4,121 matches
-
apă lăsa”. Restul textelor prezintă perechea cu puteri divine ca o singură ființă, în deplină armonie: forțele id-ului, depozitare ale esențelor vitale, sunt conduse de rațiunea ordonatoare. Dirijarea este sugerată însă peste tot la nivel morfologic de verbul a frânge, al cărui sens atestat în dicționarul citat include și actul de „a zmunci deodată frâul, spre a face calul să se întoarcă înapoi”. Mișcarea bruscă se augmentează și cu sensul popular al lui răsare: „a sări (în picioare), a se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
convenției limitatoare: „Cui semăna, nu știu, că împăratul și împărăteasa erau oameni ca toți oamenii și cei doi frați mai mari atâta aduceau cu Șperlă, cât aducea ziua cu noaptea și nici atâta. Aceia erau brazi nu altceva, voinici să frângă pământul în două și mintoși să-ți spuie pe degete tainele lumii”. Împărați ei, dar oameni asemenea povestitorului și receptorilor, părinții și frații remarcabili în condiția profană judecă superficial personalitatea mezinului, „pi-acel mic l-avea di prost” (Izvoare - Soroca) ni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intensive, după traversarea Cernei, confruntarea nu se va mai limita la dobândirea fetei sălbatice, va fi una de gradul zero: „Unde să ducea?/ În târg, în Sibiu/ Își lua paloș demischiu;/ ’Napoi să-ntorcea,/ ’N munte l-încerca,/ Paloș să frângea./ ’Ndărăt săntorcea,/ La maistori tomnea,/ Paloș repara,/ ’Nainte mergea,/ Frică că n-avea!/ ’N munte l-încerca,/ Paloș reteza,/ Muntele-l tăia./ La șarpe-ajungea,/ La gaură sta,/ Iel că mi-l pândea./ Șarpele-l simța”. Dovezi vii ale luptei sacre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împărăteasa, mânară pe vizitiu să bată și să se opintească, dar poarta sta nemișcată ca o stană de piatră. În deșert strigară, în deșert se necăjiră, în deșert plânseră, că nimeni nu-i auzi, decât biata lor fiică, care-și frângea mâinile și se obidea din tot sufletul, văzându-se tam-nisam despărțită de părinți și închisă ca într-un mormânt”. Naramza, fecioara consubstanțială cu natura, își autoimpune recluziunea, ca formă a jelirii după pierderea mamei (maternitatea modelează constant traseul inițiatic). Mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l ștergea” (Ibidem, p. 63). Respectarea ceremonialului magic asigură reușita „expediției” flăcăului, fapt ce creează o inversare a forțelor: fata este cea care-l roagă să-i cruțe cetatea: „Luă-ntr-o mână sulița/ Și paloșul întralta,/ Ș-unde-l strânse,/ Ș-unde-l frânse,/ În poarta cetății-l duse./ Cu sulița turn săpa,/ Cu paloșul ziduri tăia” (Ibidem, p. 63). Dacă cetatea „este evident simbolul iubirii fetei care trebuie cucerită”, armele solare ale flăcăului vorbesc despre un tip de inițiere în dimensiunea telurică a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar eu mă învârt peste tot, neliniștit, îngrijorat să găsesc un responsabil. Cu ajutorul unei domnișoare din Italia reușesc în sfârșit să-i telefonez preotului responsabil cu hanul și să-l rog să-mi găsească și mie un loc căci sunt frânt de oboseală. Ajunge în scurt timp și-mi găsește un loc, un pat într-un dormitor la etaj. Ce bucurie imensă am simțit când mi-am lăsat jos rucsacul de pe umeri și m-am întins în pat! Greu de descris
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în spaniolă i-am lăsat să-și continuie 139 dezbaterea. Un alt pelerin, tot ieri, era revoltat pe toți japonezii ce vin aici, se urcă în autobuz și apoi coboară la câțiva km de hanuri, ocupând cu nerușinare locurile pelerinilor frânți de oboseală, care sunt apoi constrânși să doarmă sub cerul liber. Acest interes pur turistic sau sportiv, pur recreativ îl remarc și eu și se amplifică cu cât mă apropii mai mult de Santiago. Am simțit o bucurie enormă astăzi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
congregația Don Guanella. Nu-i chiar pe drumul pelerinilor, dar activitatea lor aici este demnă de toată lauda. în localitate nu am mai găsit loc la hanuri, fiind târziu, așa că a trebuit să merg la o pensiune, numită Platas. Eram frânt de oboseală, atât cea fizică, cât și cea interioară, rezultatul luptei dintre ideal și pragmatic. Detaliile acestei lupte nu se pot și nici nu încerc să le descriu. A doua zi, 16 august, m-am înarmat cu mult curaj și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de-ale noastre, femeiești. Tovarășa ar fi fost binevenită. Masa s-a întins până după orele de program. Șprițul și berea erau din belșug și mă uitam cât de amatori de chef erau o parte dintre comeseni. Deși mă simțeam frânt de oboseală, de abia îmi țineam ochii deschiși, mai ales când nu eram eu cel ce vorbea, am rezistat până în momentul când ambasadorul și soția s-au ridicat de la masă. Am plecat și eu imediat, scuzându-mă că involuntar mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Gara de Nord și o zi întreagă am târât acel geamantan prin București, până ce spre seară am ajuns în Piața Aviatorilor, de unde trebuia să caut o străduță unde locuia o mătușă de-a mamei. Am fost ghidat la telefon de ea. Eram frânt, am fost invitat să iau loc pe un scaun, mi s-a adus un ceai cu lămâie și un ou fiert moale. O felie de pâine. Sare. Am mâncat, cu mâinile tremurânde ducând la gură din bucatele oferite de mătușa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
păcătoasă îl sacralizează? Ce a mai rămas din Maramureșul copilăriei în memoria bucureșteanului transplantat de azi? Destinul meu și al Maramureșului la care faci referire stă sub semnul tragediei comuniste, a unei nenorociri istorice care a năvălit peste poporul român, frângându-i șira spinării și făcându-l să nu mai fie niciodată de acum înainte, în vecii vecilor, ceea ce-a fost de la începutul lumii până în 1946. Citatul din Ion Creangă se referă la o copilărie fericită și la un timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toate cele lumești și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul Dumnezeu acea dragoste și credință de care avem mare nevoie toți. De multe ori mi se frânge inima și lăcrimez cu durere când văd cât rău există Între noi toți și nu ne afectează deloc suferința celui de lângă noi. Dragii mei frați și surori În Domnul, nu-i nimic mai presus ca mila, ca dragostea. Se spune
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
celor ce dorm. Și ne așteaptă-n veșnicie... Cu Iisus În Bucurie! Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând Ne cheamă tainic să venim Să ne uimim cu toți În cor Ca să cântăm și să Slăvim „Jertfa“ ce se frânge... Pe altarul Divin Și mii de glasuri Se unesc În slăvi Cu Îngerii-mpreună Și cete preoțești Și mii de credincioși Ei cântă Împreună... Slăvind „Jertfa“ Domnului Hristos! E bucurie-n suflet Și mare Sărbătoare Aduc și Darul lor Prinos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu mă voi desparte De Tine, Bun Iisus! O, Maică! O, Maică sfântă a vieții mele Spre Tine ochii mei privesc Din ale lumii valori grele Pe Tine Maică Te doresc Printre necazuri neîncetate În griji și lacrimi eu mă frâng Lovit de patimi și păcate Privesc la Cer cu dar și plâng În Cer un Tată blând mă cheamă! În Cer Dulcele Iisus În Cer ești Tu iubită Mamă Și locul meu e-n Ceruri sus În Cer mă așteptă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
timid cu ceilalți copii și mă temeam de violența fizică. O mică lesbiană agresivă mă trăgea de păr de cîte ori mă vedea. Și acum mi-ar plăcea să-i sparg fața, dar a căzut de pe cal și și-a frînt gîtul cu ani În urmă. CÎnd aveam vreo șapte ani, părinții mei s-au hotărît să se mute la marginea orașului „să scape de gloată”. Au cumpărat o casă mare, cu teren și pădure și un iaz, unde În loc de șobolani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat scîntei, iar mușchii picioarelor mi s-au contractat - orgasmul unui spînzurat cînd i se frînge gîtul. Gardianul a deschis ușa celulei. - Avocatul tău a venit să te vadă, Lee. Avocatul m-a privit cîteva momente bune Înainte să se prezinte. Îi fusese recomandat soției mele și pînă atunci nu-l mai Întîlnisem. Gardianul ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dată am avut [știri] de la dânsul, când a trecut servitoarea și a scos un mic bilet din ciorap. Nu le era permis să citească și [încă] mai puțin să scrie, să vorbească cu cineva, să se uite pe fereastră. În frângea însă ordinul și îl vedeam zilnic când treceam pe trotuarul din față sau din curtea palatului, peste corpul de gardă. Era singura lui distracție în 24 de ore. De ce l-au luat? de ce i-au dat drumul? ne întrebasem continuu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
feluri de prăjituri fără economie de zahăr, ca în timp de pace. Jucăriile sosiseră din București, maicele cele mai cunoscute îi aduseră dis-de-dimineață tufănele din grădinile lor, starița, o cămașă țărănească frumos cusută cu șabace. La orele 5 i-am frânt turta pe cap, el așezat pe o doniță în care pusesem o sticlă cu vin, i-am tăiat moțul (tricolor, nu roșu), copiii preoților au strigat „Ura“! Vintilică, neștiutor de mai bine, era foarte mulțumit și mândru, eu însă, văzând
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ale Adinei. Acum dânsa cu copiii și Niculescu-Dorobanțu erau la Adjud, Pilații, la Miorcani; d-na Costinescu fusese foarte amărâtă, bărbatul ei suferind, Adina greu bolnavă, fiul ei Emil transportat în Moldova grav rănit în plămâni, Nicu, asemenea, cu piciorul frânt de un glonț. Din fericire, toți au scăpat și d. Costinescu s-a bucurat de victorie. viața la băi. mihăești. govora Acum ne gândeam să ieșim din București, din căldura și [din] atmosfera enervantă în care trăiam. Cel care ar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Piața Filantropiei, iar mie mi-a revenit onoarea să citesc o poezie scrisă anume pentru eveniment. Trudisem la ea mai multe nopți, după ce mă documentasem asupra tinereții eroului meu din romanul autobiografic La răspântie de veacuri, în două volume. Eram frânt de emoție, mai ales că, la sfârșitul lecturii, am primit sărutul pe frunte al bătrânului scriitor și cleric care semăna leit cu Lev Tolstoi. Nu-mi mai amintesc dacă în grupul acela a fost și Sorin, dar sigur am fost
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aceea, e sigură și de nedesmințit". Intervine, din când în când, Criticul (se înțelege, desigur, Maiorescu), ce se lamentează, urmărindu-l: "pot să te asigur că m-a durut și mă doare nespus suferința Dtale și soarta care ți-a frânt impulsul creator într-un moment culminant când limba Țării a fost împodobită cu comoara "Luceafărului". Soartă dureros de potrivnică. Ah, cât ți-am dorit eu longevitatea creatoare a unui Goethe!" În fine, actul al treilea ne pune în ipostaza posterității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
într-un moment dificil al vieții, iată doar câteva dintre coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la o persoană atât de firavă, până când o boală cumplită a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a păstrat până în ultima clipă farmecul tinereții
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
în curent cu cercetările psihiatrice ale psihologiei morbide și normale, să se convingă o dată pentru totdeauna că pedagogia nu poate fi decît o știință experimentală, iar nu o artă" (s.n., 27, p. 189). Moartea prematură a acestui talentat cercetător a frînt brusc manifestarea pe plan internațional a științei românești în domeniul psihologiei și pedagogiei. Ideea unei pedagogii experimentale s-a păstrat, dar, mai ales, ca un deziderat, ca un ideal spre care se îndreptau unii din teoreticienii educației. O parte din
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copilul este încă foarte strîns legat de obiectele concrete; neputînd interioriza acțiunile, lipsindu-i deci operațiile, el nu se poate ridica la noțiunile de conservare a lungimilor, a volumului, a masei etc. (de exemplu, o linie dreaptă, după ce a fost frîntă, reprezintă pentru el un drum mai lung). Posibilitatea interiorizărilor apare pe la șapte sau opt ani. Operațiile au însă un caracter "concret" (copilul reflectează numai în legătură cu acțiunea în curs), iar progresul interiorizării se realizează în pași foarte mici, conferindu-i o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lasă copleșiți de greutățile vieții. Ei se pierd cu firea, ridică neputincioși din umeri, se enervează, se tânguiesc, fac prostii și, în cele din urmă, dând frâu liber nervilor săi zdruncinați, pierd terenul de sub picioare și cad în categoria celor «frânți» de viață, a celor «neînțeleși»” . Dacă viața trece cu bune și cu rele, cu toate deșertăciunile ei, pentru că totul e deșertăciune în afară de credința în Dumnezeu, există, totuși, un moment în care conștiința îi arată omului ceea ce a fost el, devenindu
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]