4,992 matches
-
am priceput aluziile. Prin Mexic caut obiectele comandate. Între timp inflația o luase la galop, dar nu-mi păsa, că doar nu plătesc din buzunarul meu. Nici nu mă tîrguiesc cu toată tragerea de inimă. Cele cumpărate trăgeau greu și gențile cu pietroaie îmi rupeau mîinile. Dar mă bucur că fac un serviciu balaurului plămădit de revoluție și, mai ales, de la București. Ajung cu dificultate în biroul lui și vesel îl anunț că misiunea a fost îndeplinită. V-am adus obiectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o formă ce aducea cît de cît a rînd, după ce vreo 3-4 indivizi dubioși, tuciurii, dar și voinici au început să facă ordine, înjurînd și îmbrîncind, aprobați și acompaniați de toți cei din spate. În fața mea aveam un omușor cu geantă diplomat, cu o vădită structură de intelectual, cu alte cuvinte un șoricel de bibliotecă. Tăcea, se înălța pe vîrfuri și se uita îngrijorat cum pe măsură ce se apropia de vînzătoare, mormanul de inimi scădea vertiginos. Fremăta tot mai vizibil cînd auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să vă văd, domnule profesor. Îl întîmpin cu simpatie și chiar plăcere, deși îmi cam dădea programul peste cap. Cer iertare, spune vestitul dascăl, dar este o problemă urgentă. Sînt numai ochi și urechi. La dispoziția dumneavoastră. Profesorul deschide o geantă din piele, imensă și roasă cam peste tot. De acolo scoate cărți și le pune pe birou. Dar scoate, nu se joacă! Le așează una peste alta, frumos zidite, după dimensiuni. Zîmbește spre mine. Am mai scris cîte ceva, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
situația? Ce a spus doctorul, care-i verdictul? Trebuie să mai facă niște analize, încă nu-i nimic clar. Tu nu vorbi prostii! Spune-mi clar, este albă sau neagră? Tati, ai răbdare, nu te agita... Victor se enervează, smucește geanta fetei și scoate hîrtiile date de medic. Citește și iar citește și amuțește un timp. Apoi întreabă din nou fata: Cam cît voi mai umbri pămîntul? Trei luni, spune Ancuța izbucnind în plîns. Un rîs nefiresc, forțat, zguduie pacientul. Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
despărțim buni amici, după ce am făcut planul de bătaie pentru a doua zi. Dimineața, amicul nostru prezentator apare superb îmbrăcat, ras, cu papion și foarte impozant. Nici ceilalți nu arătau rău, aveau costume închise, cravate, pantofi lustruiți, batiste la buzunar, genți sobre. Coane Tudose, zic eu șugubăț, azi nu mai... Trăsnet, domnule primar, o să vedeți... Urcăm în limuzine, sirenele mașinilor poliției ne fac loc. Convoiul șerpuiește maiestuos prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice solicită loc, mașinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
omenirii. Mă ia drept confident și-mi explică și mie cît de imbecilă este lumea. Bineînțeles că noi doi sîntem altfel. Poate singurii oameni normali din atîtea miliarde. Sînt de acord întru totul și devenim prieteni la cataramă. Îi păzesc geanta cînd e nevoie și ea mi-o păzește pe a mea. Un om grăsuț strănută în palme. Mă îngrozesc cînd îl văd cum își freacă apoi palmele ca să dispară umiditatea. Îmi imaginez că apoi va deschide o ușă și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și să nu faci bancuri despre păscut. Nu că nu se poate, nu că e interzis, dar nu se cade, nu e frumos. Nu se cade să-ți pocnești părinții sau nevasta, nu se cade să arunci de colo colo geanta profesoarei tale, în timp ce ea încearcă, plângând, s-o recupereze, nu se cade să asculți muzică dată la maximum în hotel, la două noaptea. Pentru fiecare din noi există zone, mai largi sau mai înguste, de inadmisibil. Cutăruia nu-i place
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
limbii române. Pe acest fundal, declarația unei tinere și drăgă lașe reprezentante a breslei, cum că ocupația ei de predilecție este să mănânce politicieni pe pâine, mă tulbură. Adică cum? Ce să înțeleg? Că pleacă „pe teren“ cu șișul în geantă? Că, de câte ori vede un politician, îi vine să-l muște? Că vrea sânge, creieri și fleici de miniștri și parlamentari neaoși? (E de la sine înțeles că, dacă ajungem în zona preferințelor culinare, fiecare are gusturile lui. Poți prefera carnea de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
felul cum a predat constat că învățătorul este stăpân pe metoda de predare, are tact și răbdare.” La lucru manual elevii erau învățați să facă împletituri din mlajă pentru coșuri, împletituri din paie pentru pălării și împletituri din sfoară pentru genți. La fiecare lecție avea în atenție latura practică, formarea deprinderilor practice, utile mai târziu în viața de zi cu zi. Prin activitățile practice erau valorificate materiile prime existente în plan local, iar obiectele realizate erau fie folosite în gospodăriile proprii
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
fost respectat”. Aplicațiile practice pe lotul școlar, excursiile în natură, aplicațiile practice în natură privind recunoașterea plantelor medicinale, conservarea și folosirea acestora, înființarea pepinierei școlare, lucrările practice în livada școlii, la lucru manual confecționarea unor obiecte utilizate în gospodărie (coșuri, genți, pălării, obiecte de ornament) din materiale existente în plan local, lecțiile presărate cu exemple din viață confirmă integrarea cunoștințelor teoretice în practică, la cerințele vieții. Pasiunea sa pentru profesie se reflectă și în modul cum comunica elevilor informațiile, fiind un
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
în ogradă, vătășelul de la primărie ne aștepta la poartă. Ce-i bre?, l-a întrebat omul meu. D-apoi ce să fie, bădiță Vasile, se vede treaba că au nevoie de dumitale, acolo, la oaste... Și a scos dintr-o geantă veche, pe care o purta la șold, ordinul de concentrare. Vasile l-a luat încet, cu teamă, și l-a vârât în buzunar. A tras carul lângă șură, în fața porților și, după ce a oftat lung, a băgat mâna în buzunar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
uita când la noi, când la ea. Și părea jenat, încurcat. Rușinat. Se înțelegea că doamna a divulgat o anumită chestiune intimă. S-a foit puțin în fotoliul pe care stătea. A zâmbit unui gând tainic, ascuns. A scos din geanta pe care o avea lângă scaun, o sticluță bondoacă de Teacher's. Și, cerându-ne câteva păhărele, a turnat în ele din licoarea chihlimbarie. Și, într-un târziu, după ce-a ridicat păhăruțul și-a ciocnit cu fiecare, a grăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din Amintirile lui Creangă și din nemuritoarele sale povești sau din basmele lui Petru Ispirescu", când avea să noteze el, ulterior: "simțeam un prea plin al inimii, o bucurie fără seamăn, că aflam câte minunății sunt în lume", iar în geanta de elev a fratelui său mai mare a descoperit și citit Dimineața copiilor și Universul copiilor, două reviste destinate celor de vârsta sa, care i-au trezit și hrănit "pasiunea pentru slova tipărită". Când, în 1935, părinții săi au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
asta proastă, știu mătușică, Voicu te-a lăsat, da, Voicu m-a lăsat singură cu lumea asta proastă, și iar Își aminti pentru ce sunt acolo și-mi spune cum Năsoasa a prins momentul și i-a furat actul din geantă tocmai când Își băga În groapă comoara ei de avocat, Aurele, păi dacă trăia Voicu nu mai eram io acuma așa. A tot pândit-o cățeaua aia de Năsoasa, vezi, și-acuma ține cu dinții de țidulă. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întregi ca să decupăm cu bremerul podeaua veche, ceea ce era oricum o performanță pentru ciocănarii care ne știam, deveniți peste noapte tinichigii de lux și specialiști În mecanică auto. Era În definitiv mai bine decât cu lopata și canciocul, chiar dacă și gențile roților trebuiau schimbate cu tot cu pivoți și suspensii și toată instalația electrică și tapițeria și am dat peste o mulțime de piulițe Înțepenite și sudate cu rugină pe prezoanele și șuruburile lor, pe care a trebuit să le tăiem cu dalta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-i punem foc, ca să nu mai uite toată viața cum devine cu hoții și barbarii și țiganii. Oh, la ce vă mai bese mintea și vouă, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, luați de băgați repede În geanta asta ce haine groase mai avem pe-aicea, și vezi că mi se pare că a mai rămas o pâine pe-acolo și două jumătăți de vodcă, da, Îi lăsăm toate hârtiile astea și cărțile mele sfinte, să se spargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că nu i-am pus foc. Terminasem de făcut bagajul, dar Andrei tot se mai Învârtea chiaun În loc fără să știe după ce. S-o luăm noi Înainte, vine și el după noi... Ba nu. Laur s-o ia Înainte cu geanta. Noi doi mai rămânem, că mai avem puțină treabă pe-aici. Păi Încotro, vere? vroia să știe Laur. Nu comenta altminteri, și asta era deja un lucru bun. S-o taie prin triaj și s-o țină drept pe linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ca să nu se-apropie nimeni. Are gestiune serioasă aici. Dormim cu rându’, mai dăm câte-o tură pe-afară și-i cam rău, că nu mai avem nimic de băut... Ăsta era adevărul. Tot ce rămăsese adunasem și pusesem În geanta cu care plecase Laur, și totuși n-am socotit de prisos să Întăresc. — S-a terminat totu’. Mă temeam și eu de ce se temea Andrei, că venise să se lipească de ceva de băut În contul cartofilor, ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zburând pe lângă noi pe șosea. Las-o... Cine dracu’ te-ar mai lua la ora asta? Și de Laur ai uitat? Unde dracu’ s-o fi dus și ăla? Mi-e că n-o fi ajuns el prea departe cu geanta aia grea... După două stații străbătute-n fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu’ făceați de nu mai veneați? — Pe mă-ta o făceam, am scăpat printre gâfâituri. Sărmana Motănica... — Sărmana Motănica mea cu chimonou’ ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vere, ajunsese pielea și osu’, da’ a plâns de bucurie când m-a văzut. Și-a luat cinci sute pe chimonou’ și m-a ținut două zile numai pe mici și lichior... Nu Începuseră nici jumătate din hainele noastre În geanta lui Andrei. Lăsasem destule și-n Unitate, dar și așa era destul de grea. După ce am cărat-o cu rândul preț de o jumătate de kilometru, am decis s-o lăsăm doar În grija lui Laur. Barem cu atât să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prostovană. — Să și-o bage-n cur, vere. — Bine, vere, m-ai lămurit. Da’ unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine, am Înțeles. Și mai luați și voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai luați și voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa. — Taci și rabdă, vere. — Cei ce vor răbda pân’ la capăt, sfinte Dumnezeule... Își face și ăsta numărul. N-avem decât să ni-l facem din fugă fiecare. Cu geanta-n spate Laur abia de se-aude gâfâind și-i mereu cu cinci pași Înaintea noastră. Ca și cum el ne-ar duce pe noi, nicidecum noi pe el. Toată vara a alergat pe nisip cu coșul de floricele În spinare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și apuca să-și bage nasu’ pe-acolo, am fi avut mai mult de furcă. — Cosmescu ce mai vroia? nu se poate abține Laur. — Cosmescu te caută, vere. Uite-l cum fuge cu limba scoasă după noi. Bagă mare cu geanta aia, și-i trag un șut În fund care-l proiectează la locul lui, la patru metri În fața noastră. Fugi, vere! Dacă te prinde Cosmescu, ai belit-o. — Are draci pă el? Ce-are ăla cu mine? se smiorcăie Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Nu mai vroiam să văd și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete și de foame. Andrei sforăie pe bancheta din fața mea. Și văru’ Laur, da, e-n compartimentul de alături. Caut În geantă pe Întuneric, bâjbâi și dibuiesc pâinea. Pâinea goală și Întunericul m-au salvat În mai multe rânduri. Am fugit și m-am ascuns de ei prin tot felul de demisoluri și hangare și hale Întunecoase, până ce vederea mea s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
A băut-o părințelu’ ăsta alcoolic de unu’ singur cât am dormit, și a pus-o acolo la păstrare ca-n hangar. Nu s-a Îndurat s-o arunce pe geam. — Ai băut-o? — Vezi că mai e una-n geantă. Ia-i gâtu’ dacă nu mai poți și oprește-mi și mie o gură. — Nu, ziceam doar așa... — Ce? — Oare o să ne mai Întoarcem vreodată, dacă ne ajută Dumnezeu și reușim să trecem dincolo? Naiba știe. Așteptă trei secunde, pârțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]