4,726 matches
-
nicio diferență. Ignoranța sfinților motivează identic absențe în sticla cu lapte, în icoană, în lemnul crucii. Am revenit a(casă,) în biserica asta pustie. Nemișcarea coboară din zid peste mine și devin una cu lutul, și devin bulgăre de humă frământat de palmele tale a doua oară. Plombează, Dumnezeul meu, cu mine acest crater ce mi se deschide tot mai adânc în suflet! Dar, până atunci, rogu-te, ține-mi ochii deschiși, Tată Ceresc, sau ia-mă de mână precum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decât atunci când se simte prins în capcană. Iată de ce a urcat de îndată ce s-au deschis ușile. Evident, noua matrice trebuie să comporte un circuit distrugător care ar fi funcționat imediat după evadarea lui. Dar aici, este o chestie care mă frământă. Căpitanul Free îmi zicea că trebuia să ne oprim la o bază de la optsprezece mii de ani-lumină distanță pentru a lua matricele pentru Venus, la 36400 teta 272° Z - 1800 - și când vom ajunge, va trebui ca actele noastre să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
că trebuia să ne oprim la o bază de la optsprezece mii de ani-lumină distanță pentru a lua matricele pentru Venus, la 36400 teta 272° Z - 1800 - și când vom ajunge, va trebui ca actele noastre să fie corecte. Ce mă frământă pe mine este cum de a putut să prevadă un mecanic că va ajunge la o bază fără a prezenta niște acte? Îmi veți zice că Discipolul îl ocrotea, dar nu este deloc logic. Eu nu cred că Discipolul ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
că există o întrerupere de mai mult de șase ore înainte de următorul bruiaj și că vom folosi acest răgaz pentru un repaos absolut necesar. - Vrei să spui că rămânem aici, în spațiu? - Culcați! îl corectă ea. Și nu te mai frământa atâta pentru acești venusieni. Oricine i-ar ataca va trebui să dea înapoi pentru a examina situația așa cum am făcut și noi. Se gândi că avea dreptate. Logica observației ei era aristoteliană și nu se sprijinea pe nici o dovadă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în ceea ce privește antrenamentul dumitale viitor, colegii mei și cu mine am meditat asupra afirmațiilor dumitale și-ți putem prezenta o sugestie. Gosseyn îl întrerupse: - O întrebare mai întâi. Ezită. Ceea ce voia să spună, într-un sens, conta prea puțin. Dar îl frământa de la discuția cu Elliott. - De la cine, întrebă, veneau primele sugestii privitoare la antrenamentul meu de pe vremea lui Thorson? Doctorul Kair se gândi: - Dar cum, de la noi toți - dar, după mine, aportul cel mai însemnat provenea de la Eldred Crang. Iarăși Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu evidența. Ca și cum omul de pe sârmă își pierdea deodată balansierul. Se clătină. Teroarea crescândă genera nenumărați stimuli, periculoși, strâns asociați. Gesticulând violent, își pierdu cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la o mamă prea posesivă, lovindu-se de dorința de-a crește și de a deveni independentă - ură a unui patron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Așa? HABACUC: Apoi da! Și-ajunge căt am sfătuit. Haide, Sfinte Pafnutie: ori muți boaba, ori spune ca te-ai așezat doar ca să prăpădesc eu vremea de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
le exersase în fața oglinzii de la măsuța ei de toaletă. Respirația ei tânără, fierbinte, nu avea gust de proaspăt, dar mi-am dat voie să egalez competența sărutului ei doar ca să fiu amabil și prietenos, mâinile mele strângându-i sânii tineri, frământându-i sfârcurile cu degetele. Apoi i-am luat fesele rotunde în căușul palmelor mele umede și am tras-o mai aproape de ceea ce era din ce în ce mai mult în mintea mea. Ochii ei neastâmpărați se rotunjiră când se lipi de mine. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
domnilor aici, să-și uite de griji. În timp ce ea era întoarsă cu spatele, Becker se încruntă și își scutură capul spre mine. Nu eram sigur ce voia să însemne asta exact. Evona îmi luă ceafa în palme și începu să frământe carnea de acolo cu degetele la fel de puternice precum cleștii unui fierar. E multă încordare aici, Bernhard, mă informă ea pe un ton seducător. — Nici nu mă îndoiesc. Ar trebui să vezi căruța pe care m-au pus să o trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foarte bine, Sarah. Tu ești lângă mașină. Geamul e lăsat în jos și te uiți direct în mașină. Îl vezi pe bărbatul cu mustață. Ce altceva mai poți să vezi? Ea închise ochii strâns și, lingându-și buza superioară, își frământă mintea pentru a găsi și cel mai mic detaliu: — Țigări, zise ea, după un minut. Nu ca ale lui tati. Deschise ochii și se uită la mine. Aveau un miros ciudat. Dulce și foarte puternic. Ca frunzele de dafin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un creator de modă de fițe de pe Friedrich Strasse și de la faimoasa hală de alimente de la Ka-De-We. Mi-am dat seama că era genul de femeie pentru care un carnet de cecuri oferă cel mai bun remediu pentru ceea ce o frământă. Dar, la urma urmei, sunt multe femei așa. — Nu-i nici un deranj, i-am zis, ochii mei urmărindu-i picioarele în timp ce se urcă în mașină, bucurându-mă pentru puțin timp de priveliștea marginilor ciorapilor ei și a jartierelor. Mută-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
domnule? întrebă Becker. — Tu să-mi spui mie. Gândește-te la câteva locuri în care omul nostru ar putea să o remarce. Un loc de unde putem să o urmărim fără să fim noi înșine urmăriți. Korsch se încrunta. — Ce te frământă? l-am întrebat. Clătină din cap cu o ușoară neplăcere: — Nu-mi place, domnule. Să folosim o tânără fată ca momeală. Este inuman. Și ce sugerezi să folosim? O bucată de cașcaval? Un drum principal, zise Becker, gândind cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fier forjat, care fusese decorată cu o varietate de simboluri zodiacale, și m-am întrebat ce credeau despre asta cei doi bărbați din SS care stăteau și fumau sub unul dintre mulții arbori coniferi din grădină. Acest gând m-a frământat numai o clipă înainte de a trece la o întrebare mult mai provocatoare și anume: oare ce căutau acolo ei și cele câteva mașini de Partid care erau parcate pe trotuar? Otto Rahn deschise ușa, salutându-ne cu o căldură plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe care te poți preface că l-ai uitat în sala de așteptare. E inutil să mă uit la ceas; dacă cineva ar fi venit să mă aștepte, ar fi plecat de o bucată de vreme; e inutil să mă frământ, încăpățânându-mă să dau înapoi ceasurile și calendarele, în speranța de a reveni la momentul precedent celui în care s-a întâmplat ceva ce nu trebuia să se întâmple. Dacă în gara asta trebuia să întâlnesc pe cineva, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se poate de rezonabil. — Zău, nu le datorăm nimic decât un zâmbet de mulțumire și un salut cu mâna, spuse Adriana făcând întocmai în timp ce vorbea. Niciuna dintre ele nu observă că Emmy era roșie la față ca o sfeclă, își frământa agitată mâinile și cu niciun chip nu se uita în spate, spre bar. — Ești bine? întrebă Leigh întrebându-se dacă nu cumva Emmy avea vreun regret legat de Duncan sau, mai rău, dacă aceștia erau prietenii lui. Arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
frunți, cu toate că noi - cred că sunteți În asentimentul meu - reușim să ne păstrăm luciditatea și În momentele cele mai crâncene, atunci când nu ne mai ajută picioarele și strada valsează ca valurile Dunării... Da` ce-i cu tine, Gore, ce te frământă? Viața, Gicule, viața mă ia la bani mărunți, mă frământă cum frământă nevastă-mea aluatul, așa Îmi face. Mă lasă la dospit, iar mă ia... Adică te mai lasă cinci minute? Și-ți mai dă drumul prin curte? Sandu râde
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să ne păstrăm luciditatea și În momentele cele mai crâncene, atunci când nu ne mai ajută picioarele și strada valsează ca valurile Dunării... Da` ce-i cu tine, Gore, ce te frământă? Viața, Gicule, viața mă ia la bani mărunți, mă frământă cum frământă nevastă-mea aluatul, așa Îmi face. Mă lasă la dospit, iar mă ia... Adică te mai lasă cinci minute? Și-ți mai dă drumul prin curte? Sandu râde În hohote: Gardianul strigă tare, dă-i hoțule, dă-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
păstrăm luciditatea și În momentele cele mai crâncene, atunci când nu ne mai ajută picioarele și strada valsează ca valurile Dunării... Da` ce-i cu tine, Gore, ce te frământă? Viața, Gicule, viața mă ia la bani mărunți, mă frământă cum frământă nevastă-mea aluatul, așa Îmi face. Mă lasă la dospit, iar mă ia... Adică te mai lasă cinci minute? Și-ți mai dă drumul prin curte? Sandu râde În hohote: Gardianul strigă tare, dă-i hoțule, dă-i, nu pot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ciuma e prea puternică. \ O să știm asta, spune Tarrou pe un ton răbdător, când vom fi încercat tot ce e posibil. În acest timp, Rieux, la biroul lui, recopia niște fișe. Tarrou tot îl mai privea pe rentier care se frământa pe scaun. \ De ce n-ați venit cu noi, domnule Cottard ? Celălalt s-a ridicat cu un aer jignit și și-a luat pălăria lui rotundă: \ Nu e meseria mea. Apoi pe un ton de bravadă : \ De altfel eu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lipsi unii de alții, că era la fel de lipsit de mijloace ca și acești nenorociți și că avea dreptul la aceeași cutremurare de milă pe care o simțea crescând în el când îi părăsea. Cel puțin, acestea erau gândurile care îl frământau pe doctorul Rieux o dată cu cele care priveau starea lui de exilat în timpul acestor interminabile săptămâni. Și acestea erau și gândurile pe care le putea citi și pe fețele prietenilor săi. Dar cel mai primejdios efect al istovirii care îi cuprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai vede? Din destrăbălare porneau toate celelalte rele, era convins bătrînul. Ce conducători se puteau ridica dintr-un tineret stricat, ce turmă ar fi păstorit aceștia, cînd junii s-ar fi ridicat bărbați, cînd fetele ar fi ajuns mame? - se frămînta, mult prea Îngrijorat, străbunicul, o mumie aproa pe. Iar de foc și pucioasă aprinsă, cum ar fi vrut Antonia, de ce ar mai fi fost nevoie? Doar fumul fabricilor și al mașinilor și era destul pentru a sufoca, la un moment
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
popoare Vestului; și nici Estul, de cînd căzuse Zidul, nu era mai sfielnic; un război al religiilor - aproape pornit - ar fi avut, fie și În substrat, drept motiv chiar prea marea libertate a trupului, a simțurilor. Dar nu asta Îl frămînta pe Thomas acum, de soarta lumii se preocupau șefi de state și generali, filozofi și romancieri, bunica lui; el se gîndea la Juan, la Ann, nici pe ea nu avea să o mai vadă vreodată, dar Îi dorea să ajungă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
limpezești tu toate, va intra În rezonanță absolută Întreg cosmosul, pulbere o să ajungă - pentru asta, presimțind, unii au vrut, chiar În America, să interzică rock-ul, venise o nouă religie, numai praf, țărînă va ajunge totul; ce rost are să mă frămînt acum, Doamne, cu gîndul la ejaculații mei În eprubetă, ar fi fost mai bine dacă s-ar fi sufocat În prezervative cu arome de căpșuni, de banane ori de kiwi, În canalizarea orașului ori digerați de fetele cu ten frumos
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era adus la vedere mai mult răul, În vreme ce pe lume existau Încă fapte și lucruri Înălțătoare, pe care puteai să ți le apropii, dacă Încercai, asta Într-o variantă patetică; oricum, era loc de alegere. Nici nu merita să-ți frămînți prea mult mintea cu ceea ce era bine sau nu, viața te trăgea după ea fără să-ți dai seama; cel puțin așa trăise, trăia, Thomas. Cine să-l acuze și pentru ce? Nici măcar Ann. Ce-ar fi avut să spună
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plecat, salutînd cu două degete săltate spre borul unei pălării imaginare. Thomas era unul din nenorociții ăia, a vrut, poate, să dea de Înțeles cel căruia i se spunea Spartanul. Ori zisese doar așa, În vînt. Thomas, după ce s-a frămîntat o vreme, s-a liniștit. Mai era ceva: Thomas nu se obișnuise cu ideea că va trebui, cîndva, să moară. Venea o vreme; mai bine zis, se termina vremea. Înainte și după se contopeau, devenind un punct zero În care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]