist. Firește, nici înainte și nici după război evadarea arhitecturii industriale din plasa artei oficiale nu avea cum să fie deplină. Oricum, exista deja o tradiție pământeană a "contaminării": să ne amitim doar de halele Fabricii de Bere Grivița, cum sunt ele încununate cu turle de biserică ortodoxă. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
1980, însă fără a se mai pomeni de sovietici : Doi bărbați pentru o moarte, Castelul condamnaților, Atunci i‑am condamat pe toți la moarte, Sfânta Tereza și diavolii, Porțile albastre ale orașului, Stejar, extremă urgență, Pe aici nu se trece, Evadarea, Alexandra și infernul, Ultima frontieră a morții, Duios Anastasia trecea. Nefrecventat din 1967, după premiera milicierului Amprenta, universul fictiv al luptei organelor de Securitate și Miliție cu spioni și români fugiți din țară care revin cu gânduri rele este reluat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
249, 286 E E atât de aproape fericirea (1978) 192, 196 Ediție specială (1978) 139, 192-193, 248-249 Emisia continuă (1984) 234, 241 Erupția (1957) 61, 68, 73, 98-99, 140, 159, 165 Escapada (1986) 243 Eu, tu și Ovidiu (1977) 196 Evadarea (1975) 193 Evreul etern (1940) 18, 43 Există joi? (1989) 234, 244, 248 F Facerea lumii (1971) 191, 193 Fair Play (1977) 196 Falansterul (1979) 192 Faleze de nisip (1983) 233- 235, 239, 252, 267-268, 270-272, 285-286 Fata Morgana (1981
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă amorfă și dorința de afirmare a individului duc la evadarea din real, din cotidian, în favoarea unei „armonii a nuanțelor”. Cel ce ne scapă, roman scris în 1983 și publicat în 1992, se apropie mult de reportaj, deși subiectul pare și acum desprins din fantastic: la o fabrică de lactate se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
de la Octavian Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a cărui replică israeliană pare a fi C. Direcțiile tematice esențiale cultivate de poet sunt căutarea unui loc sub soare în care identitatea națională să se poată dezvolta nestingherită, evadarea din cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
contemporane au mai apărut: (selectiv) • ... Așa se scrie istoria!, Gheorghe Drăgan • Capitalismul, vol.1, Jean Baechler • Capitalismul, vol.2, Jean Baechler • Corupția politică, Robert Harris • Discurs istoric și tranziție, Alexandru Zub • Educația în postmodernitate, Emil Stan • Europa absentă, George Uscătesco • Evadări în lumea liberă, Adrian Marino • Experiența externă, Ștefan Borbély • Globalizarea, Tiberiu Brăilean • Liberalismul, Gabriel Mursa • Libertatea academică, Viorel Rotilă • Memorandum către președintele ales, Madeleine Albright • Noua economie, Tiberiu Brăilean • O poliție politică: fenomenul Stasi (1989-1995), Delphine Serre • Panopticum. Tortura politică
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
frecvente. Stilul are vioiciune, fraza este alertă, verva și umorul sunt de bună calitate. Sfârșit de vară pe râu (1993) e povestea cvasiclasică a unei călătorii care duce la o regăsire de sine, prilejuind împlinirea unor vechi reverii. Dornice de evadare din „sinele zilnic, temător, hotărnicit și rutinier”, două personaje - naratorul și prietenul său doctorul - se eliberează din chingile obișnuințelor și tabieturilor, călătorind fie și numai pe Someș. Spiritul ironico-dezabuzat este prezent și aici. SCRIERI: Glose franceze, Cluj-Napoca, 1981; Ținuta obligatorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi în tine tocmai caracterele națiunii în care ai răsărit" (Mehedinți, 2002, p. 147). Reiese că deznaționalizarea, evadarea din captivitatea etnicului, dacă ar fi posibilă, ar echivala cu dezumanizarea. Între națiuni [neamuri, etnii] nu e nimic", postulează Mehedinți (ibidem). Concluzie care a format una din axele intime ale crezului generației legionare (mărturisit și de mai vârstnicul Mehedinți): "Națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eliberare. Cei doi scriitori, în operele de tinerețe, sunt influențați de poezia trubadurilor, de lirica Dulcelui Stil Nou, de poezia lui Dante Alighieri sau cea a lui Francesco Petrarca. Întâlnim, la ambii, preferința pentru poemul de tip viziune, cultivând motivul evadării onirice și imaginea serafică a unor personaje feminine angelice, deposedate de individualitate, simple simboluri sau alegorii. Donna angelicata, a cărei prezență sau importanță nu poate fi ignorată, tinde totuși să facă loc unei donna demonicata mai veridice, mai autentice și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
l-a preluat din opera lui Boețiu sau din Romanul Trandafirului, opere pe care, de altfel, le-a tradus în limba engleză. Apare și în Povestirea scutierului, atunci când șoimanca își portretizează iubitul trădător și subliniază nevoia acerbă de libertate, de evadare din constrângătoarele precepte și canoane patriarhale, ce atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-a dovedit zgârcită în ajutorul ei tocmai acolo unde ar fi fost mai multă nevoie de el, adică la femei, pe care le cunoaștem cât sunt de slabe și plăpânde.”120 Decameronul se dorește a fi o modalitate de evadare dintr-un univers mărginit, de consolare a gândurilor pesimiste ale femeilor, pe care altcineva nu s-a gândit să le analizeze sau să le privească cu gravitatea cuvenită, este o carte panaceu, un sprijin în momentele dureroase ale singurătății feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
remarcă și frapează de-a lungul întregii capodopere boccaccești este lumina favorabilă în care sunt portretizate membrele grupului, pline de curtoazie, instruite și elegante, cu mult stil nu doar în arta relatării povestirilor, ci și în organizarea unui program de evadare și destindere, de desfătare și gustare a deliciilor vieții, sub imperiul preceptului horațian: Carpe diem, carpe rosam. Tinerele întemeiază nu doar o simplă șezătoare, ci îndrăznim să considerăm grupul un adevărat cenaclu sau chiar o academie sui generis, în care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încercând să le ofere femeilor din epocă modele demne de urmat. Membrele brigatei sunt elevate și practice în același timp, la îndemnul Pampineei decid să părăsească coșmarul florentin, orașul înfloritor altădată, dar cuprins de calamitate acum. Vor conduce întreg demersul evadării, cei trei tineri sunt mai mult acceptați și tolerați pentru a respecta conveniențele unei lumi rigide, pentru a oferi o protecție aparentă grupului, și, de ce nu, o notă de diversitate și de pitoresc. Forța centrifugă, îndepărtarea de cetatea blestemată a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rigide, pentru a oferi o protecție aparentă grupului, și, de ce nu, o notă de diversitate și de pitoresc. Forța centrifugă, îndepărtarea de cetatea blestemată a Florenței, centru al extincției și al păcatului, este rezultatul firesc al dorinței de salvare, iar evadarea în mediul campestru reprezintă un imbold de reîntoarcere către o vârstă a purității și a gingășiei umane, când omul era în comuniune cu natura și se simțea bine în mijlocul acesteia, devine un fel de regresus ad uterum: „iar acolo să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inteligentă, cu un spirit întreprinzător remarcabil și cu o voință pe măsură. Este cea mai vârstnică și cea mai înțeleaptă, plină de vioiciune și de dinamism, așa după cum sugerează și numele conferit de către autor. Ia inițiativa în legătură cu întregul proiect de evadare, devine un protos al ceremonialului spunerii poveștilor, dar credem că rămâne, prin democratica ei atitudine, o prima inter pares. Educația personajului se trădează la început prin felul în care își structurează discursul, iar mai apoi prin ideile nobile, umaniste, pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru lucrurile iubitului, lectura scrisorilor, vizitarea locașurilor de închinăciune, privegherea nocturnă, și nu în ultimul rând cercetarea cărților: „căutând prin tot felul de cărți, nenorocirile altora și, măsurându-le cu ale mele, nu mă mai simțeam atât de singură”242 . Evadarea în ficțional, ca modalitate de cunoaștere, dovedește finețea spirituală a personajului. Femeia se remarcă și prin alte deprinderi lăudabile: este pricepută la vânătoare, știe să mânuiască arcul și săgețile, să întindă 239 Giovanni Boccaccio, Fiammetta, ed. cit., p. 2. 240
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Povestirilor din Canterbury ne introduce într-o lume aparte: este un moment de reviriment al întregii naturi, ca o promisiune anticipatoare de bucurie, viață și plenitudine. Sevele din natură pătrund și în oamenii entuziasmați de dorul și nevoia expansiunii, a evadării, căci: „De-atât fior li-i inima năucă/ Atuncea prind hagii dor de ducă,/ Iar pălmierii află-ndemn să cate/ Altare pe meleaguri depărtate”249. Călătoria devine o formă de eliberare, de cunoaștere, de reflecție și de sfințire, cu toate că lumea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
părerile și tratând-o ca pe un obiect estetic, ca pe un bun de care nu dorea să se despartă și pe care îl poseda cu lipsă de discernământ. Atitudinea femeii poate fi interpretată ca o dorință de eliberare, de evadare de sub tirania geloziei și a absurdității unui soț incapabil de orice formă de empatie. Povestirea neguțătorului, în același timp una dintre cele mai amare, dar și cele mai finisate și riguros construite, nu este o tiradă împotriva căsătoriei, ci mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încercat să demonstrăm, pe parcursul tezei, că rezidă în eleganța stilului, în bogăția subiectelor abordate, în sinceritatea narațiunii, în dialogul viu și satira fină și nu numai atât.1047 Acești scriitori au rămas nume marcante în literatura universală, deoarece reușesc o evadare în mundan, de care Dante sau alți autori medievali nu fuseseră capabili, nu mai avem poeți visători, contemplativi, ci lucizi, realiști. Nu mai sunt distanțați de personajele lor, se află de fapt, prin intermediul naratorilor, în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Petruța Spânu”, Fides, 2000. Este o carte actuală scoasă cu prilejul „Anului Eminescu” și cităm, în traducerea editoarei, ce spune Septime Gorceix despre elaborarea ei în anul 1919: „Fiind prizonier de război framncez /de/ pe frontul de la Verdun, după două evadări spre Elveția nu reușii altceva decât să devin prizonier austriac. Atunci mi a venit ideea să caut o salvare spre Răsărit. După ce am străbătut, împreună cu un prieten, Austria și Ungaria, am ajuns, în luna mai 1918, la granița românească dinspre
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]