5,879 matches
-
feeria „FătFrumos în grădina Sfintei Vineri”, dr. Sextil Pușcariu - documentarul „Poeții noi”, Iancu I. Nistor - fragmente de istorie românească, cum ar fi: „Dragoș și Bogdan”, „Ștefan cel Mare la aniversarea a 400 de ani de la moarte”, dar și multe bucăți folclorice, versuri de literatură cultă și populară, cronici ale unor evenimente culturale la care George Tofan rămânea exemplu de imitat. Activității de la redacție i se alăturau propaganda prin viu grai cu conferințe la sate și la orașe, congrese culturale, serbări comemorative
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1 al revistei apare în ianuarie 1942, redacția și administrația - Cernăuți, Piața Unirii nr.3, Palatul Național. Secretari de redacție: Traian Cantemir și Dragoș Vitencu. Își propunea o apariție lunară, în cel puțin 32 de pagini. S-au publicat: StudiiReflexe folclorice în poezia lui Șt. O. Iosif, de Cantemir Traian, Lepturarele lui Aron Pumnul - Mihai Eminescu și A. Pumnul, de Loghin Constantin, Pe urmele lui F.X. Knapp de Luța Petre, Astra Bucovinei - Veronica Micle, de Marian Leca, Din Eminescu inedit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cântece de stea, orații, bocete, descântece, proverbe, snoave, ghicitori, cântece, basme, tradiții, jocuri de copii, datini, obiceiuri, credințe precum și orice se referă la viața săteanului. Întrucât ne permite spațiul restrâns al revistei noastre, putem publica și noi în „Foița” material folcloric original, care nu a fost redat după scrieri publicate în gazete, reviste, calendare sau cărți. Mai ales am publica legendele în legătură cu vecinătatea comunei, prevăzute în programa analitică. Colaboratorul nostru dl. Filiomon Rusu - un harnic învățător și iubitor al literaturii populare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
al literaturii populare, în cercul dlui Simionovici - în numărul din 15 martie a.c. al aceleași foi învățătorești, adaugă dreapta observație:”Tot așa ar fi bine, dacă în orele de română (la cursurile de adulți) Ministerul ar încuviința ca o revistă folclorică să fie citită de elevi. Revista Tudor Pamfile de la Dorohoi sau altele cred că ar putea fi o lectură recomandabilă.”... (Din revista Tudor Pamfile nr.5-8/1926) * Voința Școalei, revistă cultural-pedagogică a învățătorilor din Bucovina, apare cu numărul 1 în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pasaj din cartea pehlevi Arda Wiraz, probabil singura referință mai precisă la acest text folosită de un autor român până la Culianu 1. Hasdeu citează o sursă foarte recentă în epocă, ediția lui Martin Haug după Arda Wiraz 2. Pentru contextul folcloric în care Hasdeu își plasează analogiile, comparația, chiar dacă poate fortuită, nu este abuzivă: acest tratat vizionar medio-persan a circulat sub formă de manuscrise populare ilustrate în culori vii și forme naive, în perioada de după căderea Imperiului Sasanid, printre comunitățile zoroastriene
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Wikander era de a urmări extensia mai largă a acestor asemănări. Dincolo de orice constrângere trifuncțională, Eliade putea recunoaște cu o anumită solidaritate, deja la stadiul anilor ’40, că această interpretare poate fi omogenă cu premisele relevanței istorico-religioase a materialelor folclorice, basmelor și legendelor: „intuiții primordiale”, exprimate la un moment dat prin simboluri sau teologeme, care nu se pierd, dar își găsesc, în timp, alte vehicule ale transmiterii, chiar sub forma degradată a superstițiilor 4. Haskell Lectures pe care Wikander le
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întâlnim frugal utilizat și de Pârvan, chiar în varianta sa iraniană, ca model de descripție a unui grup statuar de bronz de la Năeni 1, identificat de Pârvan într-o morfologie cu caracter războinic sau ecvestru, alimentată de motive arheologice și folclorice autohtone: „cavalerul trac” sau „danubian”, cabirii 2. Probabil că una dintre sintezele culturale care s-ar fi putut naște în jurul motivului cavalerului, războinicului s-ar fi aflat la intersecția dintre pozitivitatea cercetărilor arheologice ale lui Pârvan, precedat de Teoharie Antonescu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu ajunge niciodată să înțeleagă ce este tradiția orală 3. Sunt prea cultivați, prea livrești ei înșiși? Domnul Paul Arnold îmi scrie că Dumézil încă nu s-a întors din Peru, semn bun că trebuie să fi găsit acolo bogății folclorice nebănuite. Ar fi interesant să se cunoască poemul lui Eminescu la care faceți aluzie, p. 13, nota 3. Știți, poate, că poetul nostru romantic, Atterbom, a scris în 1827 un mare poem, Insula fericirii, inspirat dintr-o poveste populară care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în marii zei la câteva populații africane, tocmai pentru o îmbogățire și limpezire a datelor iraniene. 3. Cercetările lui Wikander asupra tradițiilor orale în raport cu eposul indo-iranian ar merita un studiu particular. El și-a îndreptat atenția cu precădere asupra tradițiilor folclorice ale kurzilor și afganilor, moștenitoare ale vechilor credințe (nu întotdeauna canonizate) iraniene. Ca și Dumézil în cazul populațiilor caucaziene, a făcut cercetări de teren, în Liban și în Siria, și a transcris texte kurde. Parte din rezultatele acestor cercetări au
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
indoeuropeniste. Într-un fel, Wikander anticipa eventualele critici ale acestei abordări, asupra căreia el însuși nu a mai revenit: „Din mai multe puncte de vedere, se va obiecta comparațiilor pe care tocmai le-am schițat că este vorba de motive folclorice care se grupează aproape peste tot și în epocile cele mai diverse în jurul unor personaje ce degajă trăsături legendare, fondatori de dinastii și eroi naționali. Determinante nu sunt analogiile de detaliu, ci identitatea secvențelor întregi ale temei organizate și utilizate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rapsodii, simfonii și sonate, interpretate În Întreaga lume, dar care nu se pot desprinde de o tonalitate specific românească (numele Îi este Îndeobște apropiat de cel al ungurului Béla Bartók, la rândul lui autor al unei muzici „universale“, pe fond folcloric maghiar). Enescu a fost profesorul (venerat) al lui Yehudi Menuhin, care nu a Încetat să-l evoce, socotindu-l unul dintre cei mai mari compozitori ai veacului. Rolul românilor În avangarda literară și artistică a secolului al XX-lea a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
invitau parcă la umor absurd; multiplele disfuncționalități făceau și mai fac din România un loc privilegiat al absurdului, așa cum apare Încă din schițele lui Caragiale. Caragiale-Urmuz- Ionescu, filiația este logică. În al doilea rând, România tradițională oferea, prin arhaismul său folcloric, o importantă sursă de modernitate artistică, exploatată de Brâncuși. Și, În sfârșit, ponderea evreilor În avangarda literară și artistică este iarăși un fapt; ei aduceau propriile lor tradiții, inclusiv un folclor specific, impregnat de umor și absurd, și totodată o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
interesează de pictura românească —, a revenit În vechea ei casă). Muzeul adună, reflectând gustul și preocupările colecționarilor respectivi, cele mai variate obiecte de artă, În majoritate românești, dar și occidentale sau orientale; alături de marii pictori români, se remarcă și arta folclorică, religioasă (inclusiv renumitele icoane românești pe sticlă). Istoria este expusă În Muzeul de Istorie Națională, instalat, tot În vremea lui Ceaușescu, În fostul Palat al Poștelor (ciudată schimbare de destinație, tipică Însă pentru logica dictatorului). Poate fi discutată ideea În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Lucia este fiica celei de a doua soții a lui Millo și a chemat-o Ionescu. 4) După știința mea tatăl meu Vasile Pienescu a fost Între cei care au scos primele numere din „Șezătoare”, el Însuși a cules producții folclorice, dar pentru alții. El nu a tipărit nimic. Eu am colaborat la „Ion Creangă” rev. lui T. Pamfile. 5) Când ai văzut tabloul pe care Îl aveți acuma, ți-am arătat și un Iser (...). Se poate să fie un tablou
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din Fălticeni o poezie În care era vorba de o acțiune a utemiștilor de la liceul „Nicu Gane”. Fuseseră la plantat puieți pe coastele prăpăstioase ale Spătăreștilor. A fost și Labiș și apoi și-a pus În versuri de factură quasi folclorică, după cât Îmi aduc aminte, entuziasmul lui frumos. Poezia după ce a fost citită la Cenaclu a fost publicată În Zori noi. Cum aș putea oare s-o găsesc? Există la Suceava colecția ziarului? Mi se pare Însă că atunci ziarul regional
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fălticenene”? Dacă apare vreo revistă literară la Suceava, te-aș ruga să-mi trimiți și mie un exemplar. Puteți să-i anunțați d-lui Prof. Popa bucuria, că d-na Ungureanu mi-a telefonat, că i s-au acceptat lucrările folclorice (În total sau selectiv) și că În curând se va Încheia contractul de editură cu „Minerva” (respectiv dl. Șerb.). Îl felicit călduros pentru frumosul succes. Posed un portret mare al Agathei Bârsescu pe care vreau să-l donez „Muzeului” matale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sănătos, nu are voie să iasă pe frig. Mi-a spus Însă că dumneavoastră Îl cunoașteți pe prof. Băcescu și că ați putea intra În corespondență cu dânsul, În ceea ce privește pe moș Mihai Lupescu, cât și cu unele colecții de reviste folclorice pe care le mai are: Ion Creangă, Vestitorul satelor și „Șezătoarea”. Eu contez Însă numai pe ceea ce știu că am eu și vă voi da totul pentru muzeu. Îmi scrieți că veți veni la cursuri de reciclare În București „pe la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mirați să afle că „moldovenii” vor în Europa, pentru că noi nu i-am obișnuit cu atitudini demne. Cu balticii e altceva, ei și-au afișat întotdeauna diferența, și-au respectat memoria istorică, nu s-au rezumat la exaltarea unor atribute folclorice, pe când niște pălmași din Basarabia... Totuși, Inga Lindqvist s-a dovedit mai maleabilă și dispusă să renunțe la această optică (orișicum, influența suedeză!), și chiar am reușit, ulterior, să avem un dialog destul de bun cu ea pe parcursul traseului, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gazdelor de a se face remarcate pe traseul lui Literatur Express ne fortifică și nouă moralul, mai ales că la Paris, cum spuneam, ne cam „topiserăm” uneori într-un generos anonimat. Nu lipsește concertul de salut al gazdelor - un ansamblu folcloric multietnic de copii, care cântă în mai multe limbi. Observ cum scriitorii gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
GÂRNEȚ: Am program liber. Pot să mă plimb prin oraș, unde nu prea am ce să văd, sau să mă întorc la hotel și să citesc. La ora trei, vom pleca la Svetlogorsk cu trenul, unde se desfășoară un festival folcloric, și vom avea o întâlnire cu guvernatorul regiunii. Cum stau, așa, în ezitare, sunt imediat acostat de o rusoaică, aceasta mă îndemnându-mă să mă alătur grupului de scriitori care va avea o întâlnire cu publicul la Biblioteca de Științe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Kaliningrad. Sunt voci - mai ales rușii și belarușii - care ironizează, întrebând: „Ați înțeles mesajul acestei piese muzicale?“. Însă majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii, cu o „lectură” mai artistică, sunt încântați. Poate că e prea bruscă, radicală, trecerea de la un cadru folcloric rusesc la decorul postmodern, de ultimă oră, pe care ni-l oferă lituanienii, dar asta nu e deloc vina gazdelor, ci problema celor ce întrețin asemenea contraste. „Multiculturalismul” formației care evoluează în fața noastră e în nota „multiculturalismului” pe care Trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rusească, din ’98. Lituanienii, mult mai prevăzători, mai convinși de valorile lor - dovadă că nu au intrat în „cușca” CSI-stă -, au fost, se pare, mult mai puțin afectați de acel crah financiar care a provocat atâtea drame în zona noastră folclorică. 27 iunie, marți VITALIE CIOBANU: Al doilea element care îmi amintește într-un mod izbitor de Chișinău, după hotelul Lietuva, este ghidul care ne însoțește în excursia noastră prin Vilnius în această dimineață. Seamănă leit cu o altă călăuză, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
neapărat și obligatorii, aceste calități pentru un intelectual basarabean rezident la Moscova (vezi cazul diferit al lui Druță). Cu ceilalți convivi, evident, nu puteam împărtăși decât o sumă redusă de link-uri psihologice și culturale, exprimate mai mult la nivel „folcloric” și printr-un uzaj superficial al apartenenței naționale. Oricum, cred că am reușit să ne facem suficient de empatici gazdelor noastre, care coborâseră spre final destul de mult garda, renunțând la autocenzură, însă timpul nu ne-a mai permis să înaintăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Vilnius, când am făcut turul orașului, am vizitat niște biserici, mai vechi și mai noi, despre care ni s-a vorbit ca despre niște locașuri fondatoare ale națiunii lituaniene. Ori cum am fost primiți la Riga cu o formație folclorică, ce ne-a cântat, și la plecare, aceleași cântece populare letone. Totul făcea parte dintr-un show simbolic cu funcție legitimatoare a unei colectivități de curând regăsite. Dorința de a se prezenta străinilor la acest nivel, exponențial-național, coabitează în aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reflexelor noastre diferite, ascunse sau nu, de una din discuțiile pe care le-am purtat cu aprindere cu prietenii mei literari, înainte de debutul nostru editorial, apropo de balada Mioriței. Atât Matei, cât și Nichita erau admiratorii fervenți ai acestei bijuterii folclorice, ajustată fericit de boierul poet Vasile Alecsandri, în timp ce eu, cu un exces de patos, deplângeam cultul care se crease în jurul acestei legende ispititoare și simbolice. Nu contestam metaforele și simbolul final, acea „nuntă cosmică” în care „se exilează” ciobanul nostru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]