5,057 matches
-
cu sufletul strâns Mașa. - Timpul meu a expirat de mult, spuse oaspetele. Dar m-am Întins cu vorba și am uitat... - Și cu misiunea cum rămâne? Îndrăzni să-l Întrebe Mașa. - Care misiune? făcu nedumerit oaspetele, trecându-și minuscula sa geantă de voiaj dintr-o mână În cealaltă. - Mi-ați spus aseară că ați venit aici având misiunea de-a extermina tot ce-i parte bărbătească... Sau nu vă mai aduceți aminte ce mi-ați spus?! - Am glumit, se eschivă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Voi lua cu mine tot ce am de luat, răspunse musafirul din alte lumi, aruncându-i Mașei peste umăr o privire ce părea Încărcată de multă suferință și regrete. Nici o grijă, adăugă el cu tristețe. Și, scoțând din minuscula sa geantă de voiaj un fluier, intonă un cântec atât de jalnic, Încât tot ce era viu și mort se puse În mișcare. Chiar și frunzele, și iarba, și morții din morminte Îl urmară. - Uite, vezi ce ai făcut, Îi spuse Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la cantină, a ridicat un cazan cu mâncare. Depășind efortul admisibil al organismului, i-a pocnit (explodat) un vas de sânge în apropierea inimii și a murit imediat, din cauza hemoragiei interne. Sau un alt caz: O persoană a ridicat o geantă grea, depășind efortul admisibil al organismului, i-a crăpat un vas de sânge în ochi, care, în timp, a determinat pierderea vederii acelui ochi. c. Omul trebuie să respecte perioada nocturnă de somn, din ciclul diurn, pentru refacerea organismului. d.
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
În grabă mare își pune ultimele lucruri pe care avea să le ia cu ea, controlează dacă n-a uitat cartea de identitate, banii, cheile locuinței, dă ultimele instrucțiuni sorei sale, pe care o sărută cu toată dragostea, își ia geanta și o zbughește pe ușă, alarmată fiind că ceasul îi indica întârzierea în care se afla. Merge aproape alergând să nu piardă trenul cu care trebuia să plece la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu piardă trenul cu care trebuia să plece la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi cade geanta care se deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
puțin zis. Cine este? Păi asta-i, că nu știu nimic despre ea. —Cum așa? Ne-am izbit în parc, ea fiind grăbită să nu piardă acceleratul, eu un distrat din fire cum mă știi. Din izbitură i-a căzut geanta, s-a deschis, s-au împrăștiat lucrurile ce le avea, ne-am grăbit să le adunăm și ca să ies din încurcătură te-am sunat pe tine să vii cu mașina. Nu te-a dat dracului? — Ca să vezi, Gelule, toată furia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aibă? Când mi-a spus de manualul de geografie, ca și de altele, i-am dat bani să-și cumpere. Să știți că nu are manual. În ziua aceea l-a certat urât. — Unde îți este cartea de geografie? —În geantă. — S-o văd. Gelu o căuta deși știa că nu există, doar, doar s-o lăsa mamă-sa păgubașă. Hai, hai, s-o văd. Treaba fiind serioasă, i-a spus că a împrumutat-o unui coleg —Ce coleg? Nu-l
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că vă despărțiți. Și mie, dar asta e! — Stai, dacă e așa, să-i lași cea mai frumoasă impresie, îi aranjă Elena părul, potrivindu-i bluzița, costumașul, obligând-o să-și încalțe sandalele cu toc care-i plăceau ei și geanta care li se asorta. Să-l dai gata ca să nu te uite. —Ciau, bambino! Săru’ mâna, mamă! Am plecat. —Pa! Pa! În drum spre spital, Cecilia încerca trăiri diferite. Era bucuroasă și încrezătoare că va reuși în viață prin plecarea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care a rămas surprins de vizita ei, de buna dispoziție ce i se citea pe chip, cât și de eleganța ținutei. —Bună, Matei, am văzuto pe Georgeta. Mi-a spus că a fost la tine, l-a salutat punându-și geanta pe un scaun. — Da, a fost. Și ce-i cu asta? i-a răspuns el, gata de a replica la gândul că Cecilia l-ar lua la întrebări și l-ar ironiza privind vechea legătură cu Georgeta. —Matei, te-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și că regretă că iubirea pentru mine înseamnă un simplu sărut și că am uitat momentele frumoase trăite împreună, dar dacă asta cred, mă lasă să-mi trăiesc iubirea cu cine-mi place și cum îmi place. Și-a luat geanta și furioasă a plecat spunându-mi că nu mai avem ce discuta. —Hai, Matei, cum ai putut să-i faci asta? l-a întrebat Leontina. —Ai jignit-o, măi, a adăugat Gelu. Sunt un tâmpit. Nu m-am putut controla
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nevastă. Vrei să fii soția mea? îi prinde mâinile în mâinile lui, zâmbind. Ești nebun? râde Cecilia, retrăgându-și mâinile. Le sosește comanda. Se întrerupe discuția pentru a servi bucatele și băuturile aduse. La terminare, Cecilia își scoate portmoneul din geantă. —Robert, vom plăti jumi-juma, ca neamțu’, cum obișnuim a spune noi în România. —Mă jignești. —Eu nu am banii tăi, nici nu sunt la mine acasă, dar trebuie să contribui și eu cu ceva, ca să nu mă simt prost. — Te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de nerușinat. — Hai, lasă-mă-n pace cu morala ta, nu mă mai bate atâta la cap ca o cață, se înfurie și mai tare și strigă Matei. După ce continuă să-și spună cuvinte urâte unul altuia, Cecilia își ia geanta și iese vânt. Mincinosul naibii, om fără cuvânt ce ești, trântește ușa după ea. —Cecilia, stai! o strigă Matei, regretând felul în care-și vorbiseră. Cecilia nu-l mai aude, fiindcă deja cobora scările. Acest incident s-ar fi topit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
costumul lui alb, doctorul Noimann stătea cu fruntea lipită de geam, privind la toată această lume agitată ce se Închega și destrăma În spatele său, asemenea unei pânze uriașe de păianjen În care erau prinse din loc În loc nu insecte, ci genți, fuste, costume, gulere, mustăți, umeri, cefe, eșarfe, rochii, ciorapi frumos mulați pe picior, gene Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva, trăgând În spatele ei un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pictorul nu se așteptase la o astfel de Întorsătură a lucrurilor De obicei, după astfel de discuții, era alungat și amenințat cu excomunicarea. Starețul Îl ospătă cu pâine, brânză de burduf, nuci și vin, iar la plecare Îi strecură În geantă o sticlă de vin călugăresc și niște colaci pe care, la rândul său, cu o zi mai Înainte, le primise de pomană... „Sunteți și voi ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor ce cresc pe câmp, iar eu, la drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răspunse Bikinski, făcând doi pași Înapoi și Închinându-se În fața lui până la pământ, simțind În același timp că trebuie să-i arate mulțumirea printr-un ciripit... „Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu pleoape și gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la cimitir, stomatologul se Întrebă dacă tigvele În care Își turnaseră șampanie, coniac și alte băuturi și pe care apoi le umpluseră cu mucuri de țigară rămăseseră la locul lor sau dacă Satanovski le luase la plecare, Îngrămădindu-le În geantă, cu intenția de a le folosi În scopuri oculte. În fine, acum mustrările de cuget, ca și gândurile apăsătoare, nu-și mai aveau rostul. Tot ce se petrecuse acolo nu mai putea fi Întors Înapoi. Viața mergea Înainte... PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mâneci, Înaintau spre el. Stomatologul Însă nu mai avea timp pentru paradă sau alte scălămbăieli. Abordând un aer de superioritate, el desprinse de la locul său costumul alb și se Îmbrăcă pe fugă... Apoi, desprinzând din cuier pălăria și Îngrămădind În geanta de voiaj mașina de ras, prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dispărut. Răsuflarea lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În ea, cu gândul să se dreagă. Cât despre plăcintă, simpla ei vedere Îi făcu rău, astfel că Noimann o aruncă unui câine jigărit ce-i da, nu se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt, stomatologul Paul, strângându-și geanta de voiaj la șold, trecu În sala de așteptare, plină de tot felul de boccele, de fum gros de țigară și de fețe obosite ce-și Întredeschiseră pleoapele, cercetându-l În treacăt, ca pe un obiect oarecare. Intenția lui Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Temându-se să nu intre Într-o nouă criză, Noimann se Îndreptă spre toaletă, unde se spălă Îndelung pe față și pe mâini... Pe drum, din mers, se aprovizionă de la Non-Stop-ul aflat la intrarea În WC, umplându-și buzunarele și geanta cu votcă, țigări, șervețele parfumate și gumă Orbit de culoare bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fiecare având parte de coridorul lui. Medicul ducea mereu mâna la buzunarul de la piept, scoțând sticulța sa binefăcătoare, din care sorbea cu sete, Înșurubând cu grijă căpăcelul la loc. Când se golea, o umplea din nou, golindu-și buzunarele și geanta de voiaj. Alergând, pe coridor, Noimann o striga mereu pe Mathilda. Îi răspundea din urmă un cor de voci. Medicul trecea dintr-un vagon În altul, o căuta pe Mathilda peste tot. Trenul zbura prin noapte. Chipurile agitate ale călătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și tu. În hol, un alt paznic te controlează cu un detector de metale, căutând arme, cuțite, orice. Un alt paznic dă un telefon de la un birou a cărui tăblie e o lespede netedă de piatră albă. Alt paznic verifică geanta lui Lentil, dând la o parte bancnotele și negăsind decât mobilul. Ușile unui lift se deschid, și un alt paznic vă face semn să intrați. Lentil spune: — Faci doar ce fac și eu. Zice: Bani mai ușor de câștigat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
are mai multe proeminențe, spune spilcuitul, cu atât dă mai bine pe ecran. De-aia am eu cu mine fotografia de dinainte, spune ea. Aplecându-se în scaun, înclinându-se în față până când sânii îi ating genunchii, caută într-o geantă sport de pe podea. Spune: Asta e singura dovadă reală că nu sunt doar o blondă slăbănoagă. Scoate ceva de carton din geantă, ținând-o de margine cu două degete. E o fotografie, și blonda îi spune spilcuitului: Dacă oamenii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune ea. Aplecându-se în scaun, înclinându-se în față până când sânii îi ating genunchii, caută într-o geantă sport de pe podea. Spune: Asta e singura dovadă reală că nu sunt doar o blondă slăbănoagă. Scoate ceva de carton din geantă, ținând-o de margine cu două degete. E o fotografie, și blonda îi spune spilcuitului: Dacă oamenii n-ar vedea asta, ar putea crede că așa m-am născut. N-ar ști niciodată ce-am realizat în viață. Dacă apari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]