4,829 matches
-
pătrunzătoare decât oricând, care îi permitea să distingă, dincolo de orice, manifestarea de politețe a cuiva, Vladimir resimți, de la prima lor întâlnire, sentimentele ei de amicalitate și bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt directorul hotelului și în obiceiul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un gât atât de prelung, cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cerului. Adăstând în pădurea noastră fermecată, prisosul spiritului lui Albert ar atrage primejdia stârpirii lui însuși, precum și alte devastatoare urmări și năpaste. Vânătorul clătină din penajul multicolor a încuviințare. Îi strânse amândouă mâinile în palmele sale și-i îmbrățișă întreaga făptură. Se îndreptă cu măreție spre copacul spintecat de sulița lui, pe care o culese printr-o smucitură. Urmat imediat de unduirile Fetei, Vânătorul porni pe drumul prelungit sub verzile umbre și de din vale, încă o dată, făcu semn de adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înclina smerit dinaintea Reginei furnicilor. Foarte încurcat, începu atunci să-și desprăfuiască redingota, dându-i bobârnace discrete, pe când mulțimea de furnici despresura întinderea platoului de paradă, unde se termina grandioasa manevră a acestui meterez articulat din mii și mii de făpturi, dulce pavăză pentru Regină și pentru neamul diligentelor himenoptere. CUPRINS Frivolii meseni de la Goldana 7 Cartea celor douăzeci și una de nopți 46 Realitatea separată din Insula Cristinei 84 Oaspeți la Vartolomei Beteagul 104 Pelerinul 105 Albert și ancestralul său amor 105
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Marius întinde mâna după tabachera aflată pe măsuța de lângă pat. Își aprinde țigara cu bricheta, apoi privește spre fata care, așa cum stă, într-un dulce abandon al epuizării, pare replica vie a celebrei Maja desnuda a lui Goya. Întreaga ei făptură îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese prima dată la vila ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mine! În timp ce trage cu urechea la sporovăiala Americanului, Marius luptă din greu cu senzația de neînvins a unor pleoape grele. De undeva, venită pe aripi de vis, o vagă adiere de Narcisse Bleu îl învăluie. Închide ochii și acolo găsește, făptura aproape în carne și oase a Smarandei. Este singură, într-o poiană ce își făcuse puțin loc într-o imensă pădure de mesteceni bătrâni, subțiri și scheletici. Stă așezată pe un trunchi căzut, îngândurată, cu bărbia în podul palmei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trage sufletul. Vreau să te rog ceva. Fă tot posibilul să salvezi fetele noastre. Cu orice preț. Este singurul mod prin care putem păcăli moartea și exista mai departe. Arată cu ochii spre patul de alături, acolo unde două mici făpturi gânguresc liniștit, simțindu-se în siguranță. Emilia... și Adela, cea mică. La cea mare ai să vezi o aluniță în formă de inimă pe brațul drept, asemănătoare cu a ta. Să știi că ele te cunosc foarte bine. Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iluzii care ne cercetează din cînd În cînd, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atît. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mînecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a Îndreptat de șale, În toată arătarea făpturii lui Înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este neîndoielnică pe fața lui, dar nu Întotdeauna, uneori ființa dovedindu-și pentru el, ca-ntr-un miracol, la fel și pentru alții (aidoma și mie, cîteodată, care scriu aceste rînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
statuia aceasta, gîndită în tiparele nudului eroic, că bronzul ei sună major, proclamînd rigori greu de atins; dar și că magistrala ei împlinire lasă totuși să străbată, ca prin memoria mileniilor, vuietul lupesc al unor crunte înfruntări - simbolizate prin însăși făptura animală pe care biruitorul și-o adjudecă, pe care o ridică totemic, spre înalt. Amintirea celui născut în Betica, pe Guadalquivir, n-a lăsat nicio urmă fertilă în spațiul său, iberic, - observa un eseu strălucitor al lui Alexandru Busuioceanu; în timp ce
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
în mâinile lui Dumnezeu, fără ajutorul cărora femeia care naște ar fi într-un pericol de moarte. Puțin alterată în sensul ei căutat, poezia Scut. Reușite în schimb celelalte, printre care Copilul și îngerul, Botez, Prietenele amăgitoare, Turnul, Ecluză, despărțire, Făpturile din vis, Păpușile au riduri, Pătrat plin de poezie, Satul copilăriei, Sfârșit. Oricare dintre ele ar merita să fie transcrisă în finalul acestui text de întâmpinare, de încurajare, imperfect. Iată deocamdată Păpușile au riduri: Nu mai știu dacă pietrele acestea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
I la „Lupta regimentelor“ și a scris pagini de istorie în echitația țării Calul, unul dintre animalele cu un coeficient ridicat de inteligență, a constituit de milenii obiectul venerației popoarelor, al inspirației în artă, literatură și muzică. Legendele vorbesc despre făptura plină de frumusețe, grație, forță și credință față de stăpân. Cărturarii antici i-au închinat poeme, vechii greci i-au dăruit locul cuvenit la Jocurile Olimpice. Atunci au început cursele de cai. Din vremuri biblice, omul i-a atribuit calului locul meritat
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
cursul vieței noastre politice de la 1848. Iacă o programă lămurită; ea este a partidei naționale! Nu știm, zău, să râdem sau să plângem. Am râde într-adevăr, dar ni se strânge inima când gândim că asemenea capete, care dovedesc prin făptura lor semnele cele mai caracteristice a decăderii fiziologice și anatomice, înmuierea de creieri și atrofia oaselor craniului, conduc Soarta nației aceștia. {EminescuOpX 232} Iar cât despre mărețul trecut de luptă, îl vom ilustra numaidecât prin citeva fraze din Proclamația de la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deveni intensă. "Barba!" zise ea uimită, dar ca pentru sine. Da, mamă, barba, zise Matilda. Tata are barbă, dar o să și-o radă, să nu te zgîrie..." Și mi-o luă din brațe, și o puse jos, și îndată micuța făptură începu să meargă, dar cu o direcție sigură. Matilda se luă după ea, "Hai, zise, aruncă și tu zdrențele alea, fă o baie și să ne așezăm la masă. Vezi că avem acum un boyler. Am tras gaze, am scăpat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în burta maică-tii? Nu cumva n-ai vrut să te naști?" Am luat-o în brațe, am ridicat-o și am pus-o iar la loc pe minuscula ei saltea și am învelit-o. Îi apăsam ușor fragila ei făptură. "Stai cuminte, îi spuneam, dormi așa cum te-am pus, nu sta pe brânci și în genunchi. Nu abandona din fașă! Nu te lăsa de pe acum pedepsită..." VII Bineînțeles că șeful Securității l-a dus de nas mai departe pe primul-secretar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o soluție, să te simți încolțit, să nu poți accepta (sau mai bine zis să fii împins cu o putere inexorabilă să nu poți accepta), să abandonezi (purtam în ființa mea căldura, tandrețea, brațele încolăcite pe gâtul meu ale unei făpturi minunate, Silvia), dar nici să trăiești văzând chipul urii, silindu-mă să-l îndur în veșnicie și fără scăpare, ca și când ași fi fost împins pe poarta pe care scrie lasciati ogni speranza, voi ch'entrate... Starea mea avea un nume
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și i-o sărutai, ea și-o retrase ca și când i-ar fi atins-o o viperă, căci o bruscă repulsie îi apăruse pe chip), ai grijă de fetiță și vezi să nu ajungă acolo în noua ta familie o biată făptură vitregită, fiindcă n-o să fie bine, te avertizez, oricât de mare e ștabul cu care ne-ai trădat, pe mine și pe ea, încă înainte ca ea să se fi născut..." Și o luai încet spre biroul meu, deschisei ușa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și neliniștită. Era bătrână pentru mine. Aveau o căsuță și trăiau din pensia tatălui, ofițer inferior, invalid din primul război mondial. Fata era de vârsta mea, dar până la douăzeci de ani fetele de vârsta noastră sânt inaccesibile, nu minunata ei făptură mi-a turburat adolescența, ci Nineta Romulus, prostituata sacră... în zilele când cred eu că am conceput-o cu Matilda pe Silvia am avut un coșmar. Ara visat un copil, un monstru... Senzația de coșmar ne aparține, reprezentarea lui în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ceea ce auzi face să scadă în tine sentimentul tragicului, prin trezirea copleșitoare a unei solidarități uitate? Dacă o căutaseși chiar și printre indivizi degradați, de ce ai fugi când o găsești, în forma ei cea mai nealterată, la o minunată făptură? Zice femeia din pădure, după ce întîlnirea s-a produs, rămâi lângă mine? Ea însă îmi șopti fără umilință, dar vrând parcă să împiedice revenirea la sine, s-o iau în brațe și să dormim astfel o oră... Și se răsuci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe Adriana S.", a zis după aceea tipul de la orășenesc cu o voce sarcastică. Ce sens avea acest sarcasm? Adică după ce o s-o vedem, o să ne lămurim mai bine în ceea ce o privea, să contemplăm adică în carne și oase făptura hâdă a unei fiice de chiabur sabotor? Extraordinar, chiar așa a adăugat acest tip după ce fata, trecând cu chin printre scaune și bănci, s-a apropiat de masa prezidiului. "Întoarce-te, zise, să te vadă toată lumea." Fata, ca și mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fie pe undeva pe-aproape și s-o scape din ghearele acelor căpcăuni din fund, care începură iar să scandeze: "chiaburul, ochiul dracu-lui, dușman al poporu-lui", jalnice epitete, stupidă imaginație de școlari arierați! Bun, chiaburul e ochiul dracului, dar fragila făptură din fața lor nu vedeau că n-are mai mult de șaptesprezece ani? Bine, nu vedeau ei, dar cei de la prezidiu, bărbați, ai fi zis, cu simțul răspunderii față de bărbăția lor? Șuta ăsta, poate că avea chiar o fată de vârsta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceste cuvinte, se înteți și văzui pe chipul ei cum înțelegerea îi urca încet spre gândire, dar nu micșorîndu-i, ci sporindu-i perplexitatea. Da, repetai, desvelindu-i tâmplele cu amândouă mâinile și apropiindu-mi foarte tare chipul de-al ei, adorabilă făptură, ne cunoaștem de totdeauna și ne vom întîlni mereu..." " Da, tresări ea din nou, te-am întîlnit la Ninive!" și surâse fulgerător și tot așa surâsul îi pieri, ca un miracol care nu trebuia contemplat mai mult de o milionime
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adesea veioza smuls din primele clipe din somn de o șoaptă misterioasă, glasul ei care mă chema. "M-ai chemat?!" "Bineînțeles", îmi răspunse scandalizată că aveam, în acest sens, îndoieli. Cum tresar cu putere pe străzi văzînd-o întruchipată în alte făpturi, ubicuitate care se poate produce prin trimiterea în lume a ființei noastre de către o forță misterioasă și pe care cei care ne-au văzut simultan în două locuri diferite pot s-o confirme... Dar nu mă lăsă nici măcar să-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceva în acest sens? M-ași putea oare despărți de ea? Și atunci descopeream cât de tare o iubesc, fiindcă nu găseam în forul meu interior un răspuns net: da sau nu? Nu, mă scuturam, e imposibil ca această adorabilă făptură să ascundă... Hotărât, nu, mai sigur e că de fapt nu mă iubește... Sau mă iubește într-un fel atât de ciudat, încît eu nu înțeleg, fiindcă altfel de ce ar trăi cu mine? Și de ce și-ar da atât de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi indica creatura care încerca să se ridice. Strângând din dinți, gândindu-se că va fi din nou orbită și asurzită, Ripley trase a doua oară. Reculul săltă țeava vibratorului și Newt își acoperi urechile cu palmele. De astă dată, făptura de coșmar nu se mai clinti. Din spatele ei se auzi o voce: ― Nu trage! Hicks și ceilalți se materializaseră din perdeaua de ceață și praf. Erau cu toții murdari de funingine și uzi leoarcă. Ripley făcu un pas în lături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]