50,991 matches
-
și anume: deciziile care nu pot fi lăsate în seama sectorului privat al economiei este bine să fie lăsate în competența nivelului cel mai jos de guvernare, pe cît posibil. Coexistența și conlucrarea agenților publici cu cei privați, în diferite formule de parteneriat sau liber pe piață, este benefică funcționării eficiente a piețelor și dezvoltării economice locale. Țările foste comuniste ar trebui să nu mai repete vechile greșeli, învățînd din experiența țărilor avansate, în încercarea lor de articulare a unui sistem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se realizează prin acordarea de competențe superioare autorităților locale în materie fiscală, autonomie decizională în gestionarea serviciilor publice, atribuții de control, mai ales în privința programelor de investiții și subvenții, a standardelor de calitate. În țările dezvoltate s-a adoptat progresiv formula "granturilor în bloc", sume globale acordate de către guvernul central, urmînd ca destinația efectivă să fie stabilită de către autoritățile locale. Descentralizarea este considerată o cale de reducere a dezavantajelor birocrației și de către Școala de la Virginia (Public Choice). Principalul său reprezentant, James
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să-și reducă doar cîmpul de intervenție. Odată cu clasicii englezi, în special Adam Smith și David Ricardo, voința de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Deciziile aparțin firmelor private Toate deciziile sunt elaborate pe baza mecanismului piețelor. Servicii publice pentru care piața este imperfect concurențială. Servicii publice care au piață intens concurențială. Sursa: V.Cocriș, V.Ișan. op.cit, pag.124. Prin urmare, există destule formule intermediare între o gestiune pur privată și una pur etatistă, formule de parteneriat care, adaptate la situații specifice, se pot dovedi de succes. Parteneriatul public-privat are avantajul că nu implică costuri prea ridicate pentru buget. Este o formulă care poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
piețelor. Servicii publice pentru care piața este imperfect concurențială. Servicii publice care au piață intens concurențială. Sursa: V.Cocriș, V.Ișan. op.cit, pag.124. Prin urmare, există destule formule intermediare între o gestiune pur privată și una pur etatistă, formule de parteneriat care, adaptate la situații specifice, se pot dovedi de succes. Parteneriatul public-privat are avantajul că nu implică costuri prea ridicate pentru buget. Este o formulă care poate crea piața, adapta mentalitățile și mercantiliza comportamentele. Legislația, reglementările trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
există destule formule intermediare între o gestiune pur privată și una pur etatistă, formule de parteneriat care, adaptate la situații specifice, se pot dovedi de succes. Parteneriatul public-privat are avantajul că nu implică costuri prea ridicate pentru buget. Este o formulă care poate crea piața, adapta mentalitățile și mercantiliza comportamentele. Legislația, reglementările trebuie să fie permisive, iar managementul calificat. Parteneriatul poate consta în subcontractarea de lucrări publice, concesionarea de terenuri și capacități, franșizare și crearea de între-prinderi mixte. Subcontractarea este recomandată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
publi-ce existente sau pot fi create entități noi. Se realizează prin asociere în participațiune sau vînzarea unei părți din capitalul public către parteneri privați. De obicei, aceștia vin cu aport de capital financiar și tehnologic, ca și cu know-how-ul necesar. Formula permite asocierea lesnicioasă a partenerilor și este utilizată frecvent. Pe lîngă parteneriat, o altă metodă de deschidere a sectorului public către economia privată o constituie privatizarea managementului. Este un prim pas spre privatizarea totală, poate fi utilizat și experimental, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală se exprimă prin raportul dintre totalul prelevărilor fiscale suportate de un contribuabil și totalul veniturilor obținute de acesta înainte de impozitare. Ea exprimă sacrificiul pe care contribuabilul este nevoit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
timpului liber și de economisire-investire. La nivelul agentului economic, presiunea fiscală este cu atît mai acut resimțită, cu cît ponderea impozitelor în valoarea adăugată realizată este mai mare. Nivelul presiunii fiscale la care este supusă o firmă se calculează după formula: Impozitele plătite de firmă (pe profit, C.A.S., altele) Pff = ----------------------------------------------------------------------Valoarea adăugată obținută de firmă Explicația creșterii presiunii fiscale trebuie căutată în creșterea cheltuielilor publice care, la rîndul său, este influențată de performanțele de ansamblu ale economiei, structura proprietății, politica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sistem sau altul. Aceasta nu înseamnă că fiscalitatea unui stat nu acționează asu-pra altora, de unde încercările de armonizare fiscală, de apropiere a politicilor fiscale, ceea ce, pe termen lung, amenință autonomia fiscală statală, mai cu seamă în zonele ce experimentează diferite formule integraționiste. În Avuția Națiunilor, Adam Smith evidenția patru "canoane" sau principii ale impozitării. Acestea sunt: 1) Echitatea; 2) Certitudinea; 3) Eficiența; 4) Comoditatea. La acestea, ulterior, economiștii moderni au adăugat altele, cum ar fi: 5) Neutralitatea, în sensul de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vor fi răscumpărate de cumpărătorul inițial. Titlurile de stat prezintă, în principiu, un grad de siguranță mai mare decît creditele bancare, de exemplu. La începuturi, ele erau însoțite de multe alte avantaje oferite de Stat (exonerări fiscale, vărsăminte de prime, formule de indexare etc.). În ultimii 10-15 ani însă, ele au început să se alinieze la condițiile pieței, eliminindu-se aceste privilegii care costau foarte mult pe emițător. Plasarea titlurilor de stat se face prin intermediul unor instituții financiar-bancare (administrații fiscale, bănci). Ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
împovărătoare decît cea internă, deoarece rambursarea ei poate fi mult mai greu amî-nată sau convertită, există riscul valutar, balanța de plăți va fi afectată, ca și suveranitatea țării debitoare ș.a. Capacitatea de rambursare a acesteia din urmă se determină potrivit formulei: Ab+Sc+I+R Cr = ------------------Sd unde: Ab = activele bancare nete pe perioada datoriei; Se = soldul costului curent al balanței de plăți externe; I = împrumuturi rămase de plătit; R = rezerva de aur și devize; Sd = serviciul datoriei externe. Două instituții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
legată în mod intim de un nivel ridicat al autonomiei locale, al descentralizării. Funcțiile și sarcinile financiare sunt, desigur, împărțite între diferitele nivele administrative. În acest sens, transferurile din bugetul central către autoritățile locale nu sunt întotdeauna cea mai bună formulă pentru acestea, asemenea transferuri neservind întotdeauna nevoilor reale și putând conduce la decizii financiare greșite la nivel local. Ele introduc, de obicei, tot felul de restricții și condiționări, ce îngrădesc marja de manevră a autorităților locale și deschid calea controalelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
național fondurile care le revin; pentru activitățile desfășurate în comun, se va colabora pe bază de contract între diferitele niveluri administrativ-teritoriale implicate, ca și cu actori privați; intensificarea colaborărilor și extinderea parteneriatelor public-privat; extinderea și dezvoltarea cooperărilor interregionale, inclusiv în formula euroregiunilor și a cooperării trensfrontaliere; modificarea cadrului legal și instituțional privind dezvoltarea regională. Adoptarea unei legi-cadru relative la drepturile și libertățile localităților și regiunilor. Aprobarea prin lege a contractului privind dezvoltarea regională încheiat între Stat și regiuni; desființarea actualelor structuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de reglementare, accentele modificîndu-se periodic și de la stat la stat. 6.1.1. De la reguli la reglare "Laissez faire, laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor. Citind această formulă, luăm act de forma ei imperativă. Fiziocrații se adresau suveranului, adică reprezentantului cel mai înalt al statului. Generația fiziocraților vorbește prima oară în epocă despre faptul că o dereglementare masivă va avea efecte pozitive asupra comunității. Este logica unui stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
larg. În concretizarea acestui proiect, economiștii propun grile de lectură sugestive. Dar astăzi națiunea e pusă în cauză, pe de o parte de creșterea importanței regiunilor, a eșaloanelor administrative subnaționale în general, pe de altă parte prin afirmarea entităților și formulelor de integrare supranaționale (cum e cazul U.E.) și a tendințelor globaliste. 6.5.1. Ce este o națiune? Au existat și continuă să existe, din păcate, abordări patologice ale conceptului de națiune, cu derivatele sale, ideologii naționaliste de stînga sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
i-a ancorat înțelesurile doar în trecut, ci și într-o idee de proiect comun. Dacă pentru germani legăturile de sînge formează o națiune, pentru francezi ele sunt date de voința de a trăi împreună, "plebiscitul de fiecare zi", după formula lui Renan. Este o diferență majoră. În Germania dreptul sîngelui e cel care prevalează și e greu de obținut cetățenia germană, chiar prin mariaj, dacă n-ai avut nici o rudă născută germană. Ei bine, în Franța a prevalat multă vreme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economiilor, prin intermediul unei deschideri crescînde a piețelor, națiunile au din ce în ce mai puțin posibilitatea de a dezvolta preferințe structurale, iar eventuala lor avariție nu poate decît să le dăuneze. Astfel, țări ca Albania, care a ales să "conteze pe propriile forțe", după formula maoistă, se găsește astăzi mult înapoiată în competiția mondială. Această abordare merită totuși mai mult decît nuanțată, căci mondializarea nu înseamnă neapărat crepusculul națiunilor. Pur și simplu, acestea se transformă în noul context internațional. În primă analiză, este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un mod care să o facă și tolerabilă, adică bine mascată și suficientă pentru a evita un război civil. În alți termeni, solidaritatea se manifestă mai întîi sub forma transferurilor financiare. Dar dezvoltarea șomajului relevă o altă dimensiune, tradusă prin formula de "distribuire a muncii". Caracterul general al acestei expresii ascunde concretizări ce pot fi foarte diferite: Prima este "activă" și se înscrie în logica de creștere zero și deci de constrîngere directă: obligarea celor care au un loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi foarte diferite: Prima este "activă" și se înscrie în logica de creștere zero și deci de constrîngere directă: obligarea celor care au un loc de muncă să-l împartă cu cei care nu au. Dincolo de caracterul puțin operațional, această formulă se confruntă cu refuzul majorității activilor ocupați de a-și împărți cu alții sursele de venit; A doua este mai curînd pasivă și ia forme foarte variate: cea cunoscută ca muncă pe timp parțial, dar și cea mai puțin cunoscută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
privit retrospectiv, un eșec își are savoarea sa. Și, mai ales, urmările. Vei porni de la „orice rău își are binele lui”. Singurătatea te avantajează. Singur, mai singur ca niciodată. NOI ți se pare un plural de complicitate, de pactizare, o formulă de cooperare. Acceptând alăturarea, imixtiunea, de fapt, starea ta de exil interior ar fi, în mod sigur, perturbată. Ești puțin dezorientat. Pentru binele făcut ai fost răsplătit cu nemeritat rău. Aproape totdeauna. Ești pașnic, dar poți deveni agresiv. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Carey să-și îndrepte atenția asupra gîndirii lui, dovadă că vedeta s-a hotărît să-și intituleze noul album nici mai mult nici mai puțin decît E=mc2. E de prisos să ne întrebăm cît din semnificația fizică a acestei formule a putut încăpea în mintea cîntăreței americane, căci e limpede că orizontul preocupărilor sale existențiale bate în altă direcție. Dar amănuntul că un album de muzică de mîna a doua poate primi drept titlu o ecuație matematică a cărei profunzime
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
poate primi drept titlu o ecuație matematică a cărei profunzime nu o înțeleg decît specialiștii arată pînă unde se poate merge cu degradarea comercială a unei valori intelectuale. Și astfel, o ecuație remarcabilă este redusă la condiția meschină a unei formule incantatorii, simbol al enigmei universului prinsă în trei litere, care este îngînată de o solistă care nu pricepe o iotă din rostul ei și care, pe deasupra, nici nu face un secret din asta. Firește, ecuațiile lui Schrödinger sau ale lui
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
se vorbi despre o vocație scriitoricească reprimată, despre un talent deturnat etc., ceea ce nu ni se pare oportun, deoarece astfel de clișee condescendente subestimează ceea ce este efectiv discursul în cauză, care, el, e în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta se poate împlini. Distincția între "critică" și "literatură" e una oțioasă, stînjenitoare, ținînd de un didacticism tot mai desuet. Într-o epocă a mixturilor tot mai frecvente, cu insolite rezultate caracteristice, ale genurilor și speciilor, la
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
doamna Mihaela), despre care scria laudativ Heliade Rădulescu și pe care o practică constant serviciile de taxi bucureștene (orice clientă poate face un test comunicativ care nu dă greș: dacă operatoarei i se furnizează prenumele și numele, va transforma automat formula în "doamna + prenume"). Oricît ar fi de justificată cultural și de înrădăcinată această practică, e puțin probabil ca ea să reziste în fața uniformizării informației. De altfel, în zona convenționalizată a bibliografiilor uniformizarea e chiar de dorit; din păcate, renunțarea la
Bibliografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8052_a_9377]