7,001 matches
-
Încolo pe hol și fixează o Întâlnire cu alt doctor și, mai devreme sau mai târziu, cineva le va da ce-și doresc. Multe dintre ele s-a descurca mai bine fără pastile dacă ar putea pur și simplu să fumeze câte un joint din când În când. Brunetti se Întrebă cât de bine erau primite opiniile astea atât de autoritățile medicale, cât și cele militare, dar se gândi că e mai bine să-și țină pentru el Întrebarea. În definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la iveală un alb imaculat. Maroul venea, de fapt, de la petele de nicotină. Când s-a uitat mai bine, Hugo a văzut două umbre ruginii, uriașe și fantomatice, impregnate în zidul unde ocupanții anteriori ai casei stătuseră în pat și fumaseră. Covoarele făceau parte din categoria celor care trebuiau mai curând tunse decât aspirate și, judecând după mâncărimile chinuitoare de pe gambe, tot locul era plin de purici. Hugo și-a dat seama cu amărăciune că era nevoie de un adevărat romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura. A pus mâna la frunte, zicând. M-am săturat deja de bone. Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra dacă Django vomită pe ele, unele și-o trag cu Fergus, în rarele ocazii când ajunge și el pe-acasă... Și-o trag cu Fergus? Laura a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și pătat; în special în zona umerilor și a reverelor. Clar, era vorba de un copil. Alice știa că Amanda născuse; Jake se întâlnise cu el, din greșeală, tocmai la barul spitalului Cavendish. „Își bea propria greutate în whisky și fuma ca un crematoriu“, îi raportase Jake disprețuitor. Recunoscând în Hugo toate semnele părintelui epuizat, Alice nu și-a putut reprima un val de simpatie. Pe care, însă, l-a înăbușit imediat. Faptul că era un părinte hărțuit nu-l făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără spații prea mari între ele, se găseau niște mese micuțe și pătrate, cu lumânări, sticluțe de sos de soia și un alt scaun de partea opusă. Majoritatea cuplurilor păreau formate dintr-o persoană care vorbea la telefon, în timp ce partenerul fuma de zor. Puținele conversații dintre cuplurile în care ambii parteneri erau prezenți păreau să se rezume la scenarii de film și tratamente de frumusețe. — Dar cred că nici unii nu lucrează realmente în industria filmului, a șuierat Alice. Femeia care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scenă, tocmai pentru a mai risipi plictiseala generalizată. Poate că tocmai de aceea nici nu băga capul pe ușă, stătea pe undeva - nu cumva o fi chiar în acel Land Rover, e și musafirul nepoftit acolo, așteaptă reacțiile mele tâmpite, fumează și poate chiar și-o trag, de ce nu, ăștia cu fețe de proști sunt cei mai periculoși, femeile lasă imediat garda jos... - și savura momentele. Între timp, terminase încă o doză, o strânsese și pe ea în pumn, cu plăcere
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-ți inima să o ia razna, nu-i dădea pace. Simți din nou și strângerea sigură a unei pânze de păianjen. Strigă: - Taci! Taci! Se așeză în fața laptopului... 6 „Omul cu Tatuaj stătea pe bancheta din dreapta a Land Roverului și fuma un Camel fără filtru pe care tocmai îl aprinsese cu o brichetă Zippo de aur”... Privi cuvintele. - Pot să îmi exprim o umilă părere? Firesc, pot, ești conștient de asta. Comercial. Hollywoodian. De doi bani, adică, în cea mai mare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vedea, de pildă, spre informare, perioada „Judecătorilor” din Vechiul Testament, și i-a trimis, pe lângă picăturile de ploaie, un potop de gânduri ucigașe, un morman de bani, un agent imobiliar aflat acum la morgă, plus un Land Rover în care se fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză! -, un... Magician care introduce mâna în joben și scoate iepurele de urechi pentru a-l lua la întrebări, într-o după amiază
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete. Se ridică, își trase pantalonii, apoi luă cămașa de pe jos. În timp ce încheia nasturii, o văzu cum întinde mâna către noptieră pentru a apuca telecomanda. Unii fumează, alții mai beau un pahar, își spuse. Ea privește la televizor după ce face dragoste. E și asta o chestie dată dracului, mai întâi orgasmul și apoi știrile, femeile sunt tot timpul surprinzătoare. Căută din ochi pantofii, iar când făcu și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dumneavoastră, facem și tumbe, dar semnați. Semnați cu noi, domnule scriitor genial, cu noi, nu cu alții, dăm cu treizeci la sută mai mult decât concurența, cu cincizeci la sută, cu șaptezeci! Magianul stă în fotoliu, picior peste picior. Nu fumează, un Magician nu are nevoie să fumeze, el poate să simtă fumul în plămâni dacă dorește, doar de aceea este Magician, nu? - Încă mai visezi contracte? Îmi voi permite să afirm că ancorarea ta într-o jalnică expectativă mă pune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu noi, domnule scriitor genial, cu noi, nu cu alții, dăm cu treizeci la sută mai mult decât concurența, cu cincizeci la sută, cu șaptezeci! Magianul stă în fotoliu, picior peste picior. Nu fumează, un Magician nu are nevoie să fumeze, el poate să simtă fumul în plămâni dacă dorește, doar de aceea este Magician, nu? - Încă mai visezi contracte? Îmi voi permite să afirm că ancorarea ta într-o jalnică expectativă mă pune serios pe gânduri. Poate că ar trebui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
căzut, a stat pe spate în ploaie... Și părea că se ceartă cu cineva. Chiar mi-am spus că va răci și că băutura - eu nu beau (e, pe dracu`, nu mai bei, sunt convins că în alte vremuri beai, fumai marijuana și te dădeai în bărci cu toate fufele, dar acum ai intrat în elita orașului și nu cadrează, vax) - este un călău care te așteaptă pe eșafod pentru a-ți tăia grumazul ( Detectivul făcu ochii mari, la rândul său
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din încăpere nu-și putea plasa un virtual deget arătător între omoplați, pentru a coborî, apoi, încetul cu încetul, prelungind și amplificând satisfacția, înspre mijloc, către locul magic în care ar fi simțit nevoia să cuprindă între palme șoldurile fierbinți. Fuma. Trăgea cu voluptate din țigară, iar buzele pline (ruj roșu aprins, aici se încadra bine în decor) se strângeau pătimașe în jurul filtrului lung și păreau a se dezlipi cu foarte mare greutate de el. Savura fumul, înainte de a-l lăsa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de un ciudat sentiment (gelozie?), însă i se păru de-a dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru, ondulat, o femeie care fuma mult, cu degete lungi, intangibilă și îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu fermitate, pentru a-și înfrâna pornirea inițială, dorise să se ridice din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bucurie în casă iar Gheorghe a fost în al noulea cer. Dar această bucurie nu a ținut mult fiindcă a trecut în neființă imediat, după nașterea Frusinei.Gheorghe nu s-a mai căsătorit niciodată. De la moartea Mariei a început să fumeze mai des, simțea că tutunul îl calmează și mai uită de greutăți. A crescut-o pe fiica sa, singur. Doar o cumnată din partea Mariei care locuia la o stradă mai departe de ei venea din când în când să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Păi, cum să mă cunoști dacă tu mă respingi de fiecare dată? Fii și tu mai blândă, că nu ești făcută din sămânță de urzică, ai o inimă, un suflet! Frusina abia aștepta să ajungă acasă. Nu-i plăcea că fumează; tot fumul de țigară venea spre ea. - Am să te rog să nu mai fumezi în preajma mea. Fumul îmi face rău și cred că și ție. Tata a fumat și știi ce a pățit. S-au apropiat de poarta Frusinei
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mai blândă, că nu ești făcută din sămânță de urzică, ai o inimă, un suflet! Frusina abia aștepta să ajungă acasă. Nu-i plăcea că fumează; tot fumul de țigară venea spre ea. - Am să te rog să nu mai fumezi în preajma mea. Fumul îmi face rău și cred că și ție. Tata a fumat și știi ce a pățit. S-au apropiat de poarta Frusinei. Petre aruncă țigara pe care încă nu ajunsese să o termine până la capăt și, înainte
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
suflet! Frusina abia aștepta să ajungă acasă. Nu-i plăcea că fumează; tot fumul de țigară venea spre ea. - Am să te rog să nu mai fumezi în preajma mea. Fumul îmi face rău și cred că și ție. Tata a fumat și știi ce a pățit. S-au apropiat de poarta Frusinei. Petre aruncă țigara pe care încă nu ajunsese să o termine până la capăt și, înainte ca ea să intre pe poartă o luă cu o mână pe după mijloc și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ei pentru că o iubea. O plăcea de la preselecția de când a fost aleasă să danseze cu el dar nu putu să se apropie de ea pentru că îi spusese că are prieten. Îl ura de moarte pe George, atunci. Acum nu mai fuma de dragul ei; se hotărâse brusc și când își punea ceva în minte, înfăptuia; avea o ambiție de fier, atât în a face lucruri bune cât și rele. Era un tip dintr-o bucată. Petrecerea a ținut toată noaptea, la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Nu făcu nimic toată ziua. Porumbul rămăsese stivă pe bătătură. De mâncare nu se atinse deși avea frigiderul plin. Frusina gătise mai multă mâncare fiindcă avusese oameni la cules de porumb. Adormi pe masă. Când se trezi, simți nevoia să fumeze. Plecă în sat să cumpere țigări. Se apucă din nou de fumat. La întoarcere se abătu pe la femeia tânără cu copil mic. - Ce cauți, Petre, la mine? Du-te la nevastă-ta, că știe de noi, ne-a văzut în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Văzu că Petre își aprinse o țigară. Știa că se lăsase de fumat. - Maică, iar te-ai apucat de fumat? Mai dă-le încolo de țigări că nu îți fac bine! - Mi-a venit așa, dintr-o dată, simt nevoia să fumez din nou! Mâncă la părinții săi și peste puțin timp, tocmai când voia să plece acasă, i se făcu rău. Se albi la față, îl apucă frisoanele și vomită tot ce mâncase. Părinții lui sau speriat. Mama lui îl frecționă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
întregi de vorbă cu el, acum este cu totul alt om. Minunea care i sa întâmplat, l-a schimbat radical. Când s-a mărturisit mi-a povestit totul despre purtările lui cât ați fost căsătoriți. Nu mai bea, nu mai fumează. Se căiește pentru tot și nici nu îndrăznește să te privească în față. L-am sfătuit să aibă răbdare, să pătrundă mai adânc în tainele cunoașterii mântuirii și apoi să vină să-și ceară iertare. Frusinei nu-i venea să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pentru cărțile de școală, i se păruseră suspecte plim- bările mele prelungite (sub pretextul cărora eu de fapt mă Întâlneam cu grupul În micul apartament al lui Celu, ca să schimbăm cărți de filosofie orientală, să ascultăm Pink Floyd și să fumăm), dar cel mai ciudat i se păruse că „țiganul Ăla de Adi“ Începuse să mă caute acasă. Șaman 37 — Ce treabă ai tu cu țiganul Ăla ? mă luase el la rost cu indig nare. Nu vezi ce urechi de maimuță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]