63,117 matches
-
în care vrei să descrii cu precizie niște procese fizice a căror simplitate depășește orizontul comun de așteptare, rezultatul la care ajungi este o descumpănire mentală în urma căreia, vrînd-nevrînd, perplexitatea pe care ți-o dă neputința de a înțelege un fenomen te silește să reflectezi pe marginea lui. Iar ceea ce obții e filozofie autentică, iar nu speculație lingvistică. În al doilea rînd, pentru Feynman singurul test în stare să verifice adevărul sau neadevărul unor cunoștințe este experimentul. Ciudățenia pe care o
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
felul cum trebuie să fie percepută de ochii noștri. O altă trăsătură impresionantă a lui Feynman este onestitatea cu care refuză să se preteze la acrobații sofistice. În mecanica cuantică este foarte ușor să gîndești sofistic manipulînd fețele contradictorii ale fenomenelor observate. De pildă, e foarte ușor să aluneci de la felul cum gîndești teoretic o realitate la felul cum există ea cu adevărat, ajungînd să afirmi bunăoară că, dacă o realitate nu poate fi înțeleasă decît într-un mod paradoxal, înseamnă
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
Iar expoziția de la Primăria Sectorului 2 invită deschis la o asemenea evaluare. Relația scriitorului cu artele plastice este una străveche și profundă în cultura noastră, și nu numai, de multe ori, și în anumite momente, depinzînd de ea chiar evoluția fenomenului artistic însuși. Textele lui Delavrancea și ale lui Vlahuță despre Grigorescu, observațiile lui Vlahuță despre Brâncuși, scrierile lui Arghezi despre Luchian sau ale lui Oscar Walter Cizek, Vianu, Blaga, G. Călinescu etc. despre artiști sau despre fenomenul artistic, în general
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
ea chiar evoluția fenomenului artistic însuși. Textele lui Delavrancea și ale lui Vlahuță despre Grigorescu, observațiile lui Vlahuță despre Brâncuși, scrierile lui Arghezi despre Luchian sau ale lui Oscar Walter Cizek, Vianu, Blaga, G. Călinescu etc. despre artiști sau despre fenomenul artistic, în general, sunt adevărate puncte de referință pentru receptarea și înțelegerea artei românești în cîteva dintre momentele sale esențiale. Chiar dacă textul scriitorului este mai puțin tehnic decît acela scris de esteticieni și de criticii de artă profesioniști, el are
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
tip de construcție critică și istoriografică. Această comunicare (și comuniune) a scriitorului cu artistul plastic nu este, așadar, o simplă analiză de serviciu și nici vreo obligație de a așeza lucrurile într-o ordine anume, ordine pe care o reclamă fenomenul însuși în goana lui obscură după coerență, ci o pildă enormă de solidaritate a limbajelor, oricît de diferite ar părea ele, și o la fel de mare nevoie de regăsire în experiența celuilalt. Scriitorul care scrie despre un pictor, un grafician sau
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
încă mulți alții mai puțin spectaculoși, acoperă intervalul dintre sfîrșitul sec. XIX și primele decenii de după cel de-al Doi-lea Război, în stricta noastră contemporaneitate Marin Sorescu a fost unul dintre cei mai atenți și mai profunzi observatori ai fenomenului artistic. Dotat el însuși cu o reală îndemînare pentru desen, exersîndu-se constant și în pictură, de altfel a și deschis cîteva expoziții personale, posesor al unei inteligențe și al unei capacități de intuiție cu totul neobișnuite, Marin Sorescu nu a
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
om l-a făcut pe Heidegger să spună că omul e Da-sein. Termenul acesta compus nu trebuie să ne sperie: el are, în alcătuirea lui, o sugestie intuitivă de o simplitate formidabilă. El te face să înțelegi spontan un fenomen pe care, altfel, în lipsa termenului, nu l-ai putea lămuri decît folosind un maldăr de explicații discursive. El spune că eu, în calitate de om, sînt locul ( Da) în care ființa (Sein) lumii se arată. Meritul lui Heidegger nu e cel de-
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
verbul stellen. Și cum sensurile acestor verbe compuse se referă la un proces mecanic de ordonare și aranjare desfiguratoare a lumii, Heidegger le concentrează pe toate în banalul și placidul cuvînt Gestell, căruia îi hărăzește rolul simbolic de a desemna fenomenul copleșitor și ireversibil pe care îl reprezintă tehnica. În fond, ceea ce deosebește un filozof de un nefilozof este atenția cu care vede în cele mai banale cuvinte tot felul de nuanțe implicite ce pot fi folosite în formularea concentrată a
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
nimic de-a face cu dorința publicului. Se spune că există anumite domenii - fotbalul, de pildă - care atrag precum un magnet interesul public. Completamente fals. Mergeți pe orice stadion și veți constata că, în afară de-o mână de fanatici, fenomenul aproape că nu interesează pe nimeni. Și atunci, în numele cărei realități suntem bombardați cu păreri și reacții ale unor indivizi care învârt limba în gură ca pe niște moriști stricate? În afara meciurilor naționalei, lumea nu se prea bulucește la stadioane
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
gîndirii devastatoare de dinainte. Ceaușescu nu a făcut singur asta. E adevărat că prea mulți arhitecți s-au încolonat să îndeplinească ordinul comandantului suprem. Cine și cum se putea împotrivi? Au fost și excepții. Probabil că cel mai vizibil este fenomenul mutilării în București. Și, cu atît mai dureros pentru mine. Demolările masive și furioase, ștergerea de pe fața pămîntului a unor zone cu istorie și cu farmec a fost unul dintre cele mai oribile atacuri la identitate. Și la memorie. Bizar
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
seamănă cu acea familie în care tatăl e bețiv și agresiv, dar familia încearcă - paradoxal - să mușamalizeze adevărul. - Dar mai este și o altă gravă chestiune: lumea românească n-a trăit numai în frică, ci și în minciună... - Aceste două fenomene sunt legate. Recunoști, ieși din frică și minciună, depășești obstacolele și mergi mai departe. Pentru România, analizele noastre sunt, cred, valabile. Sunt, totuși, semne bune. Am, însă, convingerea că dacă, în primii doi-trei ani de după prăbușirea regimului comunist, se adopta
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
de a-și informa telespectatorii. Iar dacă mecanismul dependenței de televizor e psihologic, în schimb efectul ei atinge dimensiuni sociologice. Că există o patologie socială indusă de privitul la televizor e limpede, cum tot atît de limpede este că proporțiile fenomenului nu pot fi mediatizate de instituțiile care trăiesc tocmai de pe seama acestei patologii sociale: posturile TV. Una peste alta, dacă televiziunea ne stăpînește mințile e pentru că, mai întîi, ea ne satisface niște nevoi intime și, în al doilea rînd, fiindcă
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
să fie văzut și auzit la televizor, atunci putința de a recrea trecutul și prezentul unei comunități este un lucru foarte la îndemînă, dar de asta nu-și dau seama decît cei care au intuit cît de malign poate fi fenomenul. În plus, pentru Virgiliu Gheorghe, televiziunea îndeplinește toate condițiile unui fenomen religios. Starea de transă cvasi-hipnotică în care se află cel care care nu se mai poate dezlipi de ecran, nevoia de a privi regulat la altarul ecranului spre a
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
recrea trecutul și prezentul unei comunități este un lucru foarte la îndemînă, dar de asta nu-și dau seama decît cei care au intuit cît de malign poate fi fenomenul. În plus, pentru Virgiliu Gheorghe, televiziunea îndeplinește toate condițiile unui fenomen religios. Starea de transă cvasi-hipnotică în care se află cel care care nu se mai poate dezlipi de ecran, nevoia de a privi regulat la altarul ecranului spre a-și regăsi idolii, ca într-un veritabil ritual al venerației autentice
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
care previziunile făcute la televizor o au în ochii noștri, chiar dacă de obicei ele se dovedesc a fi pure elucubrații, forța cu care televiziunea poate modela și schimba convingerile - toate acestea sînt trăsături ce amintesc de valențele unui simulacru de fenomen religios. "Televiziunea joacă în viața omului modern rolul unei religii. Este vorba mai exact de o simulare, de o substituire a adevăratei vieți religioase. Televiziunea nu generează o religie, ci un surogat de religie, o modalitate profană prin care omul
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
adevărat proces de eloxare, anticoroziv și antioxidant. De ani buni primesc colecția de CD-uri dedicată muzicii irlandeze contemporane, ultimul album (nr. 6, editat în 2006) fiind exemplar sub aspectul simptomatologiei, dar și al posologiei informației și redundanței relevate de fenomenul componistic irlandez. Unitatea De la suspiciunea unei pedagogii creatoare cu iz conservatorist, paternalist, imobil am fost constrîns să iau act de narativitatea unei școli populate cu ambele categorii sonore surprinse cândva de Carl Dahlhaus: muzica absolută și expresia muzicală. O narativitate
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
the Irish Composer..." What does it mean to be an Irish composer? - se întreabă retoric Eve O^Kelly, directoarea lui "The Contemporary Music Centre" din Dublin, totodată coordonatoarea albumului. O interogație care mărturisește preocuparea de a conștientiza și interpreta un fenomen pe cât de complex, pe atât de dinamic. Autoarea răspunde fără să se complice: it is possible to say that to be an Irish composer means, simply, to have been bom on the Island of Ireland. E aici o aparență de
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
Rămînem în expectativă, urmărind evoluția lor care, în faza actuală, semnifică o vîrstă tranzitorie, similară cu cea a acneei juvenile, aceasta apărînd sub forma trivialității inflorescente pe obrajii lor textuali. Așteptăm formarea autorilor în cauză pe alte coordonate mai semnificative, fenomen care nădăjduim că, cel puțin pentru unii dintre ei, nu va întîrzia prea mult. Ne contrariază deocamdată un fapt. Și anume sărăcia de fond a acestei viziuni sexualiste sans rivages, a acestei căderi în golul nu doar al lascivității absolutizate
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
primii și care este Emil Brumaru; d-sa s-ar zice că parcurge drumul invers de la serafismul unei maturități de timpuriu instalate la o tardivă adolescență acneică și invectivantă). Ne limităm aurmări cu cîtă comprehensiune sîntem în stare desfășurarea unui fenomen care în sine nu poate fi nici util nici dăunător contextului social, dată fiind dezangajarea din pragmatic a oricărei ficțiuni. Libertatea de-a te implica într-o ficțiune sau alta n-ar putea fi utilă sau dăunătoare decît ficțiunii respective
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
un text pe care l-am scris cu acel prilej și în care încercam să desprind imaginea pictorului de aceea a poetului și să consacru unicitatea celui dintîi. Pe sărite, textul suna cam așa: Chiar dacă pentru cvasitotalitatea celor atenți la fenomenul cultural românesc acest eveniment a constituit o surpriză de proporții, lucrurile ar putea fi explicate și altfel: în definitiv, nu este chiar o surpriză așa de mare pentru că Șerban Foarță, chiar dacă nu s-a manifestat ca artist plastic, avea, în
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
de marile instituții credibile în plan internațional care ar putea astfel înscrie premiul în șirul celor enumerate aici. Înscrierea ar aduce imediat impunerea în plan european a numelor poeților deja premiați care, astfel, ar intra în atenția celor interesați de fenomenele poetice de aiurea. Acest lucru fac premiile "Dante", "Cervantes", "Goethe". Pentru impunerea acestuia s-ar putea crea, colateral, un premiu pentru un poet din altă țară decît România. În jurul unui astfel de premiu ar trebui să existe, din umbră, o
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
vrea să cîntărim reușitele Europei de la Renaștere și până în zilele noastre, izbînzile filosofiei nu ne-ar reține atenția, filosofia occidentală nefiind cu nimic superioară celei grecești, hinduse ori chineze... Lucrurile stau altfel în ce privește muzica, această mare răscumpărare a lumii moderne, fenomene fără echivalent în nici o tradiție: unde mai poți întîlni un Monteverdi, un Bach sau un Mozart? Prin muzică, Occidentul își dezvăluie chipul și atinge profunzimea. Dacă nu a creat o înțelepciune, nici o metafizică numai a lui, și nici măcar o poezie
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
Enescu încoace. Nu m-am sfiit să afirm acest lucru nici acum un sfert de veac, la apariția primului volum intitulat Reflecții despre muzică (Editura Muzicală, București, 1980), volum ce mărturisea ceva fundamental: universalizarea componisticii românești nu a fost un fenomen spontan, empiric, exclusiv pragmatic, ci avea la temelie o intreprindere teoretică minuțioasă, o autentică ideologie. Dar aceasta este însăși caracteristica majoră a creației lui Ștefan Niculescu. Prestațiile muzicologice lămuresc și susțin demersurile componistice, iar cele practice, la rîndul lor, validează
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
necesitate generației noastre". Ca și volumul din 1980, și cel din acest an se finalizează cu un set de interviuri grație cărora cititorul poate cuteza la descifrarea personalității lui Ștefan Niculescu. Și, bineînțeles, la revelarea unor informații complexe, necesare aprehendării fenomenului muzical în toată splendoarea lui. Un fenomen care, se spune, ar fi mult prea subtil, într-un fel chiar inextricabil pentru intelectualul român de azi și dintotdeauna. Ei bine, această carte ne împărtășește speranța că, lecturînd-o, noua muzică poate fi
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
1980, și cel din acest an se finalizează cu un set de interviuri grație cărora cititorul poate cuteza la descifrarea personalității lui Ștefan Niculescu. Și, bineînțeles, la revelarea unor informații complexe, necesare aprehendării fenomenului muzical în toată splendoarea lui. Un fenomen care, se spune, ar fi mult prea subtil, într-un fel chiar inextricabil pentru intelectualul român de azi și dintotdeauna. Ei bine, această carte ne împărtășește speranța că, lecturînd-o, noua muzică poate fi reintegrată metabolismului nostru cel de toate zilele
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]