6,757 matches
-
care presupune conceptualizarea conținuturilor cognitive și redarea lor prin limbă. Această generalizare are însă o bază individuală, întrucît nu se produce pe baza unei experiențe comune sau generale a unui grup de specialiști (ca în știință), ci izvorăște din personalitatea filozofului. Poetul creează pe bază sentimentală și, de aceea, individualizează, dar creația sa individuală se produce ca ceva cu valoare generală, adică valabil și pentru alții, căci, fără a se adapta sentimentului altora, produce în alții sentimente, de obicei nuanțate, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar creația sa individuală se produce ca ceva cu valoare generală, adică valabil și pentru alții, căci, fără a se adapta sentimentului altora, produce în alții sentimente, de obicei nuanțate, dar de aceeași natură și centrate pe același element inițiator. Filozoful procedează în același mod, realizînd o creație puternic individualizată ce antrenează facultățile cognitive ale receptorilor în efectuarea unor raționamente și judecăți similare pornind de la aceleași premise inițiatoare. Ca atare, forma jocului dintre individual și general este aceeași atît în cazul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unghiul din care este privită realitatea, mulți dintre termenii filozofici nici nu sînt vehiculați în toate sistemele, fiecare dintre ele preferînd pe unii dintre ei și acordîndu-le o importanță mai redusă sau ignorîndu-i pe alții. Există chiar un efort al filozofilor de a institui ca primordiali anumiți termeni, pe care îi consideră fundamentali împreună cu noțiunile redate prin ei pentru a realiza construcția ideatică pe care vor s-o întemeieze. Mai mult, există și orientări în alcătuirea textelor filozofice care exploatează apropierile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dintre cuvinte pentru a direcționa discuția filozofică pe anumite teme și, prin urmare, poate exista o oarecare legare a conținutului exprimat de forma expresiei, fenomen −este drept− redus în filozofia serioasă, dar totuși nu lipsit de însemnătate. În sfîrșit, există filozofi, îndeosebi dintre cei care cultivă filozofia ca "trăire", care uzează în mică măsură de termeni, fie ei consacrați, fie propuși de ei înșiși. Aceștia folosesc în general cuvintele limbii comune, iar uneori chiar aspecte morfologice care nu sînt uzuale textelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în cazul filozofiei și al poeziei, funcționează un principiu special care permite intuirea generalului și a universalului prin individual. Că nu este nevoie de admiterea unui astfel de principiu exceptiv este demonstrabil însă pe baza emendărilor aduse logicii clasice de filozoful Edmund H u s s e r l. Potrivit acestui gînditor, cunoașterea conceptuală se poate realiza prin individual și, în acest caz, individualul poate fi luat ca universal. Aceasta se întîmplă deoarece printr-un singur exemplar se creează intuiția unui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofia sau poezia, creatorul lor arată că dorește ca acestea să rămînă, așa cum le-a realizat el, și pentru alții. Apoi, faptul că el publică, în periodice sau în volume, producțiile sale, întărește și mai mult această perspectivă. Ca atare, filozoful și poetul vor să comunice cu alții, dar vor să comunice altfel de cum se face în mod obișnuit, punînd pe primul plan efortul de a-i atrage în proiectul cosmic realizat de ei. Înțeleasă numai în maniera vizată de Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adică de forță de a constata, de a simți, de a gîndi și de a se exprima. Dar, cum nu orice marinar este în măsură să descopere o lume nouă, tot așa nici orice orgolios al scrisului nu poate deveni filozof sau poet. Cel care reușește însă să descopere o astfel de lume nu rămîne numai o individualitate care se exprimă pe sine, ci devine o abstracțiune a unicului reprezentativ, a omului în general. În această postură, individul creator poate fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
marcat, cum se întîmplă în cazul științei. Cel care alcătuiește o operă filozofică poate opta pentru o utilizare mai extinsă sau mai restrînsă a elementelor lingvistice purtătoare de specific (național) sau neutre din acest punct de vedere și, de aceea, filozoful se poate folosi sau nu și de asocierile și relațiile sugerate de forma, etimologia sau componentele cuvintelor. Posibilitatea acestor opțiuni arată că nu este admisibilă opinia unei dependențe nemijlocite, permanente și totale a gîndirii filozofice de limba în care se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
generează opinia caracterului strict personal al filozofiei, dar gînditorul român crede că adevărata filozofie nu este pur și simplu o dezlănțuire a personalității, ca în artă, ci este mai degrabă un efort de înscriere într-o perspectivă a construcției impersonale. Filozoful tratează probleme grave, într-o manieră lucidă, optînd pentru anumite metode de investigare ce presupun o logică și norme impersonale, chiar și atunci cînd acestea sînt propria sa creație. În sfîrșit, consideră Blaga, făuritorul de artă așteaptă de la ceilalți o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de investigare ce presupun o logică și norme impersonale, chiar și atunci cînd acestea sînt propria sa creație. În sfîrșit, consideră Blaga, făuritorul de artă așteaptă de la ceilalți o reacție estetică ce decurge dintr-o atitudine pură de contemplare, în vreme ce filozoful dorește o aderare la opera sa, la ideile sale388. Cu toată această distincție, Blaga constată că metafizica, spre deosebire de știință, este în mod evident legată de destinul creator al omului, reflectînd drama interioară a cunoașterii umane, ceea ce îi permite exprimarea în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
La acest învățat, Blaga constată credința că limba română are prin chiar mijloacele ei genuine capacitatea de a reda forme înalte de gîndire, precum este filozofia, și de aceea el așeza limba sa maternă alături de toate limbile mari în care filozofii și-au exprimat concepțiile, motiv pentru care Micu admite neologismul numai unde exista o necesitate nesatisfăcută de limba proprie. Evoluția ulterioară a limbajului filozofic românesc a urmat calea îmbogățirii prin împrumuturi neologice, cîști-gînd enorm în precizie, prin evitarea echivocurilor create
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fi apropiat sub unele aspecte de Constantin Noica, dar numai într-o perspectivă foarte generală. Gîndirea lui Constantin N o i c a400 este dominată de sistemul lui G. W. Fr. H e g e l, dar el convertește spirala filozofului german în cerc și modelul triadic (teză-antiteză-sinteză) în unul tetradic (temă-antitemă-teză-temă) în care extremele se ating 401. Dintre lucrările lui Hegel, Fenomenologia spiritului, pare a-l fi atras în mod deosebit pe Noica 402, dar formația sa include și elemente
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din alte sisteme, de la cele antice, pînă la cele contemporane. Sub raport ontologic, gînditorul român este însă tributar în mod deosebit concepției lui M. Heidegger, aflate sub dominanța ființării și orientate spre temeiurile limbii. De altfel, Noica se dorește "un filozof al limbajului și al ființei ce locuiește în el", dovedind în mod clar afinitatea cu "sălășluirea în limbă" vizată de acest cugetător german. Pe de altă parte, Noica este în mare măsură tributar ideilor unor înaintași din cultura română, precum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în încercarea de a determina diferite tipuri spirituale, fără însă a prelua conceptele de cultură minoră și cultură majoră și vizînd să realizeze criterii strict cantitative, bazate pe numărul oamenilor, în stabilirea acestor criterii 403. Cînd analizează ideile unor mari filozofi ai lumii -Platon, Aristotel, Descartes sau Leibniz−, Noica realizează de obicei evaluări ale virtuților limbii și ale teoriilor despre limbă, construind o metafilozofie în spiritul reducționist al epocii sale, ceea ce nu oglindește însă integralitatea ideatică din opera filozofilor respectivi. S-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unor mari filozofi ai lumii -Platon, Aristotel, Descartes sau Leibniz−, Noica realizează de obicei evaluări ale virtuților limbii și ale teoriilor despre limbă, construind o metafilozofie în spiritul reducționist al epocii sale, ceea ce nu oglindește însă integralitatea ideatică din opera filozofilor respectivi. S-ar părea că demersul gînditorului român are la bază un șir de raționamente de tipul: filozofia este trăire, iar trăirea se exprimă prin limbă (sau, chiar, coincide cu limba), de unde rezultă că de virtuțile limbii depinde caracterul trăirii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ei prin înnămolirea în spații în care nu mai este posibilă distincția dintre adevăr și falsitate. Un alt aspect al manifestării înțelepciunii în raport cu limbajul și limba ține de modul cum este folosită limba. Avînd limba ca obiect de studiu, atît filozofii, cît și lingviștii o folosesc în virtutea unor opțiuni conștiente, iar nu în mod indiferent prin simpla antrenare în procesul de comunicare curentă. O formă obișnuită a acestui aspect decurge din latura teoretică de cercetare a limbii și de observare a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
45. 131 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.161. 132 Ibidem, p. 10. 133 Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 5. 134 Eugen Coșeriu, Prelegri și conferințe, p. 22-24. 135 Se constată aici preluarea viziunii stabilite de concepția filozofului Johann Gottlieb F i c h t e în legătură cu raportul eu non eu, viziune preluată uneori și de Hegel în stabilirea determinărilor conștiinței-de-sine. 136 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 161-162. 137 Ernst Cassirer, La philosophie des formes symboliques. 1
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sistem, normă și vorbire, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 101. 244 Vezi Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p.299 și 314. 245 Eugen Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 69. 246 Filozoful german Wilhelm D i l t h e y a conceput în acest mod integralitatea conștiinței (vezi Manfred Riedel, Comprehensiune sau comunicare ? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 96). 247 Henri Ey, Conștiința, Editura Științifică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Actualitatea relației gîndire limbaj, București, 1989, p. 40-41. 315 The Language of Philosophy, parte a studiului Signs, Language and Behaviour, în volumul Charles Morris, Writings on the general Theory of Signs, Mouton, The Hague Paris, 1971, p. 315-320. 316 Un filozof cu mare individualitate, precum Hegel, de exemplu, nu ezită să apeleze la unele dintre trăsăturile limbii sale, pe care deseori le omagiază (vezi Știința logicii, p. 14). 317 Întrucît textul original este cel din perspectiva căruia se modelează textul tradus
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
crea filozofie și nici imaginile stranii nu pot crea poezie (și artă, în general), deși semidocții și dezaxații tind să le omologheze ca atare, pe motiv că ar fi în măsură să le înțeleagă (spre deosebire de alții) semnificațiile adînci. Există, desigur, filozofi (cazul A. Schopenhauer) sau poeți care își "depășesc" epoca sau, mai degrabă, nu creează în concordanță cu aspirațiile ei, fiind înțeleși și apreciați mai tîrziu, dar aceasta nu pentru că au creat ciudățenii, ci pentru că au creat altfel decît era obișnuită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de receptor, care poate găsi sau nu valoarea literară indiferent de intențiile autorului unui text. 352 Vezi G. Ibrăileanu, op. cit., vol. IX, p. 305 și 322. 353 Astfel se explică de ce Eminescu este un poet mare, iar Noica este un filozof nesemnificativ, fiindcă acesta din urmă nu a intuit că filozofia se construiește pe idei filozofice, iar nu numai pe o structurare particulară a textului. 354 Este edificator în acest sens cazul lui Hegel, apreciat de foștii săi profesori de filozofie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
personalităților individuale ale membrilor din care este constituit. METODE DE CUNOAȘTERE A GRUPULUI ȘCOLAR Cunoașterea psihologică a personalității, În toate formele ei - cunoașterea de sine, cunoașterea altuia, intercunoașterea - a preocupat dintotdeauna nu numai pe oamenii de rând, ci și pe filozofi, psihologi, scriitori, savanți. Toate formele cunoașterii psihologice sunt deosebit de complexe și dificile; se pare Însă că a cunoaște clasa de elevi ca grup social nu este un lucru facil oricărui cadru didactic. Nu este deloc Întâmplător faptul că metodele, procedeele
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
realului, innumerabile, ne putem spune că poezia vine cu variabilele ei, niciodată oprite în loc, deschizând perspective esențiale. Criticul de poezie se angajează în explorări, în destructurări și tipologii; istoricul aspiră să puncteze (dincolo de suprafețe și stratificări) o rețea de mentalități; filozofului îi stă bine să descopere în poezie plăsmuiri pluricategoriale. La o comunitate cu excepționale virtuți muzicale, cum este cea germană, frații Schlegel considerau (în revista Athenäum, 1798-1800) că: "Poezia este muzică destinată urechii interioare și pictură cu contururi estompate". Sinteză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
începând cu Platon (în Phedru), se vehiculează ideea despre gratuitatea actului creator ca unul care ar fi expresia irepresibilă a unui daimon, a unei porunci din afară. Arta ca joc, iată o sintagmă echivocă pretându-se la confruntări; un reputat filozof al culturii, Johan Huizinga, încorporează în al său Homo ludens (versiune română, 1977), un capitol incitant: Natura și importanța jocului ca fenomen de cultură. Însă jocul de luat în seamă, scrie el, e doar cel serios, jocul cu statut formativ
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și Al. Philippide împreună, și că, pe deasupra, e un traducător de elită dar o altă dimensiune se adaugă acestora. Substanțialele volume ale eseistului (din etapa 1970-1992) recomandă un poetolog de mâna întâi, bine orientat în poezia lumii și acționând ca filozof al limbajului; se descifrează aici, totodată, profilul său de creator. În Lampa lui Diogene ori în Poezie și modă poetică, mai subliniat încă în Orfeu și tentația realului, în Lectura poeziei și în Măștile adevărului poetic, se teoretizează la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]