5,918 matches
-
de deschidere a cursurilor universitare, a criticat, în termeni raționali, dar fermi, politica externă a președintelui George W. Bush, stîrnind valuri de simpatie în rîndurile intelectua lității democrate. Are o perspectivă articulată asupra unui model social și politic de urmat, neezitînd nici o clipă în expunerea limpede a propriilor idei. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Doctorow și-a făcut din literatură un instrument de cunoaștere a istoriei, iar în istorie a văzut întotdeauna o oglindire răsturnată a literaturii. Lunga listă de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Heidegger (învățăcelul). Cu treizeci de ani mai tînăr decît Husserl, Heidegger îi devine asistent în 1919, an cînd sosește la Universitatea din Freiburg. Profesorul (care pierduse un fiu în primul război mondial) este încîntat de tînărul discipol pe care nu ezită să-l impună în ierarhia universitară freiburgheză. Heidegger învață enorm, în primii ani, de la maestru, sprijinindu-și activitatea academică, preponderent, pe cercetarea husserliană ("ține cursuri de introducere în fenomenologie, în fenomenologia religiei și în lectura fenomenologică a Eticii nicomahice a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romanul Atonement. Similaritatea anumitor episoade din text cu intriga din No Time for Romance/ Vremuri fără dragoste (menționat, de altfel, de către McEwan în bibliografia lui Atonement!) al Lucillei Andrews a dus la iritarea unei părți a presei care nu a ezitat să dea verdictul furtului intelectual. Polemicile virulente au durat mult și nu au clarificat în totalitate situația. Cert rămîne însă că McEwan a avut alături de el elita umanistă anglofonă, care a refuzat, din start, ideea unui plagiat (la vremea respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
metafizice, ori cea "destinsă", disponibilă și reconfortantă chiar de la rîndul întîi al romanului. Dacă majoritatea lectorilor va opta pentru formula din urmă (comicul suculent, trebuie să recunoaștem, i-a adus, în definitiv, lui Sharpe, faima mondială!), atunci scriitorul nu va ezita să lase între paranteze, către final, indiciul aproape detectivist al "lucrului complicat". "Subiectul" demersu rilor lui codificatoare, i.e. cititorul, realizează atunci că, dincolo de hohotul de rîs, se derulează în fond, mai mereu, o realitate gravă, la care oricine merită să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ani (Fukaeri), intitulat Crisalida de aer. Romanul în cauză conține o intrigă fascinantă (unică în literatura japoneză, crede Komatsu), dar stilul redactării sale lasă de dorit. Tengo, un excelent povestitor, ar putea remedia neajunsul, remodelînd textul și făcîndu-l perfect. Deși ezită inițial, considerînd situația nu numai ilegală, ci și imorală, tînărul profesor acceptă în cele din urmă, mai ales după ce o cunoaște pe Fukaeri, adolescentă dislexică și exotică, după toate semnele, tulburată comportamental și emoțional. Fata a fost crescută de profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Prin formulă poetică și prin faptul că stau la frontiera dintre două generații literare, ei se opun așa-zișilor tradiționaliști ai șaizecismului, din care și Ana Blandiana, oricât am încerca să negăm acest aspect, face parte. Deși Alina-Iuliana Popescu a ezitat între a avea sau nu o secțiune de anexe, credem că, în cele din urmă, aceasta își are rostul ei în ansamblul cărții și întregește, într-un mod aparte, portretul unei autoare complexe. Anexele etalează ceea ce, de obicei, rămâne "cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai mult cu cât sensul distincției dintre violența legală și cea ilegală nu este atât de evident. Asumându-și critica violenței, Într-un eseu memorabil cu același titlu scris În preajma celui de al II-lea război mondial, Walter Benjamin nu ezită să sublinieze - ceea ce Derrida nu face! - și faptul că este posibilă o aplanare nonviolentă a conflictelor: „Mijloacelor legale și ilegale de orice fel, care sunt toate, fără excepție, violente, le pot fi contrapuse, ca mijloace pure, cele nonviolente”93. Mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
discipolii mei, dacă aceștia există, sunt aceia care au înțeles sistemul meu de comunicare: foarte deschis, foarte direct și buna mea intenție pentru formarea și afirmarea lor. Cine n-a înțeles, amețit de propria persoană, a riscat ratarea. Nu am ezitat să le comunic și lucruri despre care am considerat că nu îi avantajează, unii s-au supărat din această cauză și s-au despărțit de mine. Alții m-au înțeles mai bine, nu foarte mulți, este adevărat, dar e bine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înființat la Bârlad, post de mare răspundere pentru un tânăr medic generalist, care își începuse cariera la țară, cu șase ani mai înainte. La spital se aduceau ostași grav răniți și adeseori trebuia intervenit imediat, de teama complicațiilor. Chirurgii nu ezitau să procedeze la amputări pentru a salva viața răniților; dar viața aceluia avea să rămână a unui invalid. Această grijă a avut-o și față de sublocotenentul Nicu Stănescu, tatăl meu, pronunțându-se împotriva chirurgului care socotea necesară amputarea unui picior
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
simțim. Cartea de față se sprijină pe această idee7. Iată un alt caz găsit în cursul anchetelor mele privind deciziile directorilor de întreprinderi. Patronul acestei întreprinderi familiale este foarte preocupat de "predarea ștafetei" către fiul său, după cum spune el însuși. Ezită, de mai bine de un an. O fi momentul cel mai bun? Are 58 de ani și începe să obosească. După ce s-a dedicat trup și suflet întreprinderii sale și-ar dori să mai profite de viață, cît mai e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
capabil să dezvolte exporturile și să diversifice activitatea. Cel mare? "Cu diplomă de management cu tot, oricît aș vrea, mi-l închipui cu greu la conducerea întreprinderii. E competent, dar nu știe să-i mobilizeze pe ceilalți." Acest patron meditează, ezită în interiorul celor trei imposibile ale sale. Încearcă să hotărască în interiorul a trei decizii esențiale pe care nu le pune nicicum la îndoială. Lumea acestui director (lume care leagă definitiv între-prinderea și familia) e creată și susținută de trei imposibile. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai mult mort decît viu.". Privește spre apă cu ezitare. Nu vede că cineva îl observă. Exact cînd să încalece parapeții, acest cineva cade în apă. Prins de vîrtej, neștiind probabil să înoate, necunoscutul strigă după ajutor. George Bailey nu ezită nici o clipă: își scoate haina, se aruncă în apă și ajunge să-l salveze. Bătrînul îi spune că s-a aruncat în apă tocmai ca să-l împiedice să se sinucidă: "Eram sigur că, văzînd pe cineva căzînd în apă, ai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
avut de îndurat, pentru cele două iubite este imposibil să nu facă orice ca să-l salveze. Pentru aristocrata Mathilde de La Mole, ca și pentru provinciala burgheză, doamna de Rênal, să se compromită devine posibil. De exemplu, doamna de Rênal nu ezită să-l viziteze la închisoare pe Julien, în văzul tuturor, inclusiv al soțului ei. Ele încearcă totul împotriva imposibilului său. Zadarnic. Julien face ceea ce trebuie pentru ca tribunalului să-i fie imposibil să nu-l trimită pe eșafod: îi insultă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să dispară? Orice sentiment profund, serios. Să fii prieten, să fii frate, să iubești desființează închisoarea printr-o putere suverană, printr-o vrajă atotputernică." La sfîrșitul lui 1880, susținut moral și financiar de fratele său, Vincent van Gogh nu mai ezită: va fi numai și numai pictor, cu totul pictor. În aprile 1882 îi scrie de la Haye lui Theo, explicîndu-i "energia irezistibilă" pe care o simte în el, concepția asupra artei, imaginea de sine pe care și-ar dori ca pictura
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
după tablourile sale? Creîndu-și propria lume, muncind ca un ocnaș, pînă la nebunie, la inventarea lumii sale, o ființă umană poate ajunge să schimbe lumea. Ce să faci cu viața ta? După ce descoperă munca, lumea artei, iubirea, Vincent se întreabă, ezită, suferă. Pentru mulți, el s-a stins, a devenit un parazit. Vincent simte, ghicește în el niște posibile: "Știu că aș putea fi un cu totul alt om." Dar e ca și cum ar fi prizonierul unei teribile temnițe: bariere invizibile pun
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care-și observă cu intensitate semenii, de la oamenii de pe stradă și din cafenelele Lisabonei pînă la comportamentul șefului său. Iată ce notează, în felul său aparte: " Și, deodată, în plină stradă fără ca cineva să mă observe, de fapt mă opresc, ezit, caut un fel de nouă dimensiune, o ușă deschisă brusc către interiorul spațiului, spre cealaltă parte a spațiului, unde să pot scăpa grabnic de conștiința celorlalți, de intuiția mea prea obiectivată a aceastei realități care este sufletul viu al oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
țin cu orice preț să-i impresioneze. Or fi zei, or fi oameni? Istoricii nu au la dispoziție date care să le permită să stabilească exact care era convingerea intimă a împăratului. Poate că de la început și pînă la sfîrșit ezită între un posibil și un non-imposibil: pe de o parte, e posibil să fie zei, e posibil să fie oameni; pe de altă parte, imposibil să nu fie zei. Vrînd să știe dacă aceste ființe pot fi vrăjite, Moctézuma trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Înlocuim noi, oare, "dorința nefastă" (a domina, a fi dominat), voința de cunoaștere a realității, deci infantilizarea, cu atitudinea sugerată de Robert Musil prin personajul Ulrich, dublul său, "omul fără însușiri"188? În momentul în care scriu însă aceste pagini ezit, nemaiștiind cît se datorează personajului inventat de autorul austriac și cît propriei teorii construite. Nemaiștiind unde se află granița, voi vorbi mai bine de atitudine U. Dacă soarta lumii se joacă undeva, atunci e în conversațiile zilnice spontane, unde vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
viața lor intimă: celebritățile sunt oameni de bine. Au sentimente frumoase, sunt altruiste. Majoritatea au o fundație pentru oamenii necăjiți, o asociație oarecare care fac din ei persoane respectabile din punct de vedere moral, după canoanele umanitarismului televizual. Televiziunea nu ezită să arate vitrina cu sentimentele frumoase: într-o emisiune precum „Tout le monde en parle” (Thierry Ardisson, France 2, care nu se mai difuzează) sau „On a tout essayé” (Laurent Ruquier, France 2), nu trece zi fără ca un cântăreț, sportiv
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
dimensiune care îi îmbogățește vizi unea și în același timp adaugă interogații asupra scriiturii sale, pe care le întîlnim practic în toate textele lui. Gîndește el mai întîi în imagini sau în cuvinte? Cînd i se pune această întrebare, autorul ezită, dar nu încearcă să tranșeze problema: Cînd scriu, am un limbaj cinematografic, iar cînd filmez, am un limbaj literar, la fel ca identitatea mea dublă. Cînd sunt în Franța, mă simt afgan și cînd merg în Afganistan, mă simt francez
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apare, de-a lungul desfășurării narațiunii, ca un șef integru, performant, loial, al cărui singur mare "defect" este de a fi soțul unei femei frumoase, pe care Vojd o dorește doar pentru el. Pentru a-și satisface acest capriciu, nu ezită să-și folosească, răbdător, monstruoasa capacitate de frîngere a sufletelor celor din jur, pînă la a o împinge pe propria soție la sinucidere, ulterior făcînd același lucru și cu Grossman, folosindu-se însă de astă dată de "pistolarul" Ivan, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
treizeci de ani, a reușit, spre surpriza tuturor, înce pînd cu ea însăși, să obțină al doilea mare premiu literar rîvnit în Hexagon, Renaudot 2012, pentru romanul Notre-Dame du Nil. După propriile spuse, jurații Renaudot se cam învîrteau în jurul cozii, ezitînd între două valori sigure, Philippe Djan și Vassilis Alexakis, cînd Jean-Marie Le Clézio, atît de impregnat el însuși de alte culturi și îndeosebi de soarele african, a lansat numele prozatoarei rwandeze, care făcuse, de altfel, parte din prima selecție a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pierdut de lume, bătrîna Aliide, care a cunoscut și ocupația nazistă și pe cea rusească, se ascunde într-o veche fermă părăginită. Într-o dimineață, o descoperă pe Zara rătăcită în curtea ei, într-un hal fără de hal și, după ce ezită să o adăpostească pe fata lovită și zdrențăroasă, o primește în casa și în sufletul ei și decide să o protejeze. Treptat, cele două femei își dezvăluie cele mai întunecate secrete. Zara a plecat la Berlin, după căderea URSS, atrasă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aceleiași subiectivități ("Eu, iată obstacolul. Nu reușesc să-l depășesc. Sunt înțepenit acolo, fără scăpare.") (C) care abordează un unghi de atac diferit sau mai multe unghiuri deodată căci, pasionat de paradox și de logica terțului inclus, gînditorul nu a ezitat niciodată să facă să se încalece mai multe puncte de vedere, concepții filosofice sau judecăți morale pentru a scormoni permanent prin aceleași teme: Dumnezeu, moarte, păcat, suferință, Celălalt, vanitatea oricărui lucru, conștiința răului. Penultima frază din Amurgul gîndurilor spune : Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o pot avea în momentul în care acționează sub forma codurilor sociale, care fac posibilă identificarea și comunicarea dintre membrii aceleiași comunități. În ceea ce privește identificarea "motorului" care se află în spatele proliferării sistemelor de obiecte, Baudrillard o consideră încă o "problemă deschisă", ezitând între o explicație ce pune accentul pe imperativele de ordin tehnic, una a creșterii nevoilor psihologice și alta ce realizează o combinație dintre primele două. În orice caz, multiplicarea bunurilor materiale și a serviciilor este resimțită ca o "mutație fundamentală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]