4,049 matches
-
alături de predicatul său (corespunzător) și atâta vreme cât și predicatul și-a primit sensurile obiectuale proprii. Intensitatea căutării predicatului potrivit unui subiect (dat) capătă, odată timporizat predicatul în așa fel încât subiectul însuși să-și intre în funcție, sensul unui act de generalizare. Propriul predicatului, în reducția dictaturii judicativului, este generalizarea sa. În structura judecății, predicatul trebuie să fie, întotdeauna, sub semnul unei generalități în mișcare. De exemplu, dacă spunem despre un S, identificat cu un "român", că este "om", atunci predicatul "om
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și-a primit sensurile obiectuale proprii. Intensitatea căutării predicatului potrivit unui subiect (dat) capătă, odată timporizat predicatul în așa fel încât subiectul însuși să-și intre în funcție, sensul unui act de generalizare. Propriul predicatului, în reducția dictaturii judicativului, este generalizarea sa. În structura judecății, predicatul trebuie să fie, întotdeauna, sub semnul unei generalități în mișcare. De exemplu, dacă spunem despre un S, identificat cu un "român", că este "om", atunci predicatul "om" trebuie să rămână deschis generalizării, așa încât să putem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului, este generalizarea sa. În structura judecății, predicatul trebuie să fie, întotdeauna, sub semnul unei generalități în mișcare. De exemplu, dacă spunem despre un S, identificat cu un "român", că este "om", atunci predicatul "om" trebuie să rămână deschis generalizării, așa încât să putem enunța despre acest subiect, "român", tot ce poate fi enunțat despre predicatul "om"; de pildă, că român este pământean, că este ființă rațională, că produce unelte etc. Relevanța mișcării gândirii în timp care, deocamdată, doar "leagă" termeni
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de la subiect, către predicat și, desigur, către judecată și, operațional, către judicativ. De o parte avem atemporalizarea subiectului și trecerea lui în condiția de substrat, prin intensificarea sensurilor sale obiectuale, de ființare. De cealaltă parte, timporizarea predicatului, care are sensul generalizării acestuia. Întotdeauna predicatul trebuie să fie mai general (constituit cu o sferă mai largă) decât este subiectul. Ceea ce înseamnă că disponibilitatea obiectuală cea mai firească a predicatului este către funcțional, nu către ființial. De aici și rosturile predicatului și predicativității
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fermă care urmează a fi aplicat pe terenurile agricole. În cazul în care nu se efectuează măsurători ale conținutului de nutrienți din gunoiul din fermă, valorile acestora pot fi evaluate pe baza unor coeficienți medii stabiliți prin metodologii bazate pe generalizarea datelor experimentale obținute în condiții controlate. Metodologia utilizată pentru obținerea conținutului de nutrienți din gunoiul de grajd este bazată pe adaptarea la condițiile din România (climă, sisteme de creștere a animalelor, sisteme de stocare a gunoiului de grajd) a metodelor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175482_a_176811]
-
percolare/ │ │scurgere la suprafață este mare. În condițiile pedoclimatice ale României perioadele cu risc mare de percolare sau scurgere din intervalul rece (toamna-primăvara) sunt incluse în intervalul de timp în care temperatura medie a aerului se află sub 5°C. Generalizări bazate pe datele climatice multianuale, precum și pe calendarul agricol tradițional au condus la stabilirea datelor pentru începutul și sfârșitul perioadei de interdicție în aplicarea îngrășămintelor, diferențiate în funcție de utilizarea terenului (arabil, pășuni), tipul de culturi (culturi de toamnă, primăvară) și tipul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175482_a_176811]
-
fermă care urmează a fi aplicat pe terenurile agricole. În cazul în care nu se efectuează măsurători ale conținutului de nutrienți din gunoiul din fermă, valorile acestora pot fi evaluate pe baza unor coeficienți medii stabiliți prin metodologii bazate pe generalizarea datelor experimentale obținute în condiții controlate. Metodologia utilizată pentru obținerea conținutului de nutrienți din gunoiul de grajd este bazată pe adaptarea la condițiile din România (climă, sisteme de creștere a animalelor, sisteme de stocare a gunoiului de grajd) a metodelor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175492_a_176821]
-
percolare/ │ │scurgere la suprafață este mare. În condițiile pedoclimatice ale României perioadele cu risc mare de percolare sau scurgere din intervalul rece (toamna-primăvara) sunt incluse în intervalul de timp în care temperatura medie a aerului se află sub 5°C. Generalizări bazate pe datele climatice multianuale, precum și pe calendarul agricol tradițional au condus la stabilirea datelor pentru începutul și sfârșitul perioadei de interdicție în aplicarea îngrășămintelor, diferențiate în funcție de utilizarea terenului (arabil, pășuni), tipul de culturi (culturi de toamnă, primăvară) și tipul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175492_a_176821]
-
din același act normativ. Anexa 4 FIȘA TEHNICĂ pentru măsura 3.1 "Investiții în exploatațiile agricole" 1. MOTIVAȚIE Prin aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-au pus bazele proprietății private și ale generalizării proprietății private în agricultură. Astfel, dacă prin Legea nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, suprafața maximă restituită era de 10 ha, prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180170_a_181499]
-
problema reconsiderării statutului criticii, în timp ce primul - care pornește de la Arca lui Noe, eseul lui Nicolae Manolescu - reprezintă o încercare de (re)definire a romanescului. În acest scop, M.C. scotocește cu răbdare prin bibliografia problemei, constatând fie relativismul definițiilor, fie tendința generalizărilor forțate. Paradigma pentru care optează are în centru conceptul de complexitate, caracteristic pentru oricare din termenii ecuației lume-existență umană-viață. În secțiunea Lecturi posibile, modelul propus este ilustrat prin comentarea unor scrieri de Marin Preda, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura sau E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
Sunt chiar sisteme filozofice care derivă din natura bolnăvicioasă a autorilor lor, precum am arătat și eu ("Substratul patologic și pesimismul contemporan", 1900). Psihiatria, alături de toate celelalte ramuri ale științei, care își pregătesc migălos faptele din care deduc încheierile și generalizările, vine în sprijinul filozofiei, ca să-și clădească o bază cât mai reală. Fără pretenție de a-i da cheia tuturor problemelor ce se impun minții omenești, psihiatria îi aduce totuși filozofiei un contingent de fapte, de interpretări și de concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
română............ 110 3.3.1. Principii de stabilire a inventarului.............................................. 110 3.3.2. Inventarul și clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română.................................................................................. 113 4. Tipuri de abordări............................................................................................ 121 4.1. Abordări sintactice................................................................................. 122 4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui Burzio........................................ 123 4.1.2. Categorii funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ..................................................................................... 124 4.2. Abordări semantice................................................................................ 130 4.2.1. Liste de roluri tematice................................................................ 131 4.2.2. Ierarhii.......................................................................................... 132 4.2.3. Critici și alternative...................................................................... 134
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
kartvelian, limbile nord-vest caucaziene, altaice și unele limbi uralice) sunt SOV; limbile celtice și cele din vestul Europei sunt VSO; între aceste două areale sunt limbi SVO (Siewierska 1998: 6). Dryer (1998: 283), analizând limbile eurasiene actuale, ajunge la o generalizare geografică și mai largă: limbile din Europa (cu o excepție, basca) au topică VO, iar cele din Asia, cu excepția sud-estului extrem, au topică OV. (b) Baza teoretică a descrierii făcute de Dixon, în afara oricărui model teoretic, este considerarea constituenților S
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativul, termenii marcați, însă paralelismul nu e complet, pentru că este atestată situația în care acuzativul e nemarcat, iar nominativul, marcat, nu însă și situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz este absolutivul sau nominativul. ● Generalizare funcțională: Dacă un nominal este obligatoriu în propoziție, atunci acesta este în cazul nominativ sau absolutiv; nominalul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
paralelismul nu e complet, pentru că este atestată situația în care acuzativul e nemarcat, iar nominativul, marcat, nu însă și situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz este absolutivul sau nominativul. ● Generalizare funcțională: Dacă un nominal este obligatoriu în propoziție, atunci acesta este în cazul nominativ sau absolutiv; nominalul în ergativ sau în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz este absolutivul sau nominativul. ● Generalizare funcțională: Dacă un nominal este obligatoriu în propoziție, atunci acesta este în cazul nominativ sau absolutiv; nominalul în ergativ sau în acuzativ este omisibil în anumite condiții. Generalizarea formală reflectă și una dintre regulile universale formulate de Greenberg (1966)17
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz este absolutivul sau nominativul. ● Generalizare funcțională: Dacă un nominal este obligatoriu în propoziție, atunci acesta este în cazul nominativ sau absolutiv; nominalul în ergativ sau în acuzativ este omisibil în anumite condiții. Generalizarea formală reflectă și una dintre regulile universale formulate de Greenberg (1966)17 − regula 38 − (Comrie 1989: 126): într-un sistem cazual, singurul caz care are numai marcare Ø este cel care include și subiectul unui verb intranzitiv (adică, în terminologia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasivului/antipasivului 78 ca fiind o construcție tranzitivă nemarcată (vezi supra, 5.2.); dezvoltarea unui nou sistem perifrastic de marcare a timpului sau a aspectului, bazat pe forme participiale; crearea unui nou caz sau extinderea valorilor unui caz deja existent; generalizarea marcării de la un tip de relație sintactică la altele; generalizarea marcării de la un tip de constituent nominal la alți constituenți nominali; generalizarea marcării de la un anumit timp sau aspect la altele; schimbarea ordinii constituenților și a mecanismelor de topicalizare etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
supra, 5.2.); dezvoltarea unui nou sistem perifrastic de marcare a timpului sau a aspectului, bazat pe forme participiale; crearea unui nou caz sau extinderea valorilor unui caz deja existent; generalizarea marcării de la un tip de relație sintactică la altele; generalizarea marcării de la un tip de constituent nominal la alți constituenți nominali; generalizarea marcării de la un anumit timp sau aspect la altele; schimbarea ordinii constituenților și a mecanismelor de topicalizare etc. Evoluția de la pasiv la ergativ, frecvent invocată în literatura de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau a aspectului, bazat pe forme participiale; crearea unui nou caz sau extinderea valorilor unui caz deja existent; generalizarea marcării de la un tip de relație sintactică la altele; generalizarea marcării de la un tip de constituent nominal la alți constituenți nominali; generalizarea marcării de la un anumit timp sau aspect la altele; schimbarea ordinii constituenților și a mecanismelor de topicalizare etc. Evoluția de la pasiv la ergativ, frecvent invocată în literatura de specialitate, a fost pusă sub semnul întrebării și chiar contestată cu argumente
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
existat o structură preergativă. În limbile vechi (braj, panjabi, marathi), predicația este o formă nominală care se acordă în gen și număr cu pacientul, iar agentul (dacă e exprimat) este la o formă oblică și nu contează pentru acordul verbal. Generalizarea participiului a dus la pierderea sensului pasiv și a orientării spre pacient. Pentru a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a) α este c-comandat și guvernat de K sau de C; (b) nicio poziție din lanțul β nu este legată cazual. 2.3. Ipoteza ergativității Ipoteza ergativității, formulată de Marantz (1984)9 în cadrul teoriei GB, are următoarea formă: (a) generalizare privind limbile acuzative: rolul Agent este atribuit de predicat subiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de verb obiectului logic; (b) generalizare privind limbile ergative: rolul Agent este atribuit de verb obiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de predicat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2.3. Ipoteza ergativității Ipoteza ergativității, formulată de Marantz (1984)9 în cadrul teoriei GB, are următoarea formă: (a) generalizare privind limbile acuzative: rolul Agent este atribuit de predicat subiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de verb obiectului logic; (b) generalizare privind limbile ergative: rolul Agent este atribuit de verb obiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de predicat subiectului logic. Marantz numește limbile cu morfologie ergativă limbi nominativ-acuzativ cu marcare de tip (b). Limbile ergative sunt deci numai cele care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative: rolul Agent este atribuit de verb obiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de predicat subiectului logic. Marantz numește limbile cu morfologie ergativă limbi nominativ-acuzativ cu marcare de tip (b). Limbile ergative sunt deci numai cele care se supun generalizării (b). Accepția autorului asupra ergativității este, prin urmare, strict sintactică, bazată pe roluri tematice asociate anumitor relații sintactice. Adoptarea acestei teorii ar presupune reanalizarea sistemelor lingvistice considerate ca fiind ergative, deoarece limbile ergative numai la nivel morfologic nu răspund la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
naturale au un Caz obligatoriu, care are prioritate în fața celuilalt − nominativul pentru limbile acuzative și absolutivul pentru limbile ergative. În propozițiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la I, împiedicând atribuirea Cazului ergativ. Holmer (2001) își propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio (vezi Capitolul 3, 4.1.1.) nu este valabilă pentru limbile ergative, în locul căreia autorul propune Parametrul ergativ: Într-o limbă dată, un centru verbal X0 (V sau I) poate atribui Caz complementului (sau specificatorului acestui complement) dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]