9,472 matches
-
concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență, iar Literatura. Povestea unei ficțiuni, un monolog despre creația artistică, Nedespărțirea de Borges (2000) este un monolog pe tema cunoașterii omului contemporan din perspectiva conștiinței lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarități, sugerând o autorizare literară și rezumând un crez. Personalitatea lui
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
conștiinței lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarități, sugerând o autorizare literară și rezumând un crez. Personalitatea lui Borges trece prin cărțile lui C. cu fabulosul determinărilor profunde ale gândirii sale, de la simple intuiții, până la realitatea și ficțiunea încorporate în portretul desfășurat pe câteva pagini, menite să încheie și această carte plină de enigme, de speculație pură, de reconstituiri nuanțate și de inovații narative surprinzătoare. De cu totul altă factură este România. Societate cu răspundere limitată (1995), conținând
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
de la cea mai crudă realitate la iluzie și visare. SCRIERI: Exerciții de naivitate. Prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualității umane, București, 1993; România. Societate cu răspundere limitată, București, 1995; Treisprezece metamorfe, București 1996; Oglinzile sparte, București, 1997; Literatura. Povestea unei ficțiuni, București, 1998; „Nedespărțirea de Borges”, București, 2000; Hearst II, București, 2001. Repere bibliografice: Tania Radu, Vorbind despre România, LAI, 1995, 41; Andrei Ionescu, În căutarea sensului. Despre metamorfele lui Sorin Comoroșan, „Cotidianul”, 1997, 11; Elena Solunca-Moise, Oglinda și apocalipsa, CNT
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
literatură, „Viața medicală”, 1999, 12; Adrian Dinu Rachieru, Un „nouăzecist”: Como, „Focus Vest”, 1999, 8; Simion Bărbulescu, Altfelitatea unor povestiri și romane contemporane, CL, 1999, 9; Anca Noje, „Nedespărțirea de Borges”, ST, 2000, 9-10; Geo Vasile, Eseul cu putere de ficțiune, „Viața medicală”, 2000, 11; Cornelia Ștefănescu, Despărțirea de Borges, JL, 2000, 19-24; Ion Stoiciu, Scriind de pe locul doi, CL, 2001, 5; Octavian Soviany, Carnea și sângele narațiunii, LCF, 2001, 33; A. I. Bogdan, Exagerarea schematismului, LCF, 2001, 34; Constantin Virgil Negoiță
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
Ștefănescu, Pagini cu efect tonic, RL, 1994, 18; Arșavir Acterian, Nobila candoare. Petru Comarnescu, APF, 1995, 3-4; Faifer, Faldurile, 29-33; Ioan Mihuț, Actualitatea unei reeditări (sau) „Homo americanus”, CRC, 2000, 7; Dicț. esențial, 194-195; Popa, Ist. lit., I, 318-319; Simion, Ficțiunea, III, 293-299. D.G.
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească. În romanul Tinerii noștri bunici (1967), structurat în patru părți (Pastorala, Traversarea prin sărituri, Tinerii noștri bunici și Viața de cuvinte) care sunt variațiuni pe o temă comună, ficțiunea și confesiunea se confundă. Sobră, expresivă și vag sentimentală, scrierea conservă atmosfera, percepută subiectiv, a unui univers citadin-rural pauper, populat de ființe umile, dar nu lipsit de valori morale. Volumul de critică literară Despre poeți (1971) reunește comentarii scrise între
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
a epuizat instrumentele. C. are talentul s-o facă, într-o epocă de terorism metodologic, legitimă și chiar plăcută. C. și-a adunat într-o carte, Dialoguri literare (1987), texte publicate mai întâi în „Flacăra” și „Ramuri”. Dialogul este o ficțiune critică pe care au folosit-o și E. Lovinescu (în primele foiletoane), și G. Călinescu în seria de eseuri intitulată Universul poeziei. Într-un „dialog despre dialog”, C. dă o justificare procedeului pornind de la Montaigne: „cel mai rodnic și firesc
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
geneza textului și apariția autorului. Cronologic, investigația subîntinde intervalul de la începuturi până spre sfârșitul secolului al XIX-lea: drumul de la imitația pură la cea autohtonizantă (N. Filimon) și la momentul când - argument esențial - „forma își integrează organic mentalitatea istorică în ficțiunea epică” (prin I. Creangă, I. Slavici și Duiliu Zamfirescu). Teza cea mai controversată a lui C. privește originea romanului românesc ca text, pe care el o găsește în povestire (ca mod narativ generic, nu ca specie literară), adică practic în
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
C., „patima morții”, mitul „semeței seminții”, „demonismul”, „dandismul”, mitul „vârstei de aur” și nu în ultimul rând „violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al lui Mateiu. Una dintre concluziile fundamentale ale studiului este că scrierile acestuia sunt „ficțiuni memorialistice”, singurul personaj al Crailor de Curtea-Veche, ca și al celorlalte proze ale sale, fiind însuși povestitorul. SCRIERI: Opera lui Mateiu I. Caragiale, București, 1977; Meditații critice, îngr. și introd. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1983; Titu Maiorescu și cultura română
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
mărturisiri - aspre critici la Uniunea Scriitorilor și chiar întreruperea, pentru cinci ani, a activității publicistice. În 1964 revine în presă la redacția de poezie a „Gazetei literare”. Alte două plachete de versuri, un volum de nuvele și un roman de ficțiune științifică și politică, Mărirea și decăderea planetei Globus (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor), întregesc bibliografia și profilul autoarei, ale cărei valențe artistice se manifestă în mai multe planuri. În Adevărul și inima (1964), registrul poetic este dominat de emoțiile cotidiene, de
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
franceze ale acelorași motive poetice. În 1995 apare la București și un roman compus după 1980 în limba română, Odioasa crimă din Carpathia sau Din însemnările unui celibatar (1995). Nu este, cum poate părea după titlu, o carte polițistă de ficțiune, căci însemnările într-un târziu jurnal parizian făcute de personajul-narator, Sandu Gore - tânăr gazetar în anii ’50, într-o țară de democrație populară -, dezvăluie situații, evenimente și personaje autentice, ușor de identificat în România perioadei respective: Sandu Gore este redactor
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
voci, Iași, 1996; Lucian Tamaris, Plânsul lui Bacovia. O interpretare psihanalitică, București, 1997; Daniel Dimitriu, Bacovia după Bacovia, Iași, 1998; Dicț. analitic, I, 216-219, 256-259, II, 328-329, III, 350-352, IV, 14-15, 98-100, 150-153; Liviu Chiscop, Paharul cu otravă. Adevăr și ficțiune despre destinul lui Bacovia, Bacău, 1999; Marian Papahagi, Sanda Cherata, Emma Tămâianu, Teodor Vușcan, Concordanța poeziilor lui George Bacovia, introd. Sanda Cherata, Cluj-Napoca, 1999; Radu Petrescu, G. Bacovia, Pitești, 1999; Constantin Călin, Dosarul Bacovia, I, București, 1999; Cărtărescu, Postmodernismul, 284-285
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
apele, ultimul roman al lui B. și totodată cel mai nerealizat. Înscris în ciclul romanesc dedicat contemporaneității, Neamul Coțofănesc a fost interzis de sinodul Bisericii Ortodoxe Române, odată cu Icoane de lemn de T. Arghezi și Marele Duhovnic de V. Eftimiu. Ficțiunea epică este săracă, dar suplinită printr-o neistovită imaginație lubrică și ample digresiuni jurnalistice. Scriitorul ar fi plecat, se pare, de la un caz real, în marginea căruia a închipuit o serie de evenimente ce se petrec în Moldova, în timpul războiului
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
cunoscut în 1931, că Tudor Arghezi este „pseudonimul propriului său nume”. Acest destin al „oamenilor fără ascendență” (Dintr-un foișor) l-a făcut pe A. fie să tacă, fie să dea alte versiuni asupra originii sale, amestec de adevăr și ficțiune, dar l-a marcat definitiv. Literatura revoltei anarhice, sarcasmul și dezgustul își au rădăcinile în realități dure, în confruntarea, la o vârstă crudă, a unei sensibilități acute cu „mocirla”. Copilăria în casa lui Manole Pârvulescu, comerciant, bărbatul lângă care a
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Iași, 1998; Scrisori către Monalisa, tr. autoarei în colaborare cu Dana Lovinescu, Iași, 1999; Dragostea e un Trabant, București, 2003. Repere bibliografice: Ioan Lascu, Povestiri neverosimile cu final verosimil, dar și invers, TMS, 1998, 7-8; Dan C. Mihăilescu, Evadând în ficțiune, „22”, 2000, 4; Daciana Branea, Arca fantastică, O, 2000, 1; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 50-60; Cătălin Constantin, Călătorie cu un Trabant australian, RL, 2003, 16. D.C.M.
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
nu și caii de la Brodina, în care frumusețea naturii e concurată de munca omului, ajuns chiar să decoperteze un vârf de munte din Călimani pentru a-i exploata zăcământul de sulf. După-amiaza unei amintiri (1985) se apropie mai mult de ficțiune, reportajului propriu-zis i se substituie portretul și dialogul cu un interlocutor devenit personaj literar (femeia frumoasă, bărbatul viteaz, de pildă). Experiența gazetarului e un pretext pentru autorul de proză scurtă. În Iarba iubirii (1989), reporterul-scriitor poposește acasă la Nicolae Labiș
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
unei descripții minuțioase, ironic-vioi comentate. De același tratament au parte și fizionomiile sau trupurile umane (în special feminine). În fond, romanele lui B. sunt, în bună parte, formate din publicistică de observație - în sens larg - mondenă, travestită în proză de ficțiune. Vigoarea epică e cvasinulă, „conflictele” - convenționale, minimale, arhicunoscute, iar pasajele analitice - de asemenea superficiale. E vorba de romane (semi)populare, cu pretenții de elevație și rafinament, în fond kitsch, fie și moderat. Marcate de o înclinație spre consemnarea unui anumit
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
linie sămănătoristă, ca loc al dezagregării sufletești, îi prilejuiește comentarii moralizatoare. Intitulate „nuvele”, prozele sunt, de fapt, povestiri în care, la fel ca și în lirică, domină o tonalitate subiectivă. Ceea ce nu i-a reușit decât rareori în scrierile de ficțiune, B. izbutește în bună măsură prin memorialul Impresii de teatru din Ardeal (1908), unde sunt descrise plastic locuri și medii sociale, sunt portretizați oameni pe care autorul i-a cunoscut. Lucrarea, în ansamblul ei, proiectează imaginea unei activități de pionierat
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o viață ireală, vrând să
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de supraviețuire cu preparativele pentru moarte. Se vădește aici, în tristul ei spectacol, o viață ireală, vrând să compenseze ruinarea aspirațiilor fostului eterist
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
epică a romanului se arcuiesc îngândurări, tatonând, cu oarecare ieftinătate, „misterul” iubirii, al vieții și al morții, legitățile nelămurite ale balansului dintre iluzie și realitate. Între sarcasm și nostalgie, proza de moderație clasică a lui B., absorbind „documentele omenești” în ficțiune, se configurează într-un spațiu al autenticității. SCRIERI: Jurnal de bord, București, 1901; Sărmanul Dionis (în colaborare cu Const. Calmuschi și G. Orleanu), București, 1909; Datorii uitate, București, 1916; În cușca leului, București, 1916; Prințesa Bibița, București, 1923; Proză, București
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
infinită], Varșovia, 1979; Mircea Radu Iacoban, Klopotliwy șwiadek [Departe], Varșovia, 1980; Cătălin Bursaci, Pierwsza ksiąxka, ostatnia ksiąxka [ Prima carte, ultima carte], Varșovia, 1982; Paul Cornel Chitic, Europa, aport, „Dialog” (Varșovia), 1984, 9; V. A. Gheorghiu, Rzeczywistoșć i fikcja [Realitate și ficțiune], Varșovia, 1984, Sugestia, Varșovia, 1987; Constantin Țoiu, Grzech pierworodny [Galeria cu viță sălbatică], Varșovia, 1985. Repere bibliografice: Velea, Paralelisme, 74-94; Velea, Interferențe, 49-51, 85-91; Stan Velea, Literatură polonă în România, București, 2001, 335-344. St.V.
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
editorial cu volumul Condiția romanului (1971), o cercetare riguroasă a romanului european modern, abordat cu mijloacele criticii, dar și ale sociologiei literare. Căile eseului (1976) investighează evoluția acestei specii, inclusiv în literatura română, relevându-i-se pătrunderea în proza de ficțiune, dar și calitățile estetice. Competența lui B. în aria comparatismului se va concretiza în Proust, azi (1979) și în Compediu de literatură universală și comparată (I-II, 1997-1999). Vocația critică, autentică, este mereu dublată de o atitudine într-o măsură
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
al originilor, al începuturilor (in illo tempore), b. relatează experiența unui erou uman petrecută într-un timp din afara istoriei, dar nu primordial, ci vag depărtat de momentul zicerii. Mitul instituie, prin rememorarea unor gesturi primordiale, o ordine; b. propune, prin intermediul ficțiunii, un model de comportament ideal, o lume, alta decât cea reală, imediată, o lume dorită, visată, imaginată, construită prin mijlocirea cuvântului. Mitul este un construct cultural cu valoare ideologică, b. - un produs estetic, o operă de artă a cuvântului, menită
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
cotidianul „Era nouă” (1944- 1947), din a cărui redacție a făcut parte. Cel dintâi text al său este o schiță umoristică apărută în revista „Veselia”, în 1920. Povestirea Taina trădării, din „Adevărul literar și artistic” (1926), pune capăt prozei de ficțiune a lui B. În faza căutărilor, el publică versuri, cronici muzicale și teatrale, interviuri, recenzii și medalioane („medalii”) literare la „Gazeta Transilvaniei”, „Viața bucureșteană”, „Curierul artelor”, „Analele literare, politice”, „Rampa”, „Nădejdea” (Timișoara), „Năzuința” (Craiova), „Dacia” (Constanța), „Clipa”. Din 1926, când
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]